Această analiză își propune să elucideze nivelul de acceptare a grupurilor minoritare de către populația Republicii Moldova.  Distanța socială este definită ca nivelul în care populația ar accepta să aibă o serie de relații (prietenie, vecini, colegi de serviciu, membri de familie etc.) cu reprezentanții grupurilor minoritare. Cu cât nivelul de acceptare de a avea o relație este mai mic, cu atât nivelul distanței sociale este mai mare.

Analiza arată că, în cazul persoanelor LGBT, persoanelor care trăiesc cu HIV, persoanelor foste deținute, persoanelor de religie musulmană, persoanelor de origine africană, persoanelor de etnie romă și a persoanelor cu dizabilități intelectuale nivelul distanței sociale variază între 2,6 și 5,6. Potrivit experților, dacă nivelul de acceptare este mai mare de 2, atunci persoana nu ar accepta să fie vecin cu reprezentantul grupului minoritar.

Comparativ cu anul 2018, nivelul general al distanței sociale nu s-a schimbat. Deși pentru mai multe grupuri minoritare s-au înregistrat anumite progrese, pentru cele mai marginalizate categorii în societate nivelul de distanțare socială s-a înrăutățit semnificativ.

Autorii analizei opinează că lipsa progresului este generată, în mare parte, de actorii politici. Eforturile de monitorizare a discursului de ură arată că acest fenomen s-a amplificat semnificativ în ultimii ani. Totodată, mulți dintre actorii politici recurg la discursul de ură ca și o tactică frecventă în activitatea politică.

În același timp, aparența clivajelor din societate cu privire la limba vorbită, perpetuată de mai multe forțe politice, se dovedește a fi un mit. Atât în anul 2018, cât și în anul 2020, datele arată un nivel mic (în termeni relativi) de excludere față de persoanele care nu vorbesc limba de stat: 12,3% nu ar accepta să fie prieteni cu asemenea persoane, iar 10,5% nu ar accepta să le fie vecini.