Potrivit sursei, o bancă rusă, Promsviazbank, intenționează să înceapă să plătească bani către mii de locuitori din UTA Găgăuzia, o regiune autonomă din Republica Moldova. Banca este efectiv o extensie a ministerului Apărării – și, prin urmare, a Kremlinului – și este condusă de fiul unui fost spion rus de rang înalt. Este sancționată în Occident.

UTA Găgăuzia este aleasă cu grijă. Se află în sudul Republicii Moldova și are o istorie de sentimente separatiste. Kremlinul ar putea spera să stârnească aceste sentimente (așa cum spionii săi au alimentat nemulțumirile în țară, în ansamblu) și astfel să creeze probleme pentru guvernul pro-occidental al Republicii Moldova pe măsură ce țara se apropie de alegerile prezidențiale din decembrie.

Nu este nimic ascuns în asta. Rusia acționează în mod deschis. Evghenia Guțul, guvernatorul pro-Kremlin al UTA Găgăuzia, a semnat un acord în timpul vizitei sale la Moscova, care prevede că toți pensionarii și angajații din sectorul public din regiune pot solicita o plată lunară echivalentă cu 100 de dolari (într-o țară unde pensia medie este de 220 de dolari).

Conform planului, 25.000 din cei 120.000 de locuitori ai UTA Găgăuziei, care sunt în mare parte găgăuzi ortodocși, un grup etnic turc, sunt eligibili. Factura anuală pentru ruși ar fi de aproximativ 30 de milioane de dolari.

Ei nu trebuie să meargă în Rusia pentru asta; pot aplica de la distanță. Pentru a primi plăți regulate, locuitorilor din Găgăuzia li se oferă carduri Mir, emise de Promsviazbank. Instituția de credit deținută de stat operează și în patru regiuni ucrainene anexate ilegal. Acordul cu Guțul a fost semnat de Petr Fradkov, președintele băncii, și de un fiu al unui fost director al Serviciului de Informații Externe rusesc, SVR.

Fradkov a declarat că acordul prevede plăți transfrontaliere, ceea ce este posibil datorită Mir – sistemul național de plată rusesc.

Mir

Mir a fost lansat în 2016, dar a avut puțin succes până la impunerea sancțiunilor occidentale asupra sectorului financiar rusesc, inclusiv retragerea Visa și Mastercard, și în cele din urmă sistemul de plăți SWIFT.

Pentru ruși, Kremlinul a făcut din Mir opțiunea implicită; pentru cei care plecaseră, Mir a devenit treptat singura opțiune de a transfera bani din Rusia și – pentru sutele de mii care lucrează în străinătate – de a fi plătiți.

Băncile rusești, simțind cererea în creștere, au intensificat eforturile de a face Mir disponibil în străinătate – începând cu regiunea georgiană ilegal ocupată Abhazia, apoi extinzându-se în Asia Centrală și Belarus, Turcia, Venezuela și Cuba. Până la mijlocul anului 2023, Rusia negocia și cu privire la Mir cu Iran, India, Egipt, Indonezia și alții.

Statele Unite au vizat Mir în februarie, când Oficiul de Control al Activelor Străine (OFAC) al Departamentului Trezoreriei SUA a sancționat operatorul Mir. Măsurile ar putea face imposibilă utilizarea cardurilor sale pentru retragerea de numerar din bancomate în anumite țări, dar nu peste tot și nu imediat.

(Aceasta va provoca daune colaterale multor ruși exilați care nu au nicio legătură cu operațiunile subversive ale Kremlinului, dar pot găsi doar locuri de muncă în companii cu sediul în Rusia, deoarece nu sunt foarte bine primiți să lucreze în Europa.)

Inițiativa moldovenească este un exemplu strălucitor al abordării oportuniste a Rusiei și al influenței profunde a agențiilor de informații în politica sa externă.

Mir a prosperat pentru că este deconectat de sistemul financiar internațional, iar totuși acest lucru îl face perfect pentru operațiuni subversive. Această operațiune într-o zonă puțin cunoscută ar putea fi și un test pentru operațiuni similare în alte părți. Teoretic, nimic nu poate opri Kremlinul să emită carduri Mir la distanță pentru comunitățile pro-Kremlin din alte țări – comunitățile rusești semnificative din două state baltice, de exemplu.

Acest tip de gândire datează din era sovietică, când Kremlinul căuta să transforme dezavantajele în avantaje.

Cum se proceda în perioada sovietică

Biroul politic sovietic avea la dispoziție o rețea extinsă de bănci de stat în străinătate (numite sovzagranbanki – bănci sovietice străine) de la Londra la Singapore și de la Teheran la Paris și Zurich. Misiunea lor era să-i ajute pebsovietici să cumpere, să vândă și să se împrumute în valute occidentale forte. Unele dintre bănci au fost înființate în anii ’20; altele în timpul Războiului Rece.

În anii ’60, Kremlinul a cerut acestor bănci să efectueze tranzacții într-un mod care să nu poată fi urmărit de Statele Unite.

Asta, din cauza unui proces din 1959. Un emigrant rus în Statele Unite a dat în judecată Uniunea Sovietică într-un tribunal din New York, acuzând autoritățile sovietice că nu și-au respectat obligațiile față de două corporații englezești cu concesiuni în Uniunea Sovietică. A fost intentat un proces împotriva Chase Manhattan Bank pentru transferarea de bani din conturile băncilor sovietice de la Chase.

Acest lucru a făcut ca bancherii sovietici să fie foarte neliniștiți – ce s-ar întâmpla dacă americanii ar bloca toate conturile lor din băncile occidentale? Drept rezultat, au transferat conturile în dolari la băncile sovietice din străinătate. Așa a apărut un sistem închis al noii valute, care a devenit cunoscut sub numele de Eurodolari – complet imposibil de urmărit pentru americani. Scopul, le-a explicat autorilor un bancher rus de rang înalt, în urmă cu câțiva ani, era acela de „a face tranzacțiile sovietice în dolari impenetrabile pentru guvernul SUA”.

Aceste bănci vindeau și aur sovietic, o altă marfă imposibil de urmărit. Banca Wozchod din Elveția, de exemplu, avea monopolul vânzării de aur sovietic din 1972. Procesul era următorul: aurul sovietic era transportat la Zurich cu avioane de pasageri sovietice obișnuite, care transportau șapte tone de aur pe zbor.

Lingouri standard de 12,5 kg erau distribuite uniform în avion sub scaunele pasagerilor – deoarece aurul era greu, greutatea trebuia să fie distribuită uniform pentru a proteja caracteristicile de zbor ale avionului. Lingourile erau apoi transferate la Wozchod și trimise la fabricile de topire și rafinare ale partenerilor, unde se ștergeau secera și ciocanul marcate pe lingouri.

Aurul și euro-dolarii erau utilizați pentru tranzacții financiare sovietice legitime, dar și pentru a furniza fonduri imposibil de urmărit partidelor comuniste străine și așa-numitelor mișcări de eliberare în lumea în curs de dezvoltare. Plățile erau în esență activități subversive finanțate de sovietici.

Banca Wozchod a supraviețuit prăbușirii Uniunii Sovietice – în zilele noastre este Gazprom bank din Zurich. Banca a fost găsită vinovată de spălare de bani în cazul averii personale a lui Vladimir Putin de către un tribunal elvețian, anul trecut.

Acolo unde există o slăbiciune în sistemul financiar occidental, extinsa și experimentata rețea de spionaj a Rusiei o va găsi. Indiferent de costuri – este inundată cu bani – va găsi punctul de cea mai mică rezistență și îl va folosi.

Democrațiile trebuie să devină mult mai bune în urmărirea ramurilor rețelei financiare secrete a Kremlinului, să ia o pereche mare de foarfece de reglementare și să le taie.