Într-un interviu acordat pentru Digi24, el le explică românilor la ce se pot aștepta de la acest vicepremier rus și, mai important, de la Vladimir Putin.

Reporter: Ajutați-ne să înțelegem cine e Dmitri Rogozin. Care e rolul lui politic, cât e de important în Rusia?

Konstantin von Eggert: Face parte din politica rusă încă de pe la începutul anilor '90. A jucat mereu rolul naționalistului rus. A reușit să câștige încrederea domnului Putin când a fost președintele Comisiei de Politică Externă din Duma rusă, de la sfârșitul anilor '90, până în prima parte a anilor 2000. E, de fapt, un om foarte ambițios, care se consideră cel puțin un potențial prim-ministru. A vrut să fie ministrul Apărării, dar, după cum știm, Putin nu le dă niciodată ce-și doresc oamenilor care afișează ce-și doresc. Poate numi oameni în poziții mai înalte, dar niciodată fix în funcțiile la care râvnesc ei. Astfel că Rogozin a primit acest portofoliu (vicepremier responsabil de industria de apărare, n.r.), care nu-i dă tocmai foarte multă influență, pentru că bugetul militar și achizițiile sunt controlate în totalitate de ministrul Apărării, domnul Serghei Șoigu, care e, într-o anumită măsură, rivalul domnului Rogozin. Dar nu cred că numirea lui Rogozin a avut vreo clipă legătură cu nevoia de a face un om responsabil de rezolvarea problemelor armatei ruse. Mai degrabă, Rogozin s-a afirmat ca un "câine rău", cineva care tulbură ape, care amenință vecinii și e oarecum copilul rebel, care spune lucruri pe care Kremlinul nu le poate spune, dar ar vrea să o facă.

Reporter: Tocmai ceea ce urma să vă întreb: spuneți că, deși e responsabil de industria de apărare, nu e principalul personaj al apărării ruse, ca să spunem așa, domnul Șoigu are acest rol. Pe urmă, are portofoliul transnistrean. Dincolo de aceste lucruri, rolul său principal e acela de a emite idei foarte radicale, naționaliste, pe care alți lideri nu le pot exprima, dar idei pe care propaganda rusă să le poată rostogoli ulterior?

Konstantin von Eggert: Absolut! Cred că domnul Rogozin e acolo pentru a arăta că mai bine discuți cu Putin decât cu cineva ca el. E o tactică sovietică binecunoscută, în care scoți la înaintare un fel de personaj înfricoșător - Vladimir Jirinovski (vicepreședintele Dumei, n.r.) avea și el acest rol, de exemplu. Pe urmă, va spune „dacă nu discutați cu noi, va trebui să discutați cu oameni ca Rogozin”. Sincer să fiu, nu cred că această tactică mai funcționează la fel de bine acum, la 17 ani după venirea la putere a lui Putin, dar cred că, într-o anumită măsură, a funcționat. În orice caz, Rogozin va avea mereu un loc de muncă din partea lui Putin, pentru că Putin are încredere în el. Asta pentru că a făcut niște lucruri bune când a fost reprezentantul exclavei Kaliningrad. S-a ținut mereu de linia Kremlinului, dar, în același timp, e o prezență tinerească, e producător muzical - acesta e hobby-ul lui, face videoclipuri în care cântă soția lui. Cred că le place, la Kremlin, să aibă un asemenea personaj. Totodată, nu va fi lăsat prea aproape de pârghiile de putere. Trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, unul din motivele pentru care domnul Rogozin nu poate ajunge prea aproape de centrul de putere e faptul că e foarte ambițios. Am fost în același an la universitate, deși la facultăți diferite. A fost mereu un om orientat spre succes, mereu a vrut să avanseze și să tot avanseze, pentru a-și dezvolta cariera. Cred că Putin e oarecum circumspect în fața unor asemenea oameni. Cred că faptul că are foarte mult fler politic și că poate relaționa cu oameni obișnuiți e ceva ce Kremlinul vrea să poată controla. Trebuie să țineți cont de faptul că Rusia e condusă de oameni cu foarte puțină experiență în politici publice și în competiții publice, care se tem de oameni cu o asemenea experiență.

Reporter: Să ne întoarcem puțin la incidentul provocat de cursa lui aeriană de zilele trecute: ministrul Afacerilor Externe spune că motivul pentru care România știa că Dmitri Rogozin urma să încerce să încalce interdicția de călătorie de care e vizat și să folosească spațiul aerian al României pentru a ajunge în Moldova a fost că el însuși a publicat pe Twitter informațiile despre călătorie, iar aceasta e dovada, potrivit ministerului român de Externe, că a fost vorba despre un plan deliberat de a provoca tensiuni între țările noastre. Credeți că e un scenariu valid și, dacă da, ce scop ar avea el?

Konstantin von Eggert: Cred că da, faptul că el a făcut publice aceste informații înseamnă că, deși știe cu siguranță care sunt regulile, chiar voia ca lumea să știe ce avea să facă. Da, cred că a vrut nițel scandal. Cred că asemenea scandaluri ajută foarte mult la reputația oamenilor, în Kremlin, pentru că sunt văzuți drept personaje persecutate. E o modalitate de a-i aminti lui Putin că exiști, că încă ții cu cine trebuie. Deci, cred că e posibil ca acesta să fi fost scopul lui Rogozin.

Reporter: După acest incident, a emis o serie de comentarii deloc diplomate, chiar și amenințări la adresa României - ceea ce nu e deloc neobișnuit pentru el. Cât de în serios ar trebui să ia românii aceste amenințări, dat fiind că ele tind să apară din când în când și nu e prima dată când se întâmplă așa ceva?

Konstantin von Eggert: Cred că amenințările în sine nu ar trebui luate foarte în serios, pentru că Rogozin nu le poate spune lui Vladimir Putin, Serghei Lavrov (ministrul rus de Externe, n.r.) ori altor decidenți din Kremlin ce ar trebui să facă în privința României. Nu-i poate forța să pedepsească România. Dar ce e interesant e că, dacă Putin decide că e în interesul lui să-i amintească României că Rusia e cu ochii pe ea, atunci ar putea fi consecințe. Nu unele extrem de grave, desigur. Dar poate recurge la reținerea la graniță a unui diplomat român, poate deschiderea corespondenței diplomatice românești, interdicție de intrare în Rusia a unui parlamentar român, asta în cazul în care vrea vreunul să vină în Rusia.

Reporter: Vreau să vă aflu părerea și în legătură cu următoarea idee: credeți că, poate, felul în care Dmitri Rogozin a reacționat, chiar dacă e vorba de un om impulsiv, foarte vocal, credeți, deci, că felul în care a reacționat e un indicator al unei duble frustrări a Rusiei: pe de-o parte, ca urmare a faptului că se pare că nu poate scăpa de sancțiunile occidentale, inclusiv restricțiile de călătorie, și, pe de altă parte, a faptului că România pare să fie cea mai euroatlantică și antirusă țară din această regiune?

Konstantin von Eggert, analist politic: Bănuiesc că ei știu deja aceste lucruri. Frustrarea, da, există. Cred că a fost exacerbată de votul recent din Congresul SUA legat de sancțiuni. Nu e nicio noutate în comportamentul Guvernului român în această situație, cred că Moscova s-a obișnuit deja cu ideea că România e foarte dură când vine vorba despre politicile rusești. Până la urmă, când Putin și echipa lui se vor aduna și organiza, vor acționa, vor răspunde noilor sancțiuni. Asta, apropo, ar putea afecta zona euroatlantică în general și, de asemenea, Europa Centrală și de Est. Așa ceva ar putea afecta și Polonia, România și Țările Baltice, dar Kremlinul nu a luat încă o decizie în acest sens.