În cadrul emisiunii „Alternativa Europeană” de la Radio Chișinău, Viorel Cibotaru a explicat că există trei scenarii în cazul unei noi invazii ruse în Ucraina: atac rapid, operațiune la scară largă și operațiune militară rusă cu atac asupra țări membre NATO.

„Noi trebuie să privim aceste forțe din regiunea transnistreană ca o amenințare directă la adresa securității Republicii Moldova, care pot fi activizate oricând, fără știrea Republicii Moldova, fără să se ia în seamă statutul de neutralitate”

Viorel Cibotaru susține că în cazul unui atac rapid lansat de Moscova în Ucraina, ar putea fi vizate regiuni din Ucraina apropiate de teritoriul Republicii Moldova.

„Federația Rusă este, în primul rând, foarte interesată de distrugerea acelui potențial militar pe care și l-a acumulat Ucraina după 2014. Țintele militare sunt destul de bine sesizate: bazele aeriene, bazele unde este concentrată tehnica de diferit tip, infrastructura critică ce asigură apărarea Ucrainei și zonele vital importante. De exemplu, pentru asigurarea accesului la apă a peninsulei Crimeea, Federația Rusă are nevoie de o zonă de ocupație până la 100 km, până la Nipru, ca să se asigure că Crimeea nu va suferi de lipsă de apă din cauza politicii ucrainene, de exemplu. În proximitatea Republicii Moldova se află dislocate câteva unități militare ucrainene care pot fi ținta acestor atacuri. Vorbim despre o parte flotei ucrainene rămasă după ceea ce a fost capturat în Crimeea și care se bazează în Iliciovsk și alte zone ale bazinului Mării Negre; brigada de rachete antiaeriene dislocate în Ismail și mai putem vorbim de câteva posibile ținte pentru un eventual atac rapid, fără o intervenție terestră suficientă, acesta ar fi printre primele scenarii. Indiferent cum se vor dezvolta orice scenariu de invazie, trupele ruse dislocate în regiunea transnistreană sunt parte componentă a forțelor armate ale Federației Ruse. Fie că e vorba despre această brigadă a contingentului limitat al Federației Ruse, fie că este vorba despre așa-numitele forțe armate transnistrene, ele sunt pregătite, susținute și dezvoltate în baza unui plan unic și al unui comandament unic. Indiferent dacă sunt active sau pasive, aceste forțe din regiunea transnistreană sunt parte a forțelor armate ruse. Dacă vor fi aplicate sau nu aceste forțe, aici sunt două scenarii. Un scenariu care ar repeta istoria anului 2014, când aceste trupe au fost activizate la început și pregătire foarte intens pentru eventuale acțiuni de combat ca până la urmă să nu fie folosite în niciun fel și Federația Rusă a încercat să păstreze aici o calmitate relativă, strategică pentru că nu a avut nevoie să intervină în această zonă și nu dorea să creeze circumstanțe în care să fie antrenată aici, în niște lupte pe care ar putea să le piardă. Noi trebuie să privim aceste forțe din regiunea transnistreană ca o amenințare directă la adresa securității Republicii Moldova, care pot fi activizate oricând, fără știrea Republicii Moldova, fără să se ia în seamă statutul de neutralitate sau orice angajament pe care poate să și-l ia Republica Moldova.

„Să nu avem niciun fel de dubii că în caz de necesitate Federația Rusă va aplica tot ce va crede necesar pentru a-și atinge scopurile oricare ar fi ele”

„Dar aceasta e o mică problemă, a doua problemă e o operațiune la o scară mult mai largă, care ar implica intervenții masive, inclusiv forțe terestre. Acest scenariu este mult mai grav, este deja un război. Aici e o posibilitate absolut reală ca într-o formă reală să fie antrenate sau provocate și alte țări. Republica Moldova ar putea să fie ușor împinsă spre a fi un teritoriu care să fie folosit ca un câmp de luptă. Nu cred că acest al doilea scenariu este plauzibil, pentru că el ar comporta niște costuri absolut enorme și orice invazie terestră masivă din Federația Rusă trebuie să fie sprijină de un plan ulterior - cum aceste teritorii ar trebui să fie guvernate, menajate, cum ar trebui să fie loializate aceste teritoriu în care nu mai este un segment de populație care ar fi în sprijinul Federației Ruse.

Și există al treilea scenariu, mult mai grav: posibilitatea de a fi atacate și țările membre NATO. De aici și aceste intervenții de a suplini și trimite urgent contingente de trupe americane pe teritoriul României și Poloniei, în țările baltice au fost consolidate aceste capacități militare. Inclusiv vedem și furnizări de armament la o scară inimaginabilă pentru a consolida capacitatea de apărare a Ucrainei”.

Viorel Cibotaru spune că forțele armate ale Republicii Moldova nu sunt bine dotate și nu ar putea riposta vreme lungă unui atac.

„Forțele armate are Republicii Moldova sunt dotate astăzi cu tehnică veche, de producție sovietică în mare parte. Chiar dacă forțele armate sunt funcționale: mașinile blindate pot să iasă din boxe, pot să transporte o anumită cantitate de personal spre punctele de concentrate, pot să reacționeze la anumite provocări pe dimensiunea forțelor dislocate în regiunea transnistreană, dar să dăm o ripostă majoră pe termen lung nu suntem în stare și trebuie să conștientizăm acest lucru”.

„Republica Moldova, în toți cei 30 de ani de la declararea independenței, a fost permanent penetrată de către agentura Federației Ruse, era descurajată orice dezvoltare a forțelor armate pe diferite căi”

Fostul ministru spune că armata Republicii Moldova nu a fost modernizată în 30 de ani pentru că agentura Federației Ruse a blocat acest proces pe toate căile.

„Republica Moldova, în toți cei 30 de ani de la declararea independenței, a fost permanent penetrată de către agentura Federației Ruse, era descurajată orice dezvoltare a forțelor armate pe diferite căi, pentru că însăși atmosfera din Republica Moldova nu a permis acest lucru. Forțele armate ale Republicii Moldova, așa cum le-am organizat și le-am format în 1992, pe tot parcursul acestor ani doar au degradat. Tehnica s-a învechit, munițiile s-au terminat. O parte din echipamentele militare de care Republica Moldova nu mai avea nevoie au fost fie comercializate, fie casate. Practic, Republica Moldova nu a avut procurări de tehnică militară. Am avut câteva donații, doar am cumpărat din bugetul Republicii Moldova niște echipamente, poate importante, dar până la urmă nu ele asigură acea capacitate de apărare de care este nevoie în Republica Moldova. Vorbesc în exclusivitate de tehnică și armament de apărare. Republica Moldova nu are nevoie de achiziții de tehnică de atac, dar are nevoie de anumite componente fără de care nu poate să fie completă această stare de siguranță pentru cetățenii Republicii Moldova. Aici mă refer și la aviația militară, și la capabilitățile de infanterie, capabilitățile de foc. Noi trebuie să discutăm, avem nevoie de anumite tipuri de armament și tehnică și le-am putea achiziționa prin programe naționale, indiferent de crizele pe care le parcurgem. Efortul acesta trebuie să fie conștientizat în primul rând de factorul politic, factorul militar trebuie să vorbească în termenii adecvați, iar lumea trebuie să fie conștientă că pacea costă. Pentru că să ai pace, să ai siguranță, să nu fii antrenat în provocările altora, să nu fii servit ca o mâncare la masa altora, trebuie să fii suficient de independent, trebuie să fii solidar când este nevoie. Și dacă Republica Moldova e văzută astăzi absolut de toți ca o țară care dorește să-și construiască un viitor european, acest efort trebuie să fie făcut de toți locuitorii Republicii Moldova, așa cum o cere Constituția”.