În Ziarul Național, Nicolae Negru scrie că „pe 9 mai s-a văzut, o dată în plus, vulnerabilitatea aproape fatală a statului Republica Moldova în fața propagandei și diversiunii ruse. Nicăieri în spațiul postsovietic, nici măcar în Belarus, panglica neagră-portocalie, simbol al militarismului, excepționalismului și șovinismului rus, pătat cu sânge ucrainesc, nu a fost expusă atât de sfidător și agresiv, ca pe plaiul nostru „mioritic”, încălcându-se în mod flagrant legea adoptată recent de Parlament. „Statalitatea” a primit astfel o palmă răsunătoare, a fost umilită în văzul lumii. Orașele noastre, Chișinăul în primul rând, arătau de 9 mai ca orașele ucrainene Melitopol, Mariupol, Herson, aflate sub ocupația armatei ruse... Cea de-a șasea poruncă - „nu ucide” - s-a dovedit a fi o frază goală pentru mulți dintre apărătorii locali ai „valorilor tradiționale și ai credinței ortodoxe”. Desele excursii pe Muntele Athos nu i-au făcut mai „creștini” pe Dodon și tovarășii săi. Dacă mâine armata rusă va bombarda Chișinăul, ei vor aplauda fiecare țintă lovită, îi vor aștepta pe „eliberatori” cu pâine și sare, cu buchete de flori. Ei vor alcătui liste de „naziști”, înscriind în ele nu numai unioniștii, ci și adepții convinși ai integrării europene... Putiniștii profită de pluralism și democrație pentru a îndreptăți și legitima ura, războiul, șovinismul, imperialismul, genocidul - al ucrainenilor, deocamdată, dar va veni și rândul altor popoare, - pentru a instaura, în ultima instanță, un regim criminal, antidemocratic, antioccidental, cleptocrat, ca în Rusia. În opinia autorului, Dodon și tovarășii săi „panglicari” trebuie pedepsiți pentru încălcarea legii. Ideea integrării euroasiatice poate fi legitimă doar dacă purtătorii ei se dezic de Putin, denunță invazia, crimele de război și genocidul din Ucraina. Nu se poate ca Putin să fie sancționat și izolat în Europa, iar putiniștii să fie lăsați să-și facă de cap în Republica Moldova sub paravanul „libertății de exprimare”. Dacă dorim să construim un stat de drept, primul lucru pe care trebuie să-l facem e să aplicăm legea”, conchide Nicolae Negru editorialul său din Ziarul Național.

Comentând acțiunile socialiștilor și comuniștilor de 9 mai, Mircea V. Ciobanu scrie în Gazeta de Chișinău că „ am trecut cu toții în revistă armata pe care va miza Kremlinul atunci când (= dacă) frontul va ajunge la Nistru. Poate că am vrea noi să nu ne legăm de război, dar contează ce intenții are el, războiul, în legătură cu noi... nici transnistrenii înșiși nu vor complicații, de vreme ce o duc ca în sânul lui Dumnezeu, făcând, ziceam, contrabandă cu ucrainenii, afaceri cu moldovenii, tolerați de europeni și favorizați de guvernările de la Chișinău, toate câte au fost.Toate astea însă nu înseamnă nimic dacă patronii lor de la Moscova doresc să folosească capul de pod care este Transnistria, fie în scopuri strategice, de cucerire a Europei și lumii, fie doar tactice, de provocări în scopul menținerii focului mocnind al războiului în vatra de la Nistru. Transnistria împreună cu Moldova, la pachet, deoarece enclava din stânga Nistrului a existat doar ca butuc la picioarele Moldovei visătoare de libertate. Poate că, atunci când vor considera necesar, rușii vor recunoaște mai întâi „independența”, apoi, anexând Transnistria la Rusia, vor înghiți și Moldova în „zona sa de protecție”. Fără să-i întrebe pe moldoveni sau transnistreni... Nu e de mirare că moldovenii au depus, ca și georgienii, dosare pentru integrarea europeană deplină întru salvare. În același timp, autorul atenționează că, în aceste condiții cu totul speciale, ar trebui să punem umărul cu toții. Nu să pună (cineva, de la guvern și alte instituții de stat, la tot poporul), ci să punem. Fiecare la locul lui”, scrie Gazeta de Chișinău.

„Serviciile secrete ruse l-au distrus pe Sf. Gheorghe”, scrie Alina Radu în editorialul său din Ziarul de Gardă, comentând manifestările de la 9 mai de la Chișinău, când un grup de oameni organizați de către Partidul Socialiștilor și Partidul Comuniștilor au militat în susținerea simbolurilor războiului Rusiei asupra Ucrainei, ieșind la un marș cu panglici negru-oranj în piept. Mulți dintre politicienii afiliați socialiștilor, comuniștilor și Moscovei au criticat decizia de a interzice panglica negru-oranj, invocând că în acest mod li se limitează libertatea de a purta simbolurile victoriei sovietice din 1945, inclusiv panglica Sf. Gheorghe. În acest context, autoarea își îndeamnă cititorii să vadă ce s-a întâmplat cu simbolurile Sf. Gheorghe după 1945 la Chișinău, pe întreg teritoriul republicii, dar și al URSS și să ne întrebăm cine are dreptul moral, în rândul partidelor și guvernelor pro-ruse, să pronunțe numele sfinților și să le poarte hramul. Avem la Chișinău o biserică veche-străveche, construită în 1819, e situată pe strada Sf. Gheorghe și poartă hramul cu același nume. Da, are peste 200 de ani, e o operă de arhitecturală, un vestigiu al istoriei și un monument de cult. După instaurarea puterii sovietice la Chișinău, biserica a avut de suferit mult, iar în anul 1959, când biserica împlinea 140 de ani, locașul a fost închis definitiv, redeschiderea fiind posibilă doar după prăbușirea URSS. Dar aceasta nu e singura biserică închisă de sovietici... Dar cel mai neortodox lucru pe care l-au comis autoritățile sovietice eliberatoare, a fost infiltrarea în biserici a unui număr de agenți ai KGB-ului rusesc, care au corupt, măcinat și distrus valorile bisericii din interior. Jurnalista Alina Radu se mai întreabă: Ce înseamnă victoria din mai 1945 pentru oamenii din R. Moldova? Le-a adus cineva o victorie pe tavă? Nu. În acel război au murit 170.000 de locuitori ai Moldovei, dintre care 120.000 de civili. Dar durerea marii biruințe sovietice nu s-a terminat în 1945. A urmat, precum am scris mai sus, închiderea bisericilor și interzicerea libertății de credință, dar și interzicerea drepturilor identitare, inclusiv a limbii, grafiei, chiar a numelor românești, apoi naționalizarea averilor țăranilor, răpirea bunurilor alimentare din gospodării, foametea artificială, deportările, limitarea tuturor libertăților. Sf. Gheorghe biruitorul a fost și el interzis în perioada sovietică, prin urmare, nici icoane, nici medalii cu numele lui nu puteau fi promovate. Iar Vladimir Voronin, Igor Dodon și sateliții lor știu foarte bine despre asta. Toate libertățile și drepturile pentru cetățenii R. Moldova au fost recâștigate după 1989, prin ani de proteste, lupte și suferințe ale unor grupuri de intelectuali curajoși. Așa a redevenit posibil ca oamenii să poată merge la biserici, să poată avea icoane și simboluri cu Sf. Gheorghe. Dar promovarea războiului nu trebuie să existe, nici ca drept, nici ca libertate, iar promotorii trebuie pedepsiți, înainte să devină dictatori”, subliniază Alina Radu în Ziarul de Gardă.