În 15 aprilie, Fillon lăuda în discursul său rostit la Puy-en-Velay (centru-est) geografia Franței și, în special, "frontierele sale terestre: în primul rând Pirineii, care angajează Franța în acest imens ansamblu pe care îl reprezintă lumea hispanică și latină. Există frontiera Alpilor, spre sora noastră Italia și, dincolo de ea, Europa Centrală, balcanică și orientală".

Cincisprezece zile mai târziu, în cadrul unui miting la Villepinte (Seine-Saint-Denis), Marine Le Pen — care încearcă să seducă electoratul conservator — a pronunțat aceleași fraze, aproape cuvânt cu cuvânt, lăudând la rândul său "frontierele terestre: Pirineii, care angajează Franța în acest imens ansamblu pe care îl reprezintă lumea hispanică și latină. Alpii noștri, care ne deschid spre sora noastră Italia și, dincolo de ea, Europa Centrală, balcanică, orientală".

Cu aceleași fraze la un interval de două săptămâni distanță, François Fillon și Marine Le Pen au salutat vigoarea limbii franceze: "Dacă se învață limba noastră, uneori cu costuri mari, în Argentina sau în Polonia, există liste de așteptare pentru a se înscrie în Alianța franceză din Shanghai, Tokyo și Ciudad de Mexico sau chiar la școala franceză din Rabat sau la Roma, dacă Parisul este prima destinație turistică mondială, este pentru că Franța este altceva și mai mult decât o putere industrială, agricolă sau militară".

Tot după 'modelul' Fillon, Le Pen a lăudat o a treia cale "franceză"pentru secolul al XXI-lea: "calea culturii, a îndoielii, a discuției, a compromisului, a dialogului, calea echilibrului, a libertății indivizilor și a popoarelor". Potrivit lui Fillon, aceasta este o alternativă "a celor pentru care totul se rezumă în cele din urmă scopurilor în funcție de criteriile materiale" și "totalitarismului" unei "religii oarbe și care orbește". Aceasta în timp ce Marine Le Pen vede în ea o alternativă la "mondializare" și la "ideologia islamistă".

În fine, Marine Le Pen citează, la fel ca Francois Fillon la Puy-en-Velay, două fraze ale lui Georges Clemenceau (președintele Consiliului de Miniștri în 1906-1909; 1917-920) și André Malraux, (scriitor și om politic, ministru al Culturii sub președinția generalului de Gaulle).

Întrebat de AFP despre acest plagiat, Florian Philippot, vicepreședintele Frontului Național, a asigurat că este vorba de fapt de "o preluare asumată a unui scurt pasaj emoționant dintr-un discurs despre Franța" din partea "unei candidate la o manifestație care arată că nu este sectară".