Gavrilița nu a dezvăluit suma stipulată în contract argumentând că e vorba de secret comercial. Prim-ministru a mai afirmat că este pentru prima dată când Republica Moldova achiziționează gaze naturale de altundeva decât de la Gazprom”. Iar pentru a lămuri mai clar situația negocierilor cu Gazprom-ul rusesc, Iulian Chifu explică: „Cea mai bună afacere este atunci când același jucător e cel ce vinde și cel ce cumpără deopotrivă  o marfă. Cam ca la incompatibilitățile clasice, de manual, când aceeași persoană ar semna, formal și la furnizor, și la cumpărător. Cam asta e marea afacere Gazprom în Republica Moldova: Gazprom vinde gazul la prețul negociat de Gazprom cu MoldovaGaz, adică tot cu Gazprom. MoldovaGaz care aparține două treimi tot Gazprom – 50% cumpărate direct de la compania națională a Republicii Moldova de la Chișinău contra datorie la gaze și 16% de la regiunea separatistă”.

Europa Liberă relatează că „presa oficială de la Tiraspol promovează în aceste zile punctul de vedere precum că oficiali de la Chișinău ar încerca să șantajeze și atragă în „războiul nervilor” purtat cu Gazprom regiunea transnistreană. În același timp, cetățenilor li se transmite informația că republica autoproclamată nu va suferi efecte ale crizei energetice, precum se întâmplă în Ucraina și R. Moldova, nevoite să treacă la alt tip de combustibili decât gaze pentru a produce căldură și a ține funcțional sectorul industrial. (…) Doi dintre coloșii industriali, Centrala termoenergetică de la Cuciurgan și Uzina Metalurgică de la Râbnița, care asigură partea leului din exportul regiunii secesioniste de pe malul stâng al Nistrului, adică alimentează decisiv bugetul republicii nerecunoscute, au redus capacitatea de producere sau au trecut și combustibili de alternativă odată cu micșorarea volumelor de gaze livrate de Rusia R. Moldova. (…) Economistul Alexandru Fală de la Centrul Expert-grup consideră că poziția Tiraspolului este acum mai critică decât a Chișinăului. (…) „În acest război e prima dată când regiunea transnistreană poate fi utilizată ca argument pentru R. Moldova”, subliniază expertul.

Situația din audiovizualul public în Republica Moldova este în prezent cu adevărat proastă, însă există riscul ca amendamentele la Codul Audiovizualului, promovate de PAS, să rezolve problemele din domeniu doar pe termen scurt, generând totodată efecte ce ar trebui evitate pe termen lung, transmite Gazeta de Chișinău. Publicația face trimitere la opiniile unor experți media, precum și reprezentanți ai presei din Republica Moldova, care au fost invitați marți, 26 octombrie, la o rundă de consultări publice în Parlament, organizată după ce proiectul actualei majorități, care presupune inclusiv readucerea Companiei „Teleradio-Moldova” (TRM) sub control parlamentar și simplificarea procedurii de demitere a membrilor Consiliului Audiovizualului (CA), a fost deja votat în prima lectură, săptămâna trecută. Instituirea controlului parlamentar asupra activității radiodifuzorului public este o practică internațională, iar subordonarea acestuia de către CA s-a dovedit ineficientă, susține unul dintre autorii proiectului, deputatul PAS, Virgiliu Pâslariuc, care neagă că guvernarea ar căuta să preia controlul politic asupra TRM. (…) Iar directorul executiv al Asociației Presei Independente (API), Petru Macovei, este de părere că actuala redacție a Codului Audiovizualului este bună, dar problema este că cei care ajung în componența CA, dar și în Consiliul de Supraveghere al TRM, nu respectă legea, ci indicațiile de la partid. „Consiliul de Supraveghere trebuie să rămână reprezentativ pentru societatea civilă. Televiziunea publică nu este televiziunea celor care dețin puterea politică, ci a publicului”, a subliniat directorul API.