Bineînțeles, politicienii se fac vinovați pentru că am ajuns în acest punct mort, dar fără voturile cetățenilor aceștia nu ar fi capabili să ajungă la putere. Oricum, pasarea culpei este un joc cu sumă nulă, de aceea, scopul nostru este să privim care sunt perspectivele pentru a ieși din acest cerc vicios. Soluția optimă ar fi ratificarea și ulterioar semnare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, ce încorporează mecanisme sigure de transformare, repere de evaluare și susținere tehnică și financiară pentru reformele realizate.

Deși, Acordul de Asociere nu oferă o foaie de parcurs pentru aderarea la UE, acesta nu exclude deloc o perspectivă europeană ulterior. Astfel că, implementarea prevederilor noului document bilateral cu UE va permite asocierea politică și integrarea economică în spațiul european, sporind convergența și generând o mai mare compatibilitatea între RM și UE. Cu certitudine, vom avea nevoie de voință politică favorabilă la Chișinău pentru a îndeplini angajamentele față de UE, dar fără de sprijinul politic și practic oferit de Bruxelles este de neimaginat vreun progres în parcursul european. Dar aceste momente nu trebuie să descurajeze sau să distragă atenția de la agenda reformelor. Din contra, aceasta trebuie să motiveze guvernarea și clasa politică să persevereze în realizarea reformelor, pentru a obține aprobarea din partea populației, pe de o parte, și sprijin reînnoit din partea partenerilor europeni.

Acordurile proiectate de UE pentru țările Parteneriatului Estic urmăresc un scop totalmente diferit de Acordurile de Stabilitate și Asociere destinate aderării plenipotențiare la UE a țărilor din Balcanii de Vest. Cu toate acestea, fosta metropolă sovietică, Rusia, tinde să-și impună propriul proces integraționist, de sorginte euroasiatic, care începe cu aderarea la Uniunea Vamală și termină cu îmbrățișarea Uniunii Euroasiatice. Dar acest proiect este impropriu și chiar periculos pentru dezvoltarea strategică a RM?
În primul rând, pentru că proiectul euroasiatic contrazice vectorul european ales drept obiectiv strategic pentru dezvoltarea țării.

Mai mult decât atât, alăturarea celor trei state semi-autoritatea sau pseudo-democratice va întoarce roata timpului înapoi. Astfel, responsabilizarea și reînnoirea clasei politice vor fi stopate. Nici pe departe integrarea europeană nu poate elimina viciile partidelor politice, dar condiționalitatea și presiunile exercitate de factorii europeni au demonstrat că pot fi eficienți în schimbarea comportamentului politicienilor moldoveni. În acest sens, există potențial pentru a corecta conduita actorilor politici și ai face mai responsabili față de cetățeni și interesele naționale. Din acest punct de vedere, integrarea europeană se deosebește radical de cea euroasiatică. Or, prima este orientată spre crearea unor reguli de joc echitabile ce pot conduce la consolidarea democrației. Pe când integrarea euroasiatică contribuie la păstrarea regulilor vechi, care nu sunt benefice pentru dezvoltarea și fortificarea instituțiilor democratice.

În altă ordine de idei, Acordul de Asociere cu componenta sa economică reprezintă pentru RM un pasaj direct către posibilități de relansare a economiei, ameliorare a competitivității, excluderii monopolurilor și liberalizarea prețurilor pentru diverse produse. Liberalizarea comerțului comportă și riscuri, dar UE este dispusă să susțină procesul de tranziție a economiei moldovenește la concurența cu producătorii europeni. Or, UE nu are nevoie de victime colaterale în vecinătatea sa, având în vedere că este interesată de asigurarea prosperității și securității în proximitate și nicidecum nu invers.

Nu în ultimul rând, Acordul de Asociere ne apropie de cultura europeană, cunoscută prin motoul “unitate prin diversitate”, iar în acest sens ne ajută faptul că vorbim una dintre limbile oficiale ale UE. Vorbind în termeni practici, Acordul nu doar sporește conexiunea între RM și UE, dar și facilitează ieșirea la regiuni mai îndepărtate, inclusiv grație aptitudinilor lingvistice obținute ca urmare a unei integrări mai mari în UE. Integrarea euroasiatică prevede însă dominarea în continuare a limbii ruse, care reprezintă limba de lucru a structurilor ce vor sta la temelia Uniunii Euroasiatice. Limba rusă deja se bucură de privilegii pe spațiul ex-sovietic și este o valoare de necontestat pentru populația multilingvă din RM. Dar participarea într-un proces de integrare în totalitate centrat pe Moscova, inclusiv din perspectiva lingvistică, va repeta episodul de izolare, cunoscut din cauza experienței sovietice.

În final, Acordul de Asociere va sprijini și alte procese de apropiere de UE, cum ar fi liberalizarea vizelor. Desigur, comunicarea cu fostele republici sovietice reprezintă un avantaj istoric valoros, care însă nu contravine cu procesul de integrare europeană. Integrarea euroasiatică poate intensifica mobilitatea muncitorilor și este cel mai puternic argument în favoare Uniunii Euroasiatice. Cu toate acestea, Acordul de Asociere oferă un cadru clar, credibil și predictibil în relația dintre UE și RM, atât în domeniul migrației, cât și în toate celelalte sectoare. Același lucru nu poate fi spus despre structurile euroasitice, unde Rusia încearcă să-și apere interesele, prin impunerea propriei supremații.

Posibil unele voci vor declara că Acordul de Asociere nu este opțiunea perfectă. Cu toate acestea, integrarea europeană reprezintă cea mai bună alegere pentru RM în actualele condiții geopolitice. Este o alegere ce ne permite să aderăm la un proiect integraționist economic și desigur politic. Un proiect ce durează deja 70 ani, care nu poate fi nici pe departe comparat cu ideea Uniunii Euroasiatice, lansată acum câțiva ani în urmă.