Mii de tineri au protestat, pe 7 aprilie 2009, la Chișinău, față de rezultatele alegerilor parlamentare care au avut loc cu două zile mai înainte, în urma cărora Partidul Comuniștilor a obținut aproximativ 50% din sufragii și pe care opoziția și unii observatori internaționali le-au considerat fraudate.

Protestele începuseră, dimineață, în jurul orei 10.00, în Piața Marii Adunări Naționale, în imediata apropiere a Guvernului.

În scurt timp, protestatarii s-au deplasat spre sediul Președinției și Parlamentului unde au scandat lozinci anticomuniste, cerând revizuirea rezultatelor scrutinului. Ei scandau „Libertate!”, „Jos comuniștii!”, „Afară din țară!” și purtau drapele ale Republicii Moldova, ale României și ale Uniunii Europene.

Pe la ora 12.30, manifestanții încercaseră să ia cu asalt clădirea Parlamentului și Președinției.

Forțele de ordine au opus rezistență, iar mulțimea a început să arunce în ei cu pietre scoase din caldarâm.

În urma ciocnirilor dintre protestatari și forțele de ordine, au fost sparte geamurile de la parterele și primele etaje ale celor două clădiri. Zeci de manifestanți reușiseră să pătrundă în Președinție și Parlament de unde au început a scoate mobilă, calculatoare, copiatoare etc. pe care le-au distrus s-au incendiat.

În jurul orei 17.00 forțele de ordine au părăsit Parlamentul și Președinția, lăsându-i pe manifestanți să pătrundă liber în interior.

În timpul ciocnirilor, clădirile Președinției și Legislativului au fost incendiate, iar primele etaje au fost devastate.

Seara mulțimea s-a separat. Cea mai mare parte dintre manifestanți a plecat în Piața Marii Adunări Naționale, unde s-au disociat de cei care s-au dedat la acte de violență. Pe de altă parte, câteva sute de oameni au continuat să devasteze Parlamentul până noaptea târziu.  

Pe durata întregii zile de 7 aprilie 2009, telefoanele mobile, internetul și televiziunea prin cablu au fost blocate fie parțial, fie integral.

Pe parcursul nopții de pe 7 spre 8 aprilie 2009 în centrul capitalei s-au auzit frecvent focuri de pistol-automat. 

Serviciul de presă al Ministerului Afacerilor Interne declarase că forțele de ordine au permisiunea să folosească armele din dotare pentru a menține ordinea publică și a asigura securitatea magazinelor. Ulterior, se constatase că în noaptea respectivă poliția a descins în forță în Piața Marii Adunări Naționale, unde mai rămăseseră câteva sute de tineri. În timpul acestei descinderi, cel puțin unul dintre părotestatari, Valeriu Boboc, a fost omorât, iar mulți alții reținuți.

Autoritățile comuniste declaraseră că România ar fi organizat aceste proteste pe care le-au calificat drept tentativă de lovitură de stat. Ambasadorul român de atunci, Filip Teodorescu, fusese declarat persona non-grata și obligat să părăsească Republica Moldova.

În următoarele zile, au urmat o serie întreagă de arestări și rețineri. Se presupune că până la 700 de persoane au fost reținute, multe dintre ele fiind bătute și torturate în comisariatele de poliție.

Modul în care au fost tratate aceste persoane au provocat criticile organismelor europene și a mai multor state din UE la adresa autorităților moldovene de atunci. Singura care a susținut acțiunile puterii comuniste de Chișinău a fost Rusia.

Peste doi ani de la aceste evenimente, directorul adjunct al Seviciului de Informatii si Securitate, Valentin Dediu, a declarat că SIS presupune că, pe 7 aprilie 2009, a existat un scenariu prin care s-a încercat deturnarea nemulțumirilor față de puterea comunistă de atunci și compromiterea opoziției si a "elementelor proromânesti și prooccidentale".

El a mai spus ca "printre manifestanți au fost infiltrați provocatori care purtau simbolică românească". Potrivit lui Valentin Dediu, în arhivele SIS lipsesc materiale importante ce tiin de 7 aprilie și de zilele premergătoare.

Tot atunci, procurorul general, Valeriu Zubco, a declarat că la începutul luii septembrie 2009, imediat după plecarea comuniștilor de la putere și constituirea unui nou cabinet de miniștri, 12 cutii cu documente ar fi fost preluate de la Guvern de către trei ofiteri ai SIS și arse. Nu se știe dacă erau materiale secrete. In același timp, potrivit lui Valeriu Zubco, a fost reclamată pierderea sau dispariția mai multor materiale secrete după 7 aprilie 2009.