Potrivit ONU (https://www.un.org), prin Rezoluția 47/196 adoptată la 22 decembrie 1992, Adunarea Generală a invitat toate statele să dedice acestei zile prezentarea sau promovarea, după caz, la nivel național, a măsurilor concrete cu privire la eradicarea sărăciei. Rezoluția invită, de asemenea, organizațiile guvernamentale și neguvernamentale să asiste statele, la cererea acestora, în organizarea activităților naționale pentru marcarea Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei și solicită secretarului general să ia, în limita resurselor existente, măsurile necesare pentru a asigura succesul marcării acestei zile de către Organizația Națiunilor Unite.

Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei oferă o oportunitate de a recunoaște efortul și lupta oamenilor care trăiesc în sărăcie, o șansă pentru ei de a-și face auzite preocupările și totodată reprezintă un moment pentru a recunoaște că oamenii săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei. Marcarea Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei reflectă și disponibilitatea persoanelor care trăiesc în sărăcie de a-și folosi expertiza pentru a contribui la eradicarea sărăciei.

Construirea unui viitor durabil necesită intensificarea eforturilor noastre pentru eradicarea sărăciei extreme și a discriminării și asigurarea faptului că toată lumea își poate exercita pe deplin drepturile omului. Participarea deplină a persoanelor care trăiesc în sărăcie, în special la deciziile care le afectează viața și comunitățile, trebuie să fie în centrul politicilor și strategiilor pentru construirea unui viitor durabil. În acest fel, putem garanta că planeta noastră și societățile noastre pot îndeplini nevoile și aspirațiile tuturor - nu numai ale celor câțiva privilegiați - pentru această generație și pentru generațiile viitoare, face cunoscut Organizația Națiunilor Unite.

Potrivit ONU, pandemia COVID-19 care a cuprins lumea în ultima perioadă a dus la anularea deceniilor de progrese în lupta împotriva sărăciei și a sărăciei extreme. Banca Mondială arată că, între 88 și 115 milioane de oameni sunt împinși în sărăcie extremă ca urmare a crizei, majoritatea acestora aflându-se în țările din Asia de Sud și țările subsahariene, unde ratele sărăciei sunt deja ridicate. În 2021, se așteaptă ca acest număr să crească între 143 și 163 milioane. Acești "noi săraci" se vor alătura celor 1,3 miliarde de oameni care trăiesc deja într-o sărăcie multidimensională și persistentă, care și-au văzut lipsurile preexistente agravate în timpul pandemiei globale.

De fapt, măsurile impuse pentru a limita răspândirea pandemiei le-au împins adesea în sărăcie - economia informală care permite multor oameni aflați în sărăcie să supraviețuiască a fost practic închisă în multe țări.

Pe măsură ce ne angajăm în recuperarea post-COVID și ne întoarcem pe drumul cel bun cu obiectivele de dezvoltare durabilă, mulți vorbesc despre o "reconstrucție mai bună", dar mesajul este clar din partea persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă că nu vor o întoarcere la trecutul și nici să reconstruiască ceea ce a fost înainte. Ei nu doresc o revenire la dezavantajele și inegalitățile structurale endemice. În schimb, oamenii care trăiesc în sărăcie propun construirea înaintată, susține ONU.

Construirea înaintată înseamnă transformarea relației noastre cu natura, dezmembrarea structurilor de discriminare care dezavantajează oamenii aflați în sărăcie și construirea pe cadrul moral și juridic al drepturilor omului care plasează demnitatea umană în centrul politicii și al acțiunii. Construirea înaintată înseamnă nu numai că nimeni nu este lăsat în urmă, ci că oamenii care trăiesc în sărăcie sunt încurajați și susținuți în mod activ să fie în față, angajându-se într-o participare informată și semnificativă la procesele de luare a deciziilor care le afectează în mod direct viața, arată sursa citată.

Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei reprezintă o oportunitate de a evidenția efortul și lupta persoanelor care trăiesc în sărăcie, o șansă pentru ca acestea să-și facă auzite nevoile și un moment pentru a recunoaște faptul că oamenii săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei.

Alegerea datei privind marcarea Zilei internaționale pentru eradicarea sărăciei a avut în vedere ziua de 17 octombrie a anului 1987, când peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piața Trocadéro din Paris, unde a fost semnată Declarația Universală a Drepturilor Omului în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenței și a foametei.

Manifestanții, veniți la îndemnul preotului catolic Joseph Wresinski, au declarat că sărăcia este o încălcare a drepturilor omului și au afirmat necesitatea de a se aduna pentru a se asigura că aceste drepturi sunt respectate. Aceste convingeri au fost înscrise pe o piatră comemorativă inaugurată în aceeași zi.

Reproduceri ale pietrei comemorative au fost dezvelite în întreaga lume, servind ca loc de adunare pentru a sărbători Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei. O astfel de replică este situată în grădina sediului Națiunilor Unite și este locul unde anual au loc ceremonii organizate de Secretariatul Națiunilor Unite din New York.