Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor a fost lansată de către Organizația Internațională a Muncii, în 2002.

În iulie 2019, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care declara 2021 Anul internațional pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor și a cerut Organizației Internaționale a Muncii să preia conducerea în implementarea sa. Există și un site web dedicat acestui eveniment, care poate fi accesat la https://endchildlabour2021.org/.

Astfel, Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor se concentrează, în acest an, pe acțiunile întreprinse pentru anul internațional 2021. Ziua se marchează, în 2021, în contextul în care criza COVID-19 amenință să afecteze negativ ani de progrese în abordarea problemei exploatării prin muncă a copiilor.

Totodată, pe 10 iunie 2021, OIM și UNICEF vor publica noi estimări și tendințe globale privind exploatarea prin muncă a copiilor (2016-2020), sub egida Alianței 8.7. Raportul va include o evaluare a modului în care ritmul progresului către încetarea exploatării prin muncă a copiilor este afectat de pandemia COVID-19 și de criza economică fără precedent care a însoțit-o, scrie https://www.ilo.org/.

Nu în ultimul rând, cu ocazia zilei de 12 iunie din acest an, se va promova o "Săptămână a acțiunii" în jurul datei de 12 iunie, evenimentele și activitățile desfășurate în această săptămână fiind o oportunitate pentru parteneri de a prezenta progresele realizate în "promisiunile de acțiune 2021".

Deși fenomenul exploatării prin muncă a copiilor a scăzut cu 38% în ultimii zece ani, există încă 152 de milioane de copii supuși acestui fenomen; din cele 152 de milioane, 73 de milioane se află în condiții de muncă periculoasă. Aproape jumătate (48%) dintre victimele exploatării prin muncă sunt copii cu vârste cuprinse între 5-11 ani; 28% aveau 12-14 ani; iar 24% aveau 15-17 ani. Cei mai mulți copii exploatați prin muncă sunt concentrați în principal în agricultură (71%), incluzând pescuitul, silvicultura, creșterea animalelor și acvacultura, mai notează https://www.un.org/.

Eliminarea oricărei forme de muncă în rândul copiilor, până în 2025, este și unul dintre obiectivele incluse pe Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU (2015). Astfel, punctul 8.7, prevede "adoptarea unor măsuri imediate și eficiente pentru desființarea muncii forțate, pentru a pune capăt sclaviei moderne și traficului uman și pentru a garanta interzicerea și eliminarea celor mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor, inclusiv recrutarea și folosirea lor în conflicte armate, iar până în 2025 - desființarea oricărei forme de exploatare prin muncă a copiilor".

Munca copiilor este definită ca fiind acea activitate desfășurată în detrimentul copiilor (fie îi privează pe copii de școlarizare, fie li se cere să își asume dubla povară a școlii și a muncii), cu punerea în pericol a acestora și cu încălcarea dreptului internațional și a legislației naționale. Nu toate muncile efectuate de copii ar trebui clasificate drept exploatare prin muncă, cum ar fi, de exemplu, ajutarea părinților în casă, asistența într-o afacere de familie sau câștigarea banilor de buzunar în afara orelor de școală și în timpul vacanțelor școlare. Dimpotrivă, se consideră că aceste tipuri de activități contribuie la dezvoltarea copiilor și la bunăstarea familiilor lor și le oferă abilități și experiență.

Tipurile de activități care sunt considerate, la nivel internațional, ca exploatare prin muncă și care ar trebui eliminate includ: sclavia sau practicile similare sclaviei; folosirea copiilor pentru prostituție sau pentru activități ilegale; recrutarea forțată a copiilor pentru a fi folosiți în conflicte armate, prostituție și pornografie; activitatea care pune în pericol bunăstarea fizică, mentală sau morală a unui copil, fie din cauza naturii sale, fie din cauza condițiilor în care este desfășurată, cunoscută sub numele de "muncă periculoasă"; munca efectuată de copii sub vârsta legală minimă pentru acel tip de muncă, astfel cum este definită de legislația națională în conformitate cu standardele internaționale.

Cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copiilor implică sclavia, separarea de familiile lor, expunerea unor pericole și boli grave, faptul că sunt lăsați să se descurce singuri pe străzile orașelor mari - adesea la o vârstă foarte fragedă. Dacă anumite tipuri de "muncă" pot fi incluse la exploatare prin muncă depinde însă de legislația fiecărei țări în parte.

Din punct de vedere istoric, unul dintre obiectivele majore stabilite de Organizația Internațională a Muncii (OIM) încă din 1919 a fost abolirea exploatării prin muncă a copiilor. Astfel, principalul instrument al OIM în urmărirea obiectivului abolirii efective a exploatării prin muncă a copiilor a fost adoptarea și monitorizarea standardelor muncii care definesc conceptul de vârstă minimă pentru intrarea în câmpul muncii. Mai mult, începând cu 1919, s-a enunțat principiul potrivit căruia standardele minime de vârstă legală minimă pentru muncă nu trebuie să fie mai mică decât vârsta de finalizare a școlii obligatorii, mai scrie site-ul ONU