Prin vizita președintei Republicii Moldova în Ucraina, Chișinăul oferă un semnal clar în privința susținerii poporului ucrainean, a comentat istoricul Octavian Țîcu, la Jurnal TV. Totodată, el a adăugat că odată cu luarea unei poziții ferme, Republica Moldova nu are de ce să se îngrijoreze în privința unor consecințe imaginate cu care s-ar putea confrunta, întrucât Rusia nu ar avea cum să intervină pentru a pedepsi anumite fapte sau declarații ale autorităților de la Chișinău. Iar scenariul unei escaladări este la fel de improbabil atâta timp cât regiunea Odessa va rezista. „Noi nu mai avem ce pierde în situația dată, noi nu mai avem de cine să ne temem. S-a terminat. În ceea ce privește regiunea transnistreană, atâta timp cât Odesa nu cade, nu va fi un atac, Transnistria nu-și dorește să lupte cu noi, iar Rusia are instrumente limitate la ora actuală pentru a ne închide gura”, a conchis Țîcu. El este de părere că lucrurile nu ar trebui să se oprească aici, odată cu profilarea definitivă a poziției Republicii Moldova, ci ar trebui să se solicite „armament pentru întreținerea neutralității”. În plus, în cazul unui pericol iminent din regiunea transnistreană, Republica Moldova va trebui să nu mai facă lucrurile „cu jumătate de măsură”, ci să vadă situația ca pe o șansă de a pune capăt unui conflict înghețat, a spus istoricul la Jurnal TV.

Veridica publică o investigație despre „Caracatița Rusiei și controlul asupra obiectivelor energetice din Republica Moldova”. „Rusia deține în Republica Moldova cele mai importante obiective strategice care furnizează gaze și energie electrică și le folosește abil pentru a pune nu numai presiune economică, dar și politică asupra deciziilor majore ale Chișinăului. Federația Rusă își exercită pârghiile de influență economică asupra politicii de la Chișinău printr-un triunghi de obiective strategice format din Moldovagaz (deținută de Gazprom) – Uzina Metalurgică Moldovenească (MMZ) deținută de regimul separatist total controlat de Moscova) – Centrala Termoelectrică Moldovenească (Moldgres) proprietate a companiei rusești Inter RAO). Mai mult, Gazpromul livrează gaze regiunii transnistrene la prețuri mici și chiar și banii obținuți din ele ajung în bugetul Tiraspolului. Datoria acumulată îi este imputată însă guvernului de la Chișinău și a atins, până în prezent, suma de 8,5 miliarde de dolari.  Astfel, schema pusă la cale de Moscova întreține regimul separatist de la Tiraspol și îi oferă Kremlinului un instrument de presiune asupra Chișinăului pentru datoriile acumulate de Transnistria”. Citiți pe Veridica „Cum a ajuns Gazprom să dețină monopolul gazelor în Moldova, care este principalul obiectiv strategic care înghite gazele rusești, despre Uzina Metalurgică de la Râbnița – colector de valută pentru Tiraspol cu materie primă din România, și ce soluții are Moldova pentru a ieși din capcana energetică rusească.

Iar Timpul preia o investigație care relevă că liderii de la Tiraspol – „Ignatiev și Rozenberg sunt… „ucraineni”. Separatiștii pro-ruși din Transnistria au pașapoarte ucrainești, chiar dacă lucrează pentru Putin. Liderii pro-Kremlin ai administrației de la Tiraspol deseori își foloseau anume pașapoartele ucrainene pentru a ieși din „zona” controlată de Moscova. De acest lucru s-au convins reporterii RISE Moldova și colegii lor de la portalul Слiдство.инфо, după ce au analizat un set de date privind traversarea frontierei ucrainene.

Ziarul Național amintește că astăzi  se împlinesc 82 de ani de la ruperea Basarabiei de la România și anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la Uniunea Sovietică. Publicația reține declarația ministrul Justiției de la Chișinău în acest context: „Z​iua de 28 iunie 1940 a însemnat desprinderea noastră de România și de Europa”. Acum 82 de ani, pe 28 iunie 1940, România primea un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administrației și a armatei române de pe teritoriul dintre Prut și Nistru. Evenimentele de acum 82 de ani aveau loc în baza pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică își împărțiseră sferele de influență teritorială în Europa Răsăriteană. Ministrul Justiției Sergiu Litvinenco, amintește că în această zi Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța au fost „ocupate prin forță”. „În această zi tragică pentru istoria noastră națională, suntem obligați să ne amintim de zecile și sutele de mii de oameni care au suferit ca urmare a punerii în aplicare a unui sistem de inginerie socială radicală. Urmările acesteia o simțim și astăzi, dat fiind că proiectul sovietic a distrus sau marginalizat cele mai întreprinzătoare, educate și harnice elemente din cadrul fiecărei comunități etnice locale. Ziua de 28 iunie 1940 a însemnat desprinderea noastră de România și de Europa pentru mai mult de jumătate de secol”, se arată într-o postare pe Facebook a lui Sergiu Litvinenco, citată de Ziarul Național.