„Panglica „Sfântul Gheorghe” poate fi purtată în circumstanțele în care aceasta nu justifică sau glorifică agresiuni militare, crime de război sau împotriva umanității. Este răspunsul Curții Constituționale (CC) la sesizarea reprezentanților PSRM, care a fost pronunțat marți, 11 aprilie.  De altă parte, președinta comisiei juridice din Parlament, Olesea Stamate, deși spune că CC a luat, teoretic, o decizie corectă, punerea ei în aplicare va fi un proces anevoios” se menționează în articol.

„Domnica Manole, președintele Curții Constituționale, a explicat că dacă simbolurile sunt utilizate în scopuri științifice, educaționale, în contextul expozițiilor cu caracter științific/educațional, a reprezentațiilor de teatru, film ori al activităților de reconstituire istorică, pedeapsa nu ar trebui aplicată. În schimb, cei care folosesc aceste simboluri pentru a promova acțiunile militare și agresiunea urmează să fie trași la răspundere. 

„Pur teoretic, Curtea apreciază corect. Însă, cum la modul practic va avea loc aplicarea acestui articol, nu este clar. Nu exclud că agenții constatatori vor evita să aplice amenzi din motivul că vor trebui să demonstreze ulterior, în instanța de judecată, dacă contravenientul a utilizat simbolul anume în scopul propagării războiului (etc). Și dacă el va zice că și-a pus litera ”V” pe mașină deoarece pe mama/soția/fiica o cheamă Valentina?”, a comentat decizia Olesea Stamate, președinta comisiei juridice din Parlament.” Întregul articol îl puteți citi pe anticorupție.md.

Initiative for Peace  (I4P) publică azi un articol de analiză, pe canalul de telegram, despre starea armatei naționale a Rep. Moldova și intențiile autorităților de la Chișinău de a construi o nouă bază militară . 

„Percepțiile publice ale Armatei Naționale mereu au fost contradictorii. Pe de o parte în sondaje, tradițional, armata se numără printre instituțiile cu un grad înalt de încredere lăsând periodic în urmă instituțiile din perimetrul PMAN-Președinția-Parlament, iar pe de alta știm cu toții gluma nesuferită care spune că avem nevoie de armată ca să petrecem cu fanfară ocupanții și să întâlnim cu muzică eliberatorii.

Dacă s-ar face un sondaj, cu siguranță majoritatea respondenților ar ști cu cât a crescut bugetul armatei și nimeni n-ar putea măcar presupune care este bugetul alocat pentru sănătate. Încercările timide de a ne apăra ne-au deranjat chiar mai tare decât rachetele căzute în nordul țării.

Pentru că ne este frică să nu-și amintească rușii de noi și nu avem încredere că armata națională ar fi capabilă să facă mai mult decât paradă o dată la 10 ani și să intoneze imnul în timpul vizitelor oficiale. Este o poziție judicioasă. Însă, trăim în vecinătatea unui război care nu prezintă semne de a se sfârși în curând și suntem obligați de circumstanțe să fim responsabili și să acționăm matur.” se arată în articolul celor de la Initiative for Peace.

„Pe când și la noi un #MeToo?” se întreabă într-un editorial pe Agora.md,  jurnalista Diana Guja, făcând referire la acuzațiile aduse în adresa președintelui Curții de Conturi, de către o angajată.

„O știre care în alte țări ar fi stârnit un scandal de proporții, la noi a trecut practic neobservată. Potrivit Tatianei Vozian, președintele Curtii de Conturi,  Marian Lupu i-ar fi făcut avansuri, pe care angajata le-a refuzat. În consecință, femeia s-ar fi ales cu un dosar intern în care e învinuită de nerespectarea normelor de conduită.

Știrile despre cazurile de hărțuire sexuală sunt, de regulă, codașele clasei - rare, trecute deseori cu vederea și uitate repede. În cazul în care viața lor e mai lungă, datorită rețelelor de socializare, comentariile le transformă într-o zonă de excludere - accentele migrează spre comportamentul „îndoielnic” al victimei, iar agresorului i se lipesc fel de fel de adjective, de obicei, favorabile, dar absolut irelevante situației concrete de hărțuire. Astfel, după un traseu care se încheie invariabil într-o fundătură, tema hărțuirii sexuale dispare de pe radarele publice, iar odată cu ea și încrederea victimelor că are sens să vorbească” crede editorialista.

„Reacția oficială a Curții de Conturi în cazul Tatianei Vozian vs Marian Lupu, e simbolică. O ditamai instituție, care este Curtea de Conturi, ia o poziție acuzatoare, strivind din start, prin declarațiile sale, presupusa victimă a presupusei hărțuiri. „[...] calomnii și insinuări, care denigrează imaginea persoanei cu demnitate publică și aduc prejudiciu imaginii instituției și a întregului colectiv”. De atât a fost în stare o mașină a statului pusă față în față cu vulnerabilitatea unui om.”  Întregul articol îl găsiți pe agora.md