Fiind redactor-șef la editura Cartea Moldovenească, Lora Bucătaru a jucat un rol important la apariția primelor cărți cu grafie latină în spațiul basarabean.  

„Au fost timpuri foarte grele. Doamne ferește să ai un dicționar românesc pe masă. Trebuia să-l ții în sertar și când pleci să închizi sertarul la cheie, pentru că era controlul norodnic la editură. Președintele acestuia venea seara, după serviciu, la editură și verifica ce au angajații pe masă, puteau să verifice ce era și în sertare. Și a doua zi erai chemat să dai explicații. Au fost timpuri grele, când s-a declanșat lupta pentru limbă și alfabet, pentru eliberare națională. Era nevoie nu numai de sentimente patriotice și de bune intenții, dar și de curaj, pentru că nu se știa care vor fi urmările”. 

„Ni s-a interzis să folosim în cărțile de la editura noastră sintagma „Ștefan cel Mare”. Trebuia să o înlocuim cu Ștefan al III-lea. Dacă scriai altfel, erai chemat să dai explicații”.  

„Prima carte care a apărut în grafia latină a fost „ Limba noastră”, de Alexei Mateevici. A apărut la editura „Literatura artistică”. Este o ediție deosebită, frumoasă, prin faptul că textul e scris de mână, de pictorul Isai Cârmu. Tot printre primele cărți editate cu grafie latină a fost publicistica lui Mihai Eminescu. Vă imaginați cum a fost să editezi astfel de cărți după o perioadă de teroare și cenzură? A fost o mare bucurie și satisfacție”. 

„Cartea „Getica” lui Vasile Pârvan a apărut în zece mii de exemplare. Ea costa mai scump pentru că e o carte mai solidă. Noi vindeam și la editură cărți, pentru că în magazine mai era și adaosul comercial. Veneau profesori și studenți să cumpere cărți de la noi. Îmi amintesc un caz: au venit doi băieți să cumpere „Getica” lui Pârvan. Întreabă cât costă, se uită unul la altul, se sfătuiesc și zic: Hai luna aceasta punem amândoi bani și cumpărăm o carte. Luna viitoare venim și cumpărăm încă una pentru tine. Acești băieți au dat ultimii bani pentru o carte”.