---

IPN: Stimată doamnă Cristina Țărnă, în domeniul combaterii corupției, ați avut ocazia să vedeți lucrurile și de pe poziția societății civile, care formulează, cel mai important, așteptările oamenilor în domeniu, și în calitate de vicedirector CCCEC, refăcut în CNA, structură abilitată să dea peste mână celor care generează injustiție și nedreptate.

C.Ț.- Am fost vicedirector responsabil de prevenirea corupției. Or, prevenirea constituie aproximativ10 la sută din preocupările Centrului Național Anticorupție. Dar cred ca la nivel de politici, am reușit să influențez mai mult decât 10 la sută. Repet, nu am avut competențe în zona de combatere a corupției, adică aceea ce așteaptă mai mult societatea. Oamenii se așteaptă să vadă corupții la pușcărie, să se facă dreptate prin recuperarea banilor furați, prin responzabilizarea înalților demnitari.

Am reușit să schimb tot cadrul legal al anticorupției și e vorba despre lucrul echipei: Legea integrității, o nouă Strategie națională anticorupție. A fost creată Agenția de recuperare a bunurilor infracționale și mă bucur că an de an se reușește să fie puse sechestre pe deja miliarde de lei. Dar asta nu este suficient, pentru că trebuie ca acești bani sa fie și confiscați.

IPN: Pentru mediatizarea rezultatelor se face mult mai puțin acum. Este destul de ambalat sistemul.

C.Ț.: Eu cred că am o explicație pentru aceasta. Centrul Național Anticorupție trebuie să fie o instituție independentă, să nu țină cont de agenda politică. Asta ar fi într-o lume ideală, în lumea reală, însă, o agenție anticorupție trebuie să aibă garanții foarte ferme că va fi lăsată să lucreze chiar dacă deranjează mediul politic. Când nu prea există diviziune în sânul guvernării, CNA se pliază pe cerințele puterii și devine mai puțin vizibilă.

Corupția este păcatul celor care guvernează. În momentul în care cei care guvernează dețin o putere mare, CNA evită să-și creeze probleme sie însăși, iar asta din totdeauna a fost o mare dezamăgire.

IPN: Așa se întâmplă nu numai la noi in tară...

O altă mare problemă a instituțiilor de acest gen sunt campaniile electorale, când agențiile de corupție se activizează exact pentru a face un „fundal eroic” guvernanților. Păcate se caută fie în fostele guvernări, fie în rândul opoziției, dar nu prea în zona guvernării. Iar după alegeri se ia apă in gură. Exact ca și promisiunile electorale, sunt mari înainte de alegeri și se restrâng după alegeri. Multe instituții de la care există așteptări, se pliază pe factorul politic. În cazul unei abordări de alt gen imediat i se creau probleme șefului instituției și tot atunci alături de el sunt puși sub lovitură toți cei ce i se subordonează.

IPN: Care ar fi ieșirea din situație?

C.Ț. Un prim factor ar fi să avem niște politicieni ce ar avea suficientă integritate și nervi de fier ca să reziste la anchetele în desfășurare și să nu se amestece, să nu atace organele de drept și justiție în momentul în care își fac treaba. Al doilea factor important este un curaj și o rezistentă din interiorul acestei instituții, în primul rând, de la cel care o conduce pentru că toți restul se pliază sau stau în spatele primei persoane, în combinație cu mediatizare.

Să-ți faci lucrul bine e prea puțin, trebuie să știi și să vorbești despre asta, pentru că doar așa reușești să construiești o susținere publică și odată cu ea iți creezi o protecție de influentele politice. Unui politician îi va fi foarte greu să atace o instituție anticorupție în momentul în care ea este susținută public. Exact asta s-a întâmplat în România cu DNA, foarte multă lume a atacat de-a lungul timpului, nu doar pe Laura Codruta Covesi, a fost până la ea și Daniel Morari. Nu odată societatea i-a apărat printr-o solidaritate la nivel chiar internațional. Să notăm că acest lucru nu poate fi cerut și, respectiv, oferit. E autoritatea pe care ți-o crești și pe care ți-o meriți: oamenii ajung să te creadă, te susțin și iți creezi un scut de protecție.

IPN: In timpul pandemiei au fost încercări de a limita accesul la informație. Instituirea unui termen mai mare pentru examinarea demersului. Apoi, s-a luat o decizie judecătorească care egalează interesul jurnalistic cu petiția.

C.Ț.: Au fost discuții dacă mai este valabilă legea accesului la informative sau nu, dar asta nu este in contextul pandemiei, ci în contextul intrării în vigoare a noului Cod Administrativ. Legea este în continuare in vigoare.

IPN: Dar continuă practica de a nu se răspunde la telefoane, se refuză informație la telefon, se refuză multe lucruri și prin aceasta scade nivelul de mediatizare și de penetrare în probleme.

C.Ț.: CNA a fost cel mai iubit doar în perioadele când se auzea foarte puțin despre ce fac ei, când fie nu prea făceau nimic, fie când nu prea vorbeau despre ce fac, anume atunci erau cel mai mult susținuți de politicieni și lăudați – când nimeni nu pune în discuție bugetul CNA, care sunt salariile la CNA. E „ok” când nu prea auzim de anchete de nivel înalt, că lucrează atâția oameni și au asemenea salarii.

Dar lor cândva li s-au oferit garanții de independentă, cam prin 2012, au primit salarii mai mari în comparație cu poliția, li s-au oferit niște garanții sociale. De la ei se așteaptă să intervină în niște zone periculoase, deci, de la ei se cere curaj. Care-i arma corupției? Mita. Odată cu creșterea salariilor la CNA, au fost introduse cu mult mai multe riscuri: monitorizarea stilului de viată, testarea integrității, testarea psihologică, poligraful. Deci, au fost introduse un set de instrumente ca să le pese în momentul în care ar putea să piardă un statut social important.

CNA este o instituție polițienească de elită care ar trebui să livreze rezultate ca atare. Toată lumea ar trebui să-și amintească și să ceară comunicarea rezultatelor. Cred că trebuie să existe și curaj politic, dar și curaj instituțional, iar dacă nu ești norocos să le ai pe ambele concomitent, lucrurile nu o să se întâmple.

IPN: Este important ce spuneți Dvs. despre curaj și despre aspectul moral al corupției. Moralitatea e aceea ce lipsește din mai multe sfere ale societății noastre. Iată de ce, in loc de combaterea flagelului, persoanele de răspundere sau instituțiile comit ele înseși ilegalități.

C.Ț.: Sincer, nu e o problemă doar pentru Moldova. Am fost în state în care combaterea corupției este considerată bună, la nivel mondial, Singapore, Hongkong, dar și acolo vicedirectorii sau oameni cu nivel înalt ai acestor instituții au fost reținuți cu mită. Ideea este că sistemul trebuie să reacționeze prompt, nu există oameni sfinți. Trebuie să existe un sistem capabil să se responsabilizeze pentru aceste erori și, în primul rând, pe exemplul pedepsirii propriilor angajați să transmită un mesaj puternic în societate.

IPN: Cred că aplicarea selectivă a legii în diferite domenii este acel fundal care există zilnic în viața omului de rând, descurajându-l.

C.Ț.: E tragedia Republicii Moldova. Oamenii vor să vadă că marii corupți sunt pedepsiți cu închisoare, cu amenzi mari și cu confiscări. Și e logic. Când vezi un politician căruia i se incriminează zeci, sute de milioane prejudicii, mita, abuz s.a.m.d. și vedem că pedeapsa care i se aplică este comparabilă cu cea a unei mame care a fost impusă de situație și a furat un 5000 de lei… Sunt oameni constrânși de situație, dar pentru care nu are cine să intervină, nu-și poate permite 6 avocați sau avocați care costă milioane de dolari. Dar justiția e mai blândă și indulgentă cu cei ce își pot permite așa ceva, iar asta trezește multă neîncredere.

Judecătorii au mare discreție în aplicarea legii. In 2013 am încercat să arăt că în Republica Moldova problema corupției e secundată și de o abordare extrem de blândă din partea judecătorilor. Făceam analiză an de an și cifrele se îmbunătățeau. Pentru ca în 2019 să cadă totul și să fim la un nivel mai jos decât 2012… Trebuie de luat sursa venitului unui corupt - mita, prejudiciul comis, funcția sa. Contează sa îl pedepsești financiar și să nu îi dai acces la funcție. Există indivizi care sunt gata să stea închiși, dar să își păstreze averea. In 2010-2012 circa 67% reveneau în funcție după condamnări pentru corupție. Mai târziu, 2 din 3 nu reveneau în funcție. Acum doar 1 din 4 nu se mai întoarce în funcție.

IPN: Ați afirmat că sunteți o persoană optimistă și că speranța trebuie să fie alimentată de lucruri foarte concrete, precum e integritatea persoanelor ce implementează …

C.Ț.: Eu cred că trebuie să vină oameni ce au curaj. Oricât mi-aș dori ca politicul și combaterea corupției să fie procese separate, procurorul general, directorul CNA sunt numiți cu implicarea factorului politic. Majoritatea parlamentară trebuie să aibă destul curaj și integritate ca să nu numească persoane loiale, dar persoane care merită…E vorba, în primul rând, de integritate la nivel politic care ar permite accesul la funcțiile respective ale instituțiilor de drept persoanelor care merită și au suficient curaj. Având doar instituții bine dotate tehnic, legi, buget, nu o sa se întâmple nimic sau prea puțin ca să satisfacă așteptările oamenilor.

IPN: Ați plecat din funcție cu sentimentul datoriei împlinite?

C.Ț.: Am plecat din funcția de vicedirector cu sentimentul lucrului bine făcut. Dar cred că aș fi putut face mai mult, dacă nu cheltuiam cam 80 la sută din timpul meu luptând pentru dreptul de a putea lupta cu corupția. Ori de câte ori vrei să faci ceva, iți sunt puse bete in roate. Dacă promovezi o lege ți se umblă la lege, fie o declară neconstituțională, fie o anulează, deci, intervin mișcări care paralizează eforturile.

IPN: Pentru a crea condiții de scoatere a miliardului, au conlucrat instituții…

C.Ț.: Eu mă ocupam de politici și prevenirea corupției. Pe zona mea aveam în permanență piedici despre care încercam să vorbesc și despre care am fost sinceră întotdeauna. În Procuratura anticorupție sunt profesioniști, oameni care știu, pot și vor, dar trebuie lăsați să își facă meseria. Atunci când asta va avea loc, cred că se va întâmpla o minune și la noi… E clar că oamenii nu o să creadă din start, trebuie să poată observa acest fenomen o perioadă stabilă de timp, încât să dea încredere acestor instituții. Un dosar nu aduce încrederea. Avem sclipiri, dar acestea nu au durat niciodată o perioadă suficientă de timp, încât oamenii să dea încredere și să vrea să protejeze aceste instituții.

IPN: În acest context, de ce ar fi nevoie?

C.Ț.: La modul practic avem cam tot ce ne-am putea dori: instituții și legi…Dacă ar fi să îi întrebam pe oameni cum am putea lupta cu corupția, majoritatea ar spune: ,,Întrebați-i de unde au mașini de lux, castele și dacă nu pot să răspundă (să le justifice – n.r.), luați-le’’, iar asta e o abordare foarte simplă și înțeleaptă.

IPN: Instituția trebuie să își facă meseria…

C.Ț.: Problema e, de fapt, în Constituție, unde se prezumă că proprietatea este dobândită in mod legal, deci, este obligația organelor de stat să demonstreze că acestea au fost furate sau dobândite ilegal. E imposibil să demonstrezi mita din filmările jurnaliștilor.

In toate statele lumii care au succes nu există această prezumție în raport cu funcționarii. Prezumția e bună în raport cu cetățeanul de rând. Această prezumție are rolul de a proteja proprietatea omului de rând ce a muncit, dar nu și a funcționarului. Prin lege el are restricții și trebuie să muncească pentru stat. CNA, ANI, chiar și FISC-ul - toate aceste instituții, ar putea să verifice că tu nu ai venituri care ar fi explicat cum ți-ai cumpărat o casă. Totuși, ai avut de undeva venituri respective - fii bun și plătește-mi impozite. Cel puțin, nu-ți pune amenda, dar cere să plătești impozit proporțional cu ceea ce ai. Până și aceste metode avem, dar ele nu funcționează.

Există o interpretare a Curții Constituționale care a spus că această prezumție este absolută și îi protejează pe toți. Аceiași prevedere este și în Constituția României, iar Curtea Constituțională a interpretat că e posibilă o aplicare diferențiată a prezumției privind averea dobândită. Iar la noi nu e posibil.

IPN:…și noi avem o realitate, iar ei au alta.

C.Ț.: Eu cred că asta este ceea ce ne lipsește și este un element esențial -schimbarea acestei interpretări sau schimbarea Constituției. Chiar neavând acest instrument, dar având curaj, s-ar face mult mai multe, fără curaj nu se întâmplă nimic. Contează factorul uman, contează cine ne conduce la nivel de tară și la nivel de instituție de drept.