„În 2022, ne-a fost dăruit statutul de țară-candidat pentru aderare la UE, spune expertul Ion Leahu, ex-membru CUC, însă subliniază că nu meritam noi acest statut după cum ne ținem de reforme. Am avut norocul unui mare avans, ceea ce înseamnă că, în 2023, trebuie să justificăm acordarea acestui statut, adică să ne apucăm de reforme. E foarte important. Și alt lucru, care s-a întâmplat, și tot foarte important, e că, în problema transnistreană, pentru prima dată, s-au spus niște lucruri franc: despre dependența Transnistriei față de Chișinău, ceea ce nu a făcut nici o guvernare de până acum: a apărut o pârghie, oricât ar fi de mică, dar totuși pârghie care, în mâinile unei guvernări dibace, ar putea crea condiții de rezolvare a problemei, după cum spune dna președinte Sandu, pe căi politice și pașnice”. Expertul se referă la certificatele ecologice de la Chișinău pentru uzina metalurgică din Râbnița, comercializarea energiei electrice de la Cuciurgan pe malul drept, sau tranzitul de mărfuri, medicamentele, plăcuțele de înmatriculare… Depinde de noi cum o să folosim aceste oportunități”, a subliniat expertul pentru Ziarul de Gardă.

Portalul Anticorupție constată că „Războiul din Ucraina a scos la suprafață multe dintre vulnerabilitățile spațiului informațional al României și Republicii Moldova, iar tezele propagandei ruse au ajuns pe teren fertil și au generat valuri de contestare a eforturilor depuse de autorități pentru a ajuta Ucraina și refugiații ucraineni. Scopul dezinformării rusești, spune Angela Grămadă, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale (ESGA) de la București, este de a manipula opinia publică pentru a crea un „cordon” de state ne-prietene în jurul Ucrainei. Astfel, dezinformarea, dintr-un fenomen marginal, devine o problemă de securitate națională.  În Republica Moldova minoritatea ucraineană a fost supusă foarte mult timp unei campanii de dezinformare și propagandă intenționată de către Rusia, motiv pentru care la începutul războiului o parte importantă a acestei minorități a susținut agresiunea Rusiei. Experta mai spune că de foarte multe ori Chișinăul a pierdut războaiele de comunicare în favoarea Tiraspolului, iar până în acest moment autoritățile nu par să fi folosit eficient pârghiile pe care le-au obținut după ce Ucraina a închis complet frontiera cu regiunea separatistă controlată de Rusia. Acum, Tiraspolul depinde total de comerțul pe care îl face cu și prin intermediul Republicii Moldova. În plus, Chișinăul trebuie să se gândească la modul serios la o strategie de reglementare a conflictului din Transnistria, mai ales în condițiile în care în actualul format de negocieri, așa-numitul format 5+2, Rusia are statut de mediator și garant. În condițiile în care Rusia este agresor în țara vecină, formatul 5+2 nu mai este viabil, spune Angela Grămadă. În plus, în Republica Moldova ar trebui să înceapă discuțiile despre ce formulă de securitate ar putea fi dezvoltată pe viitor, una care să fie capabilă să protejeze țara într-un context regional foarte volatil. Actualul statut de neutralitate, care a fost chiar susținut și promovat de Rusia în anumite momente, nu poate face față acestei sarcini”, atenționează experta într-un interviu pentru portalul Anticorupție.

„2022 va rămâne în istoria europeană ca un an al războiului, comparabil cu 1939, când a început, printr-un atac asupra Poloniei, coordonat de Hitler și Stalin, cel de-al Doilea Război Mondial, scrie Nicolae Negru într-un editorial din Ziarul Național. Războiul din Ucraina declanșat de Rusia revanșardă, care își trăiește drama imperială a plecării „republicilor frățești” și pierderii unor teritorii, riscă să se extindă dincolo de hotarele ucrainene. Pe de altă parte, observă comentatorul, războiul din Ucraina a determinat UE să-și revadă relațiile cu statele Parteneriatului Estic, care nu erau lăsate să intre în UE pentru a nu supăra Rusia. Obținerea, împreună cu Ucraina, a statutului de candidat pentru aderare la UE marchează un pas istoric în scurta existență a Republicii Moldova. Ni s-a deschis o ușă care părea închisă pentru totdeauna. Am greși, însă, dacă am considera această reușită drept „mană cerească”. Georgia, aflată într-o situație similară, nu a abținut statutul de candidat, ceea ce înseamnă că a fost nevoie și de unele eforturi pe care liderii georgieni nu le-au făcut. A contat și faptul că, alături de Maia Sandu, de guvernarea PAS, pentru Republica Moldova au pledat și liderii României, subliniază autorul. El consemnează în editorialul său de sfârșit de an și sancțiunile Departamentului Trezoreriei SUA aplicate lui Vlad Plahotniuc, Ilan Șor, Partidului Șor, dar și unor persoane și entități din Federația Rusă, ce i-au determinat pe unii lideri politici locali să se distanțeze de „protestele” organizate de Șor și să nu mai facă jocul Moscovei în încercarea de destabilizare și de răsturnare a actualei guvernări din Republica Moldova”.