Cel mai mediatizat subiect și cel care a adunat cele mai multe polemici, a fost cel legat de modul în care s-a susținut examenul de Bacalaureat. Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova acest examen a fost susținut în condiții mult mai severe decât în anii anteriori. Poate că acum ar fi injust să apreciez modul în care s-a desfășurat, dat fiind că eu am susțint acest examen încă în 2005, când erau alte reguli, însă părerea mea este că era nevoie de astfel de norme pentru obiectivitatea acestui examen. Chiar dacă unii elevi au obținut note mai mici, iar rata de promovare a fost de aproximativ 60 %, nu ar fi corect să acuzăm ministerul Educației. Rezultatele pozitive și impactul se vor vedea mai târziu și vor fi de lungă durată. Elevii, care au promovat, reprezintă contingentul studioșilor și nu trebuie să ascundem faptul că o bună parte din elevi sunt doar vizitatori ai instituțiilor de învătământ. Unii dintre ei obligați prin lege, alții doar din dorința de a obține o diplomă de studii superioare.

Pentru că studiile mele în Republica Moldova s-au finalizat cu examenul de bacalaureat, urmând studiile de licență și masterat în România, mă voi limita doar la aprecierea celor dintâi, venind și cu unele sugestii. Deși studiile liceale sunt axate pe două filiere, umanist și real, acestea nu au o diferențiere veritabilă în anumite domenii cum ar fi: matematică - informatică, chimie – biologie. Absolvenții de liceu se află de cele mai multe ori în incapacitatea de a-și alege o facultate sau profesie, dat fiind curriculum-ul școlar prea generalist în care au fost educați. Eu aș opta pentru un număr mai mic de licee, însă cu o stabilire clară a profilului, cu profesori bine instruiți și cu înzestrarea tehnică necesară.   Desigur, pentru a crea aceste condiții e nevoie să se investească și în cadrele didactice.  Trebuie să le oferim cursuri de perfecționare, o bază tehnico-materială necesară precum și un salariu decent. Or la noi, de cele mai multe ori, profesorii, în special cei de la țară, au o ocupație în plus și anume agricultura de familie, căreia își dedică restul timpului pentru a-și asigura existența alimentară. Acest timp ar trebui folosit pentru propria lor instruire, pentru că altfel rămân în urmă cu actualizările care țin de științele, pe care le predau.

Dat fiind faptul că în Republica Moldova, cea mai mare parte a populației locuiește la sate, aproximativ 60 %, respectiv și cele mai multe instituții de învătământ primar și gimnazial sunt concentrate în zonele rurale. În multe cazuri, în aceste zone se nasc și se dezvoltă copii cu aptitudini deosebite, însă din cauză că nu există un “departament” care să se ocupe cu descoperirea de talente, mulți dintre acești copii nu mai ajung să exceleze, fapt regretabil.

Cât privește studiile universitare de licență și masterat, bazându-mă pe propria experiență, mi le-aș dori cât mai practice. În universitate de multe ori se studiază materii care nu au tangență cu profesia pentru care te pregătești, iar cunoștințele teoretice nu sunt suficiente pentru pentru a obține job-ul dorit. Aș vedea foarte utilă crearea unor “pepiniere”, pe bază de parteneriat, între anumite facultăți și companiile private. Aici studenții ar putea să își facă practica de specialite, care de multe ori este transformată doar într-o formalitate, iar mai apoi ar avea chiar o șansă de angajare în acea comapanie. Desigur, în timpul facultății nu trebuie să te concentrezi doar pe studii, ci trebuie să te implici în diferite proiecte și organizații stundențești, activități din care poti acumula experiență și cunoștințe complementare studiilor tale. Menționam cândva că “voluntariatul și schimburile internaționale sunt o șansă spre succes”, lucru, pe care încă îl consider valabil. Aș putea numi doar cel puțin două programe foarte populare în rândul studenților: bursele Erasmus și internship-urile de pe platforma AIESEC. Participând în cadrul acestora ai doar de câștigat, și anume: experiență de studii și activitate într-un mediu internațional, îmbunătățirea abilităților de comunicare în limba engleză, eventual învățarea unei limbi străine noi, crearea unui rețele de prieteni/contacte internaționale, un bonus/punct forte  la CV și desigur transformarea într-un global citizen tolerant.

La final aș spune că pentru a obține nu doar rezultate, ci și performanță, e nevoie de reforma sistemului, de jos în sus, adică începând cu sistemul gimanzial/liceal urmat de un ciclu de studii univesitare cât mai flexibil pentru studenți, în ceea ce privește experiențele internaționale.