El descrie o viață paradisiatică – precum a tuturor copilăriilor – care este brutal întreruptă odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial.

Din calidorul casei din Mana, calidor al memoriei, al nostalgiei și al iubirii, Paul Goma ne oferă o povestire inspirată, plină de emoție, de fantezie și de duioșie.

„Stau în calidorul casei din Mana. Privesc spre locul dintre poarta mare și portiță, acum neted ca în palmă, șlefuit, lustruit, dichisit - ca o curte de școală ce este. Știu (acum) că acolo a fost ruina pe care tata nici bojdeucă nu voia să o numească; știu, acum, că acea ruină, reparată cum dăduse Dumnezeu (presupun că grija de căpătâi a lui fusese acoperișul - de aceea se și spune: „a avea un acoperiș") este locul în care s-a născut fratele meu, Petrică; și în care a murit.

Și știu - cum să nu știu? - că acolo am fost, nu conceput (nu știu de ce, dar cuvântul concepere îmi provoacă imaginea rezultatului ciocnirii a două capete), ci zămislit; și, după nouă luni - eram de față - tot pe-acolo m-am născut. Îmi place această formă implicativă: m-am născut. Știu - doar eram acolo: dacă nu voiam, nu ieșeam la lumină. Atunci.

Din acum, de aici, privesc din calidor. Îmi spun că aș vrea și eu să-mi pot spune: „Uite: aici m-am născut"- și să arăt ceva aflat încă în picioare: un ciot de zid, un ciob de horn, dezafumat de timp și micșorat și nu doar pământul: neted, șters bine-bine.

Nu doar pământul, cu un gest rotunjit de nehotărâre și care ar voi să zică: „Pe-aici, pe undeva..."

Dacă acum, după jumătate de veac, nu va mai fi existând nici casa-școală cea făcută de tata cu mânurile lui - n-are importanță: ea continuă să fie (ca podul-nou, cel de pe-râu-în-jos-unul-mai-trainic-și-mai-frumos), în amintirile mele directe, în amintirile alimentate de amintirile părinților, de fotografii - de aer...". Paul Goma.

Paul Goma, născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei, România, este un scriitor și militant anticomunist român, stabilit la Paris (Franța). Poate cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste supranumit Soljenițîn-ul României și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

În 1977, Goma a reușit să trimită la postul de radio occidental Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în România. Scrisoarea a fost difuzată și în consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și înregistrat de organizația neguvernamentală Amnesty International, care militează împotriva încălcării drepturilor omului, Paul Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

La 20 noiembrie 1977 scriitorului, soției și copilului lor , le-a fost retrasă cetățenia română. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Paul Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui, Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București.

La începutul anului 2013, Uniunea Scriitorilor din Moldova l-a propus pe Paul Goma la Premiul Nobel pentru Literatură.