Potrivit Mediafax, data marchează ziua istorică în care a fost pronunțată declarația Schuman. 

La data de 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcția creării Uniunii Europene de astăzi. La Paris, în acea zi, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a citit în fața presei internaționale o declarație prin care chema Franța, Germania și alte patru state europene să-și pună în comun producțiile de cărbune și oțel, așezând astfel piatra de temelie a unei federații europene.

Pe 8 mai 1950, în gara din localitatea franceză Metz, se urca în tren Robert Schuman, ministrul de externe al Franței la acel moment. Doar câteva ore îl despărțeau de una dintre cele mai grele misiuni pe care le-a avut vreodată un om de stat european. În mai puțin de 50 de ani muriseră peste 100 de milioane de oameni. La 5 ani după terminarea războiului, Europa trecuse prin câteva momente care puteau reaprinde oricând conflagrația. Un nou război era văzut destul de probabil de majoritatea cetățeniilor de pe acest continent.

Fundamentele Uniunii Europene, ce se aflau în servieta lui Schuman, au apărut într-un moment în care omenirea s-a speriat de ea însăși. Schuman, care călătoarea către Paris, avea la el planul care urma să aducă pacea în Europa. Era la a opta ciorna. Nu Schuman era autorul lui, ci Jean Monnet, omul care reușise să găsească o formulă prin care făcea războiul între europeni imposibil. Dar pentru asta avea nevoie de un politician care să poată vorbi cu toate părțile interesate și să îi convingă pe toți că planul putea să aibă succes.

Aici intervenea ministrul de externe francez. Ăsta era rolul lui Schuman. Practic, Jean Monnet, tehnocratul genial, avea nevoie de Robert Schuman, politicianul genial. Prima oară trebuia să convingă întreg guvernul francez, pentru a putea vorbi in numele lui. După aceea, Germania de Vest trebuia sa fie de acord. De asemenea, trebuia văzut dacă europenii mai credeau că pacea mai este un concept plauzibil sau o utopie, dacă urmau să susțină proiectul sau nu.

Imediat cum ajunge la Paris, pe 9 mai, Schuman are o intalnire cu membrii guvernului francez, ocazie prin care le prezinta propunerea si le cere sprijinul politic. Planul era cel putin curajos. Robert Schuman se bate pentru fiecare idee si desi au fost momente, pe parcursul sedintei, in care se parea ca totul se va narui, premierul de atunci, George Bidault, ii garanteaza lui Schuman intregul sprijin al cabinetului pe care il conducea. Practic, Franta sustinea planul unei Europe unite.

Acum urma testul publicului. Imediat dupa ce obtine acordul guvernului francez, Schuman convoaca o conferinta de presa la Quai d’Orsay, sediul ministerului de externe de la Paris. Sala aleasa este Salon d’horloge. Ora aleasa, 18.

Nimeni nu se aștepta la ceva deosebit. Credeau ca o fie un anunt banal. De altfel, atatea declaratii raman uitate. Fie pentru ca reprezinte doar o serie de platitudini, fie pentru ca impactul lor asupra istoriei este egal cu zero. Robert Schuman nu stia exact daca declaratia lui va insemna ceva in istoria Europei. Cu siguranta, spera. Dar pana la urma, planului lui pentru pacea europeana abia trecuse de guvernul francez si mai erau atatea obstacole in fata. Din nou, multe puteau merge prost.

“Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporționale cu pericolele care o amenință.Contribuția pe care o poate aduce civilizației o Europă organizată și activă este indispensabilă pentru menținerea unor relații pașnice“.

Asa incepe una dintre cele mai importante declaratii ale secolului trecut. Schuman avea sa prezinte ideea lui Jean Monnet de a face razboiul imposibil.

“Guvernul francez propune ca producția franco-germană de cărbune și oțel să fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizații deschise și altor state europene. Punerea în comun a producțiilor de cărbune și oțel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economică, un prim pas către realizarea unei federații europene și va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării muniției de război, dar care au fost, în același timp, cele mai constante victime ale conflictelor.”

Era pentru prima oară când se întâmpla așa ceva. Jean Monnet, autorul planului Uniunii Europene, a gândit în așa fel încât să facă războiul imposibil din punct de vedere material, punând sub autoritatea unui for supranațional producția de cărbune și oțel a Europei. “Solidaritatea de producție astfel stabilită va demonstra că orice război între Franța și Germania devine nu numai inimaginabil, ci și imposibil din punct de vedere material.”

Practic, Schuman invita Germania si alte state europene să se alature unei noi ordini continentale. Dupa declarația sa, Konrad Adenauer, cancelarul Germaniei de Vest, anunța că este de acord cu propunera lui Schuman. Italia, Belgia, Luxembourg și Olanda se alatură.

Avea să se întâmple. Europa se unea. În sfarsit. Astăzi, Uniunea Europeană este prima economie a lumii, cu un produs intern brut de 13.900 miliarde de euro (Statele Unite au un PIB de aproximativ 13.400 miliarde euro, iar China 8.695 miliarde euro).