„Unionismul și echilibrul Republicii Moldova”, își întitulează analistul Nicolae Negru editorialul său în Ziarul Național. ”O undă de șoc în rândurile stataliștilor, înviorare în rândurile unioniștilor: pentru prima dată în ultimii 30 de ani, numărul adepților reunirii Republicii Moldova cu România a depășit pragul de 40%. Conform celui mai recent sondaj de opinie, publicat de iData, 43,9% din alegători ar vota pentru, dacă duminica viitoare s-ar organiza un referendum în chestiunea Unirii”, scrie autorul și se întreabă: „De ce mulți alegători unioniști preferau să voteze cu PLDM lui Filat, care nu se declara unionist, decât cu PL-ul lui Ghimpu, care umbla cu drapelul unionismului la butonieră? De ce majoritatea unioniștilor au preferat să voteze, în 2019, pentru Blocul ACUM și PD, decât pentru partidele unioniste declarate? Credibilitatea liderilor e una dintre probleme. Liderii care nu reușesc să atragă nici câteva procente din voturi, concurând la prezidențiale, nu au cum asigura victoria (accesul în Parlament) pentru formațiunile lor. Paradoxal, dar lipsa partidelor unioniste în Legislativ creează un dezechilibru primejdios pentru suveranitatea și independența Republicii Moldova, pentru rezistența în fața neoimperialismului rus. Ca să nu mai vorbim despre reprezentativitatea formală a Parlamentului”. Astfel, editorialistul crede că soluția ar fi o listă unionistă comună sau un bloc electoral, însă consideră că șansele de realizare a acestor idei sunt mici.

Despre „Unionismul cotidian” își împărățește opiniile și scriitorul Mircea V. Ciobanu, în Gazeta de Chișinău. „Paradoxul ascensiunii segmentului unionist în sondaje pe fundalul prăbușirii formațiunilor unioniste politice se explică, în esență, simplu: nu mai există segmentul românesc monocolor, gata să-l voteze pe oricine se declară partid unionist… Unionismul basarabean nu doar e dezamăgit de prestația unor lideri, el s-a și diversificat. Nu e numai cel făcut pe modelul exclusivist promovat cândva de Roșca, Matei, Ghimpu. Unionismul de azi este și nostalgic-sămănătorist, și conservator, și creștin ortodox, dar și modern, și ecumenic, și liberal, și prooccidental, și pro NATO, și proamerican, și globalist. (…) Având în vedere că unionismul nu trebuie să depindă de partidul care guvernează actualmente în România, soluția imediată ar putea fi o coaliție pur-electorală, fiecare formațiune păstrându-și autonomia și legăturile spirituale (și politice) cu partidele din Țară. Coaliția nu va impune segregații autodistructive pe dihotomii: național-global; ortodox-catolic, creștin-ateist; român-cosmopolit etc. Insistând pe o „purificare” a mișcării până la distilare totală, doar asta vom obține: apă distilată. Chestiunea majoră nu e unirea unioniștilor dintotdeauna, ci lărgirea bazinului de aderenți”, subliniază autorul.

În tableta sa pentru Europa Liberă, scriitorul Iulian Ciocan se referă la cazul răpirii judecătorului ucrainean Nicolae Ceaus. „Acest om a fost răpit și dus nu se știe unde. Imediat s-au auzit voci care au declarat că securitatea statului RM ridică serioase semne de întrebare. (…) Curios e mai cu seamă faptul că un judecător bănuit de luare de mită s-a refugiat în Republica Moldova, nu într-o țară bananieră din America Latină. Pesemne, omul se vedea la adăpost aici”, își dă cu părerea autorul, care mai amintește că „înaintea răpirii lui Ceaus, au mai fost niște cetățeni moldoveni răpiți de organele de securitate transnistrene, cetățeni răpiți pe teritoriul controlat de Chișinău. Iar eu îmi amintesc de cazul jurnalistului rus Baghirov din 2011. Acesta fusese arestat la Chișinău, fiind bănuit de organizarea evenimentelor din aprilie 2009, dar apoi a fugit lejer la Moscova, după ce judecătorii moldoveni l-au pus în arest la domiciliu. Deja atunci se putea lesne presupune că securitatea în RM e o chestie extrem de nesigură”.

Și tot despre cazul judecătorului ucrainean răpit din Chișinău scrie Alina Radu în Ziarul de Gardă. „Sâmbătă, 3 aprilie 2021, pe strada Testemițeanu din Chișinău, s-a produs o crimă periculoasă. Pe la ora 12, ziua în amiaza mare, un cetățean a fost răpit în plină stradă și dus într-o direcție necunoscută. Din coincidență, la acea oră eram pe strada respectivă (căutam niște instituții medicale). Ceea ce mi-a atras atenția era că, fiind practic prima zi de stare de urgență, n-aveai pe unde păși, nici unde parca. Strada Testemițeanu roia de oameni, fiecare cu treburile sale, mai ales că în zonă sunt multe spitale și laboratoare medicale, dar și complexe locative mari. Camere de monitorizare stradală sunt instalate pe multe instituții și blocuri. Deci, în aceste condiții, un microbuz s-a oprit în preajma unui om, niște bărbați l-au înșfăcat, aburcat și dus oriunde au dorit. Mai strașnic decât răpirea unui om a fost modul în care acesta a fost dus peste hotare. Răpitul, un controversat judecător din Ucraina, ar fi fost apoi burdușit în portbagajul unei mașini și ar fi fost transferat înapoi în țara sa de origine. Știam că în R.Moldova nu funcționează instituțiile, că punctele vamale sunt filtre de contrabandă, că poliția reține, de regulă, oameni mici, iar judecătorii condamnă în fond infracțiuni minore. Dar răpirea unui om în miezul zilei pe o stradă aglomerată, fiind transportat imediat în alt stat relevă faptul că autoritățile nu își mai îndeplinesc nici măcar misiunea elementară de a oferi cetățenilor siguranța pe timp de zi în locuri publice”, își exprimă îngrijorarea jurnalista.