Moldova, la 30 de ani de independență: Paradă militară, șefi de stat în vizită, speranțe năruite și mari așteptări – titrează Gazeta de Chișinău. R.Moldova, care a avansat ca stat, în cei 30 de ani ai independenței sale, dar încă mai trebuie să lucreze pe multe segmente, mizează pe ajutorul țărilor partenere și prietene și este, de asemenea, pregătită să ofere sprijin acestora. Declarații în acest sens au fost făcute de președinta Maia Sandu, cu ocazia aniversării a trei decenii de la proclamarea independenței R.Moldova față de URSS, într-un briefing comun cu președintele României, Klaus Iohannis, cel al Poloniei, Andrzej Duda, și al Ucrainei, Volodimir Zelensky. Liderii de la București și Varșovia au dat, la rândul lor, asigurări că susțin aspirațiile R.Moldova de integrare în Uniunea Europeană, iar cel de la Kiev a remarcat că Ucraina, ca și R.Moldova, sărbătorește acum 30 de ani de independență „în condiții deloc ușoare privind securitatea”.

În 30 de ani de tranziție haotică, scăpată de sub control, care i-a îmbogățit enorm pe puțini și i-a sărăcit catastrofal pe cei mulți, în societate s-a cam pierdut adevărata semnificație și importanță a zilei de 27 august 1991. Președinții României, Poloniei, Ucrainei vin la Chișinău să ni le reamintească prin prezența lor la festivitățile de vineri, scrie Nicolae Negru, în Ziarul Național. Unde s-a greșit, în ce moment a deraiat trenul independenței noastre, care își luase avânt la începutul anilor 90, a fost sau nu posibilă evitarea falimentului?... Statul „suveran și independent” de după Constituția din 1994 era pus pe fundamentul ideologic al RSSM, ignorându-se Declarația de Independență. Articolul 13 din Constituție nu lasă dubii în acest sens. Între 1991 și 1994 se produsese, cu implicarea Moscovei, a armatei a 14-a, o restaurație. Dacă la 27 august 1991 a fost proclmată Independența față de Rusia, nu și față de România, cu care împărțim același „SPAȚIU ISTORIC ȘI ETNIC”, independența de după 1994 viza de fapt doar România, nu și Rusia, Republica Moldova fiind deja parte a CSI. Voronin, liderul Partidului Comuniștilor restaurat, care a câștigat alegerile parlamenatre în 2001 promițând aderarea la Uniunea Rusia-Belarus, a anulat sărbătorirea Zilei Independenței, rebotezând-o în Ziua Republicii, fiindcă independența le amintea moldovenilor și lumii despre separarea de Rusia. Așa că, deloc întâmplător, Declarația de Independență, aflată în safeul Parlamentului, va arde în perioada protestelor din 7 aprilie 20O9. Cazul a rămas neinvestigat, Procuratura Generală nu a manifestat niciun interes față de crima incendierii certificatului de naștere al statului nostru, dar, dacă se va shimba situația, complicitatea lui Voronin ar fi prima ipoteză de cercetat. Cu toate astea, unele schimbări din societatea noastră determină Moscova să-și regândească politica față de Republica Moldova. Moldovenismul prorus pierde teren în favoarea românismului și europenismului (nu fără efortul României, al UE și SUA). În același timp, după cum au arătat ultimile alegeri prezidențiale și parlamentare, o parte din alegătorii rusofoni au trecut în tabăra proeuropeană. Când se va dezice de politica imperială, expansionistă și va recunoaște faptul că pe ambele maluri ale Prutului, dar și ale Nistrului trăiește același popor român, lăsându-l să-și decidă soarta independent, democratic? Nu mai are încredere în minoritățile-„ancore” ale statalității? Anume despre aceasta e Ziua Independenței, despre dreptul nostru de a ne hotărî soarta de sine stătător, fără niciun amestec din afară. Până acum nu am reușit să ne folosim de acest drept, scrie N. Negru, într-un editorial din Ziarul Național.

„30 de ani de la proclamarea Independenței R. Moldova. Nu au fost ani simpli, constată și Petru Grozavu în Ziarul de Gardă.  Moscova ne-a somat periodic că vor rupe R. Moldova pe bucăți, dacă ne vom detașa de Rusia. Nu au fost la nivelul exigențelor nici toți foștii noștri președinți, parlamente și guverne… Cu țeava la tâmplă, am rezistat și mergem înainte. Alături și sub Tricolor. Sub El nu ne putem nici frânge, nici îndoi… Conflictul înghețat din Transnistria, intrat pe mâna Moscovei, a ajuns cartea de joc cu care Rusia e sigură că poate pune azi veto pe orice interese și aspirații ale Chișinăului, altele decât cele convenabile Kremlinului. Și va încerca să joace această carte, dacă va avea nevoie. Va reuși și dacă „da”, în ce măsură, depinde nu doar de Rusia, dar și de partenerii noștri occidentali, care și-au declarat tot sprijinul pentru o Moldovă care trebuie reformată și adaptată normelor și practicilor europene de guvernare. La mai puțin de o săptămână de la învestirea Guvernului, V. Putin și-a trimis într-o vizită fulger la Chișinău emisarul său special pentru relațiile cu R. Moldova, Dmitri Kozak, numărul doi în aparatul de administrare al Kremlinului, persoana cu mai multe gânduri ascunse vizavi de relația Rusiei cu R. Moldova. Kozak este autorul Memorandumului de federalizare din 2003, un „Barbarossa” rusesc, de recucerire a Basarabiei pe cale pașnică. Proiectul a eșuat, dar Moscova nu renunță la idee. Ce-a fost cu această vizită ad-hoc a lui Kozak și de cine a fost invitat, rămâne o întrebare... În privința colaborării, nici aici mare lucru nu s-a spus, doar că s-au discutat mai multe probleme „de pe agenda bilaterală”. Nu însă și despre retragerea trupelor de pe teritoriul R. Moldova (nu e și asta o problemă sau nu mai era loc în agendă?). Sau soluționarea diferendului transnistrean – problema nr.1 în relațiile Chișinău-Moscova, rămasă și ea în afara „agendei bilaterale” (?!) și declarată de Kozak că nu ar fi o problemă a Rusiei, ci una a Chișinăului și Tiraspolului… „Nu sunt treburile noastre. Sunt treburile voastre interne”. Curios: războiul în 1992 l-a pornit Rusia, de partea Tiraspolului a luptat Armata a 14-a rusă, Acordul de pace este semnat la Moscova de Boris Elțin cu Mircea Snegur, „consolidarea factorului transnistrean” e pe mâna Moscovei, dar problema nu e a lor. „Prieteni” și ăștia” comentează Ziarul de Gardă.

Pârghiile Rusiei la Chișinău. Cum și-a păstrat Moscova influența după independența Moldovei  - o analiză pe portalul Veridica.ro. În cei 30 de ani care au trecut de la acel moment, Moscova a avut o serie de pârghii – o populație cu identitate incertă, conflictul înghețat din Transnistria, monopolul asupra gazelor, clienții săi politici etc. – pentru a-și menține influența în spațiul dintre Prut și Nistru. Separatiștii transnistreni au fost și sunt sprijiniți, direct și indirect, de Federația Rusă, ale cărei forțe au luptat în scurtul conflict de la Nistru, din 1992. După destrămarea URSS, economia Republicii Moldova a rămas dependentă în mare măsură de Rusia și alte țări CSI, de la care avea nevoie de materie primă, utilaje, carburanți, și care îi asigurau, totodată, o piață de desfacere pentru produsele sale... În 18 din cei 30 de ani de independență, Republica Moldova a fost condusă de trei președinți foști nomenclaturiști sovietici. Majoritatea politicienilor care au ocupat funcții importante în stat, indiferent de culoarea politică, au fost atenți la Moscova, unii într-o măsură mai mare ca alții – Igor Dodon, de pildă, a făcut pe parcursul mandatului său de președinte zeci de vizite în Federația Rusă, a avut 14 întrevederi cu Vladimir Putin și peste 130 de întrevederi cu ambasadorul rus la Chișinău și cu alți oficiali de la Moscova. Populația se uită, totuși, spre Occident, scrie publicația. În pofida tuturor pârghiilor de mai sus pe care le deține Moscova pentru a influența și a se implica în afacerile interne ale Republicii Moldova, majoritatea cetățenilor au demonstrat că își doresc o altă cale.  Au făcut-o în noiembrie 2020, atunci când au ales-o pe pro-europeana Maia Sandu în funcția de președinte, în defavoarea pro-moscovitului Igor Dodon, și și-au reconfirmat votul la 11 iulie, atunci când i-au oferit partidului acesteia – Partidul Acțiune și Solidaritate – o majoritate confortabilă în Parlament. Rezultatul votului se datorează în mare parte cetățenilor aflați în Occident. Acum depinde de noua guvernare dacă va reuși să îndreptățească așteptările oamenilor, să-i ofere Republicii Moldova o cale sigură și ireversibilă și să nu repete greșelile predecesorilor săi care au folosit mandatul oferit de cetățeni pentru a-și satisface propriile interese, compromițând astfel valorile europene și democratice pe care susțineau că le îmbrățișează, scrie Verdica.ro.