Republica Moldova împlinește astăzi 28 de ani de independență. Jurnal.md amintește că la 27 august 1991, Moldova și-a declarat independența părăsind Uniunea Sovietică, când sute de mii de oameni s-au adunat în centrul Chișinăului, unde răsunau celebrele melodii interpretate de Ion și Doina Aldea Teodorovici.

Dodon a ignorat în mod demonstrativ, sfidător, ziua de doliu și de comemorare a „victimelor regimurilor totalitare și autoritare”, pe 23 august, comentează Nicolae Negru în Ziarul Național. În schimb, pe 24 august, Dodon a organizat niște festivități și un „concert grandios” cu ocazia a 75 de ani de la desfășurarea unei operațiuni militare sângeroase, pe care o numește „eliberare de sub ocupația fascistă”, și l-a invitat în vizită oficială pe principalul general al armatei care refuză să părăsească teritoriul „eliberat” de ea și care, între timp, a mai „eliberat” o parte din teritoriul statului vecin, a cărui integritate teritorială președintele Republicii Moldova a susținut-o „mereu”. Cine citește Declarația de Independență, înțelege că, la 27 august 1991, Parlamentul a votat un act prin care denunță „eliberarea” din 24 august 1944 și valul de nenorociri care s-au abătut asupra basarabenilor după „eliberare”, proclamând separarea de „eliberatori”, scrie autorul.

„Marea majoritate a populației R. Moldova este în prizonieratul propagandei rusești”, atenționează într-un interviu pentru Europa Liberă istoricul Ion Varta, și deputatul în primul Parlament. În opinia istoricului, situația este una incertă și aproape de dramatic, întrucât la ora actuală se pare că Rusia și-a pus în valoare toate pârghiile și toate atuurile pe care le-a avut dintotdeauna în acest spațiu bântuit de rele. Noi, din păcate, n-am reușit să ne consolidăm independența proclamată atunci, la 27 august 1991; am avut un război la Nistru, care n-a fost un război civil, cum spun unii, dar a fost un război moldo-rus, impus de forțele pro-imperiale pentru a fi țintuiți locului”.

Ziarul de Gardă publică mărturiile unei văduve a războiului de la Nistru, din 1992, pentru independența R. Moldova. „Frica cea mare s-a instaurat în zonă odată cu începerea luptelor la Dubăsari. Odată cu primii morți de acolo. Sau poate și mai devreme. Într-una din zile, Eugenia Șeremet, stând în rând la pâine, a auzit niște cuvinte de care-și aduce aminte și azi. Un fost militar, unul din cei străini, stabiliți pe malul Nistrului, la auzul veștii că încep luptele, a replicat: „Ăștia sunt cuminți. Nu-s asiaticii. Dintre ăștia, omori unu-doi, care-s mai energici, și ceilalți se liniștesc. Dacă nu, îi iei laolaltă…” La Bender a fost un carnagiu, povestește Eugenia Șeremet, în Ziarul de Gardă.