Zece ani de la relansarea Radio Chișinău. Despre emoțiile începutului, eforturile consolidării, provocările prezentului și speranțele viitorului, la "Serviciul de noapte cu Maria Țoghină" (video)

  • 30 Noiembrie 2021 13:30
Zece ani de la relansarea Radio Chișinău. Despre emoțiile începutului, eforturile consolidării, provocările prezentului și speranțele viitorului, la

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI (30 noiembrie, ora 0:05) - Realizator: Maria Țoghină - Bun regăsit, dragi prieteni ai "Serviciului de noapte", vă spun în primele minute ale Sfântului Andrei. La mulți ani tuturor celor care astăzi își aniversează onomastica. În această perioadă din an, gândurile noastre se îndreaptă spre eroii făuritori ai României Mari, dar și spre viitorul pe care, prin faptele noastre, îl construim pentru generațiile următoare. O astfel de construcție este și Radio România Chișinău, a cărui poveste vă invit să o descoperiți în următoarele două ore, ediție specială a "Serviciului de noapte", dedicată unei duble sărbători: Ziua Națională a României și 10 ani de la înființarea Radio România Chișinău. Așteptat de mulți basarabeni încă de la începutul anilor '90, din perioada redeșteptării naționale în Basarabia, Radio Chișinău este continuatorul de drept al primului post de radio regional, înființat în România anului 1939 și reprimat cu brutalitate de ocupația sovietică. 0213121054 sau 0213123644 sunt numerele de telefon la care ne puteți suna. Ne puteți trimite mesaje prin intermediul SMS la numărul 0748887766 sau pe paginile de Facebook România Actualități și "Serviciul de noapte cu Maria Țoghină", unde transmitem live video.

Radio România Chișinău - 10 ani de la lansare. Despre emoțiile începutului, eforturile consolidării, provocările prezentului și speranțele viitorului, despre patriotism și valori naționale discutăm cu o parte din echipa Radio România Chișinău - Natalia Zaharescu, Mariana Vasilache și Corneliu Rusnac - jurnaliști, și Valentin Niculescu, coordonatorul postului, cu jurnaliștii implicați în lansarea proiectului Marian Voicu de la Televiziunea Română, Cătălin Gomboș, colegul meu de la Camera Știrilor, în acei ani corespondent Radio România la Chișinău, și Vlad Țurcanu, în urmă cu 10 ani primul redactor șef al Radio Chișinău. De asemenea, împreună cu noi este și cel care a semnat actul de înființare al noului post de radio, András István Demeter, președinte director general al Societății Române de Radiodifuziune în acea perioadă. Bună seara tuturor și bine ați venit la "Serviciul de noapte"! La mulți ani, András, pentru onomastică!

András István Demeter: Bună dimineața! Mulțumesc frumos pentru urare. Îmi pare bine să ne revedem, reauzim!

Realizator: La 1 Decembrie se împlinesc, spuneam mai devreme, 10 ani de când Radio Chișinău face parte din oferta editorială a Radio România. Să ascultăm cum a început totul.

*

Aici Radio Chișinău. A fost ora 14:00.

Știri Radio Chișinău.

Vlad Țurcanu: Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Vlad Țurcanu și am onoarea de a vă transmite salutul echipei Radio Chișinău. Este un moment istoric, acela al nașterii celui mai tânăr membru al familiei Radio România - Radio Chișinău. Pentru prima dată, posturile Radio România emit pe o singură voce și dau ora exactă dintr-un alt oraș decât Bucureștiul. Președintele director general al Societății Române de Radiodifuziune, Demeter András István, transmite un mesaj cu această ocazie tuturor ascultătorilor Radio România.

András István Demeter: Este un moment cheie în istoria postului public de radio din România, care își nuanțează astfel rolul de serviciu public aflat în slujba ascultătorilor săi. Prezența noastră aici este susținută și garantată de experiența și credibilitatea dobândite pe parcursul celor 83 de ani de existență a Radioului public în România și poate tot atâția ani de speranțe în privința adresabilității către cei de peste Prut. Nu întâmplător am ales ca în peisajul mediatic din Moldova să apară chiar de Ziua Națională a României, ca o reverență discretă și onestă, oferta editorială a unei echipe caracterizată prin asumarea acestor valori, bazate pe respectul față de limba română, față de cultura și tradiția română și locală, pe informarea echilibrată și echidistantă a cetățeanului, a omului dornic să cunoască realitatea lumii înconjurătoare. Dorim ca de astăzi Radio Chișinău să fie prezent prin toate mijloacele permise de legislație și de evoluțiile tehnologice în sufletul cât mai multor cetățeni ai Republicii Moldova ca un radio de proximitate, cu fața către ascultător și către viitor, un post prin care oricare dintre noi va putea să afle ce mai fac ai noștri.

*

Realizator: Ați ascultat cum a început cu totul. Acelea au fost primele minute ale emisiei noului post de radio, un moment emoționant și, dincolo de acest moment, cred că sunt multe alte povești care merită să fie consemnate: 1 decembrie 2011, ora 14:00. Vă mai amintiți ce făceați atunci, unde erați? Domnule Demeter, András, noi eram împreună, împreună cu ceilalți colegi din Consiliul de Administrație, la Chișinău. Cum a fost acel moment?

András István Demeter: Acel moment a fost mult mai emoționant decât acesta, deși și acum, retrăind acele momente, reauzind acele vorbe, reauzind acea voce a lui Vlad, pe care, din păcate, nu l-am mai auzit pe postul Radio România Chișinău, vreau să vă spun că m-am emoționat foarte tare. Vă dați seama cum erau acele momente atunci când, de Sfântul Andrei din 2011 și, respectiv, pe 1 decembrie, a fost o noapte grea, dacă îți amintești, Maria, o noapte foarte, foarte grea, care se datora în primul și în primul rând diferențelor mari, dintre care aș aminti una singură, dintre cele două țări, anume faptul că 1 decembrie era zi liberă la noi și era zi lucrătoare în Republica Moldova, ceea ce a condus la faptul că banca cu care lucram nu a efectuat transferul banilor, deoarece ei s-au gândit că este bine și după sărbători, or noi aveam o procedură de îndeplinit, o procedură de achiziție pe bursa Republicii Moldova, trebuia să achiziționăm pachetul majoritar de acțiuni, astfel încât la ora amiezii să răsune ora exactă, "Aici Radio România Chișinău". Or, în noaptea aceea cred că am încărunțit un pic, adică barba cu siguranță mi s-a albit deoarece nu și nu și nu aveam nici o soluție după o construcție de peste un deceniu pe care ați început-o voi, Maria, și echipa voastră de la București împreună cu mulți parteneri din Republica Moldova. Era cât pe-aci să nu ne bucurăm de nimic. Dar uite că până la urmă insistențele au înlăturat și acele obstacole și totul a decurs conform planului. Așa că, după acea ultimă peripeție, bucuria și emoția au fost chiar înzecite.

Realizator: Mulțumesc pentru această plăcută și emoționantă reamintire a acelui moment, am trăit împreună toate acele clipe, însă sunt curioasă, pentru ceilalți invitați ai acestei ediții, cum a fost 1 decembrie 2011, ora 14:00? Pentru Vlad Țurcanu, tocmai l-am ascultat. Cum a fost, Vlad, pentru tine?

Vlad Țurcanu: A fost o emoție continuă, dar nu ne-a fost deloc simplu, pentru că în afară de ceea ce trebuia să facem în emisie, am avut și un concert în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, pe care l-am prezentat eu și colega mea Ala Boțan, deci după ce ne-am făcut toate emisiunile și conservele, așa cum le-am numit noi în redacție, a trebuit să mergem în piață și să prezentăm acel concert.

Deci a fost destul de solicitant, dar din fericire eram deja o echipă rodată, pentru că înainte ca să e lansăm pe 1 decembrie am avut o perioadă de aproximativ o jumătate de an în care ne-am pregătit și în acea perioadă am lucrat, am pregătit diverse emisiuni și întreaga grilă de emisie locală de la Chișinău astfel încât în acel moment deja pot să spun că eram pregătiți pentru tot ce urma. Sigur că era o emoție specială, în primul rând pentru mine, că nu îndrăznesc să vorbesc în numele tuturor, pentru că eu am crescut cu Radio România în perioada tinereții mele timpurii și trebuie să spun că atunci când m-am angajat la Radio, prin '92, la radioul național din Republica Moldova, am avut o perioadă în care mă trezeam de dimineață și îl ascultam pe regretatul Paul Grigoriu și nu visam ca vreodată să transmit o corespondență la Radio România. Și s-a întâmplat chiar să fac parte din echipa care a adus Radio România în Republica Moldova, ceea ce trebuie să vă spun că nu m-am așteptat să se întâmple. A fost, poate, o întâmplare și îi mulțumesc pe această cale celor doi colegi de la București, lui Marian Voicu și Cătălin Gomboș că m-au găsit într-un moment în care nu aveam un angajament ferm și când mi-au vorbit despre ceea ce urma să fac nu am mai stat pe gânduri. Sunt asemenea momente în care nu îți calculezi prea bine pașii pentru că îți dorești foarte mult să faci un lucru. Și foarte repede, dincolo de faptul că am fraternizat, ne-am simțit unii pe alții pentru că, mai ales când vine vorba despre oamenii de radio, dar nu doar, de jurnaliști în general, ei se găsesc din priviri și se înțeleg foarte repede. Asta s-a întâmplat și în cazul nostru.

Realizator: Mulțumesc mult, Vlad. Uite, sunt curioasă să văd cum a trăit acel moment și ce făcea pe 1 Decembrie 2011 Marian Voicu, pentru că tocmai l-ai amintit. Marian, erai la Chișinău și tu, alături de noi.

Marian Voicu: Da - bună seara - eram, Au fost multe nopți nedormite atunci. Evenimentele s-au succedat cu repeziciune, au fost și pregătiri intense în ultimele luni pentru că lansarea ar fi trebuit să fie, o planificasem mai din timp, dar până la urmă s-a întâmplă foarte bine de 1 Decembrie, 2 ani mai târziu și TVR Moldova s-a lansat tot pe 1 Decembrie, și s-a întâmplat și în cazul Televiziunii Române, unde, iată, de data asta sunt colegul lui András, atunci eram la radio, acum, iată, Televiziunea Română, și TVR Moldova s-a lansat cam după aceeași logistică, să spunem, și din punct de vedere legal și operațional. Auzindu-l acum, din nou, pe Vlad, atunci, din colecția minunată de voci, i-am propus lui Vlad - și acum mă gândesc că are exact vocea necesară pentru a anunța, poate, la un moment dat, și unirea Republicii Moldova cu România, este exact tonul alert care ne-ar trebui. Așa cum aminteai, Maria, au fost mulți oameni care s-au implicat, mulți nu sunt aici din motive lesne de înțeles. Consiliul de Administrație sigur că a fost extrem de important și cu toții au ajutat, au fost momente extrem de delicate, pentru că - și trebuie să spunem acest lucru, Legea 41 a fost șchioapă și încă este șchioapă, deși a trecut acum prin Senat și Camera Deputaților; avea un singur punct care deranja în tot acest proces, nu ne permitea să înființăm puncte de lucru în afara României, și poate că ar trebui îndreptat acest lucru măcar acum. Ar trebui să ne aducem aminte și de Eugen Tomac, care, din partea Guvernului, a Ministrului de Externe, a fost o piesă foarte importantă...

Realizator: A fost poate cel mai apropiat partener al Radio România în acest proiect, așa este Marian.

Marian Voicu: Și politicieni din Republica Moldova, pentru că a fost o fereastră de oportunitate unică atunci, atât în România, cât și în Moldova, pentru că acest proiect, la care toate lumea se gândea de mult, să se întâmple. Fostul primar Dorin Chirtoacă, premierul Filat, de atunci, și multă-multă lume, care ne-a ajutat. Îmi aduc aminte că am putut obține denumirea de Radio Chișinău, care trebuia validată de Consiliul Primăriei, pentru că un consilier comunist s-a răzgândit, în cele din urmă, și a votat pentru. Fiecare moment a fost complicat.

Realizator: Cam așa se scrie istoria. Cătălin Gomboș, corespondent de război Radio România și pentru o perioadă corespondent  Radio România la Chișinău. Cum a fost pentru tine, pentru că, într-un fel sau altul, acolo, la un moment dat ai avut două job-uri, nu unul singur?

Cătălin Gomboș: Iar unul dintre joburi l-a preluat acuma Radio Chișinău, cel de corespondent Radio România, este un rol colectiv pe care îl joacă colegii, pe care îi salut și acum, îmi place, chiar mă amuzam un pic mai devreme că toată lumea zâmbește acum, Vlad și Marian își amintesc partea frumoasă, eu îmi amintesc a fost și foarte mult stres, atunci, pentru că emoțiile erau, într-adevăr, puternice. Lucraserăm noi câteva luni bune împreună, dar a fost, atunci, în preajma lansării, cale de o săptămână, chiar mai mult decât atât, a fost un volum de muncă uriaș, chiar scria Vlad, astăzi, despre partea de muncă de dinainte de a lansa, de fapt spunea într-un interviu că de la bun început ritmul a fost extrem de intens și unii au plecat, din cei cu care am discutat inițial, au plecat după numai câteva zile. Pentru cei care au rămas, acea perioadă a lansării a fost și mai grea decât ritmul obișnuit, pentru că, practic, a trebuit, pe lângă ceea ce făceam fiecare în parte, și asta însemna cam două joburi acolo - știri și câte o emisiune, de exemplu - să mai pregătim și rubrici speciale, așa-numitele "conserve", de care spunea Vlad...

Mă duc acum către Valentin Niculescu. Valentin, pentru tine cum a fost? Cum a fost 1 decembrie 2011, ora 14:00? Tu unde erai? tot la Chișinău, cu noi, sau la București?

Valentin Niculescu: Nu. În acel moment eram și eu la Chișinău.

Realizator: Pregăteai concertul.

Valentin Niculescu: Da. Hai să spun că în acel moment mă ocupam de partea de promovare a acestui proiect, deci eram puțin în exterior, nu eram, nu am fost implicat...

Realizator: Ai început proiectul de la București, te-ai ocupat de toată logistica necesară promovării, după care ai venit la Chișinău.

Valentin Niculescu: ...după care am venit la Chișinău, da. Pot să spun că eram uluit de ceva ce nu întâlnisem până atunci la București - de această echipă, pe care o descopeream acolo și care am văzut pentru prima oară că o echipă poate să acționeze ca o singură persoană. Și mi-am dat seama atunci ce mult contează să ai un ideal, că nu sunt oameni care sunt chemați la un job, sunt uniți în jurul unei idei. Or, gândul era și este în continuare copleșitor pentru mine, pentru că și în acest moment, iată, sunt 10 ani deja, lucrurile se întâmplă fix la fel. Această echipă este sudată, este unită și faptul că în continuare la 10 ani sunt mulți din proiectul inițial spune câte ceva despre ce înseamnă dedicația oamenilor de acolo.

Realizator: Pentru că am vorbit despre echipă, hai să vedem și ceilalți trei invitați, care sunt chiar parte a corpului jurnalistic de la Radio Chișinău în acest moment, este vorba de Natalia, Mariana și Corneliu. Natalia Zaharescu, unde erai în 1decembrie 2011, ora 14:00?

Natalia Zaharescu: Bună seara, tuturor! Mă bucur foarte mult să vă aud și să vă văd, pe mulți dintre voi nu v-am văzut de foarte mult timp și într-adevăr am fost o echipă, la 1 decembrie 2011, dacă îmi amintesc bine, eram în sala în care se făcea lansarea oficială și înregistram pentru o relatare, mă pregăteam pentru o relatare în direct, eram în treabă. Și îmi amintesc foarte bine acel moment emoționant, când s-a dat ora exactă de la Chișinău.

Realizator: Mulțumesc! Mariana Vasilache, tu unde erai în acel moment?

Mariana Vasilache: Eram în studioul de emisie, bineînțeles, și au fost niște zile foarte, foarte încărcate, după cum povestea și Vlad și Cătălin. Atunci, îmi amintesc că era o zi de joi, iar până în aceeași zi de 1 decembrie 2011 făcusem patru zile - luni, marți, miercuri, joi - de ediții speciale, o campanie cu care ne-am lansat "Află ce mai fac ai noștri", ediții speciale - emisiuni, interviuri, invitați în studio. Era un program foarte...

Realizator: Alert ritmul.

Mariana Vasilache: Da, foarte, foarte. Pe lângă echipa de știri, atunci făceam echipă eu cu Cătălin și Vlad cu colega mea, Ala. Mai făceam și edițiile acestea speciale cu multă lume, cu multe reportaje, multă forfotă și seara concertul. Deci am lucrat, practic, pe trei fronturi. Dar noi tot timpul spunem că atunci când este o sărbătoare, Radio lucrează - sau oamenii din Radio - lucrează de două ori mai mult. Atunci cred că am lucrat de trei ori mai mult, nu doar la emisie, nu doar la știri, dar și în acea campanie "Află ce mai fac ai noștri" și concertul pe care l-am dat seara, de 1 decembrie, când la Chișinău, deja se făcuse o tradiție să se aprindă lumina de sărbătoare, să răsune colindele în orașul Chișinău… și Radio Chișinău a dat startul sărbătorilor de iarnă, pe 1 decembrie, când ne spunem toți românii "La mulți ani!".

Realizator: Corneliu Rusnac, redactor-șef acum la Radio Chișinău, unde erai în 1 decembrie 2011, ora 14:00?

Corneliu Rusnac: Eu am venit la Radio mai târziu decât ceilalți colegi. Nu sunt de chiar de la 1 decembrie, eu am venit în ianuarie, deci cu o lună mai târziu. Îmi amintesc, deși avusesem discuții în prealabil cu Marian, discutasem și cu Vlad, ne cunoșteam deja cu toți colegii, cu unii dintre colegi, cum ar fi cu Marian, de exemplu, sau cu Vlad, ne cunoaștem de ani de zile. În acel moment am urmărit de la distanță cumva lansarea Radio Chișinău și trebuie să vă spun că acest proiect a fost chiar așteptat și urmărit, așa, cu multă curiozitate în mediile jurnalistice din Republica Moldova. Unii au avut așteptări mari, alții erau cumva, cum să spun, din alte medii, poate, decât mediile apropiate, din presă românească, de limbă română. De aici erau cumva mai sceptici față de acest proiect. Până la urmă, iată, s-a dovedit un proiect care a rezistat în timp, a rezistat timp de 10 ani, sperăm că va rezista și pe viitor.

Realizator: Noi ne dorim cel puțin încă 100.

Corneliu Rusnac: Da, sigur. Deci, eu am fost cumva așa, un martor al evenimentului dintr-o parte, așa.

Realizator: Mulțumim mult pentru această mărturisire! Aniversăm, iată, 10 ani de când Radio România are ofertă editorială dedicată românilor de peste Prut prin Radio Chișinău. Totul a pornit de la o idee. Cu aproximativ doi ani înainte de momentul lansării, după o scurtă vizită la Chișinău, jurnalista Ruxandra Săraru - pe atunci director de comunicare și marketing - a venit la mine - în acea perioadă eram președinte director general al Societății Române de Radio - și mi-a spus că ar fi extraordinar dacă am reuși să deschidem un post la Chișinău. Se la o idee și o discuție profesională, cu entuziasm și perseverență, a pornit totul. Împreună cu colegii din conducerea Radioului și cu sprijinul celui care pe atunci coordona activitatea Departamentului pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac, am demarat un proiect care avea ca obiectiv final înființarea unui post de radio românesc la Chișinău. În acea perioadă, cei mai apropiați colaboratori au fost Marian Voicu de la TVR, Cătălin Gomboș, colegul meu de la camera știrilor, și Vlad Țurcanu, în urmă cu 10 ani, primul redactor-șef al Radio Chișinău.

„Pe 1 decembrie, la Chișinău, un vis se împlinește. Află ce mai fac ai noștri și câștigă 300 de euro zilnic. Din 1 decembrie, pe această frecvență!”

Realizator: Acesta a fost primul promo pentru noul post de radio Radio Chișinău, așa suna acest clip de promovare. Care au fost atunci provocările începutului și cât de mare a fost satisfacția momentului în care Radio România a devenit acționar majoritar la societatea care deținea postul de radio? András, ai spus deja câte ceva și totuși aș vrea să mai detaliem un pic despre provocările începutului.

András István Demeter: Da. Provocările, cum începusem să spun, erau multe și multiple, dar cred că ceea ce spune Vali, dar până la urmă toți din fiecare vorbitor răzbate un singur lucru ca mesaj, anume echipa a făcut totul, echipa a reușit să surmonteze obstacolele care veneau și veneau și nu se mai opreau, indiferent că vorbim de cele din sistem...

Realizator: O echipă curajoasă, aș spune eu, privind acum retrospectiv, extrem de curajoasă, atât la București cât și la Chișinău.

András István Demeter: Absolut. Doar pentru simplul fapt că s-au aruncat în acest proiect, fără a ști exact ce consecințe posibile poate să aibă, și-au asumat niște riscuri, pentru că, amintiți-vă, acum 10 ani eram într-o perioadă mult mai neclară, să spunem așa, a cotidianului din Republica Moldova din toate punctele de vedere. Or până la urmă, și faptul și modul în care acea echipă formată din oameni de radio și de televiziune, din oameni de presă, m-au primit pe mine, și asta a fost o dovadă de extraordinară deschidere. Eu am fost primit în acea echipă în anul 2010 cu o rugăminte "Haideți, domnule președinte, să facem ceva, să împlinim, să realizăm, să înfăptuim ceea ce ne dorim", și am spus "Cum să nu, cu mare drag. Hai să o apucăm de undeva". Nimeni, Maria, hai să fim sinceri, toată lumea credea, dar nimeni nu credea că vom izbuti.

Realizator: Cam așa era. Cam așa era, că de fiecare dată când mai făceam un pas, mai ieșeau alte probleme, care trebuiau rezolvate cu multă diplomație, cu mult tact. Au fost nenumărate întâlniri, nenumărate discuții, nenumărate negocieri și numai identificarea soluției juridice a fost cea care ne-a dat o grămadă de bătăi de cap.

András István Demeter: Ceea ce a fost extraordinar a fost, repet, că, până la urmă, toți ca unul au reușit să susțină ideea și adu-ți aminte, Maria, de lungile, interminabile noastre dezbateri în Consiliul de Administrație, adu-ți aminte de faptul că eram într-o perioadă în care toți membrii Consiliului de Administrație, practic, conform legii ne întâlneam o dată pe lună, ceea ce nu ne-a permis să rezolvăm toate problemele, să dezbatem toate aspectele, astfel încât să ajungem la un consens cu acela vot minim necesar, care să treacă orice proiect. De aceea am creat un grup de lucru pe acest proiect deosebit de important, poate cel mai important din ultimele decenii al Radio România și cu toate acestea, cu toate implicările fiecăruia, practic abia-abia am reușit să trecem, vorba ta, de la rezolvarea unei probleme la identificarea corectă și rezolvarea următoarei probleme. Dar, până la urmă, așa cum și Marian foarte corect a evocat acea perioadă, practic, găsirea și cooptarea în echipă de către emisarii noștri de la Chișinău, care era Vlad și ... era prima dată Marian și Cătălin, pe urmă Vlad și apoi mai târziu Vali, iar noi, pe astalaltă parte a Prutului, cu partenerii noștri - ați amintit de Eugen Tomac, dar vi l-aș aduce în atenție pe Doru Ionescu sau pe Dan Preda sau pe mulți alții, care au fost...

Realizator: Ducu Burloiu pe soluțiile tehnice.

András István Demeter: Da, Ducu Burloiu, exact... care au fost pentru mine, ca un fel de dirijor administrativ al acestui proiect, au fost precum picătura chinezească, adică, chiar dacă aș fi lăsat cândva, pentru o secundă, garda jos, acești cerberi niciodată nu m-au lăsat să mă odihnesc. Au spus, "Hai, mergem, continuăm". "Stați un pic că ne-am împotmolit, stați un pic să găsesc soluția". "Uite, am găsit-o, ce părere aveți? Hai la Consiliu, hai să supunem votului, hai să discutăm, hai să convocăm grupul de lucru". A fost o perioadă care până la urmă ne-a ținut în priză pe toți și cel mai frumos lucru pentru mine, că tot întrebi de 1 decembrie, de 1 decembrie, da, a fost ziua culminantă, dar în acea zi culminantă mi-aduc aminte de un detaliu. Atunci când între evenimentele, marile evenimente de la lansare, de la dezvelirea acelei inscripții de pe frontispiciu până la recepția oficială seara, a ambasadorului, care a avut loc în acele alergări, la un moment dat, în hotel unde era recepția, văd de la etaj de undeva un coleg tânăr, nu mai știu cine era, și eram în clipele acelea în care începea totul și spun, ce faci colega, unde te duci? Zice, "Mă duc, mă duc să îndrept lumea".

Realizator: Foarte frumos!

András István Demeter: Eu m-am oprit pentru o secundă și mi-am zis așa după aceea, mie și lui: "Ai face bine dacă ai reuși". El de fapt s-a dus să dirijeze, să anunțe lumea încotro să meargă, dar faptul că noi ne-am propus atunci ca prin Radio Chișinău să îndreptăm lumea și am reușit acest lucru, asta mă obligă și mă onorează să vă spun mulțumesc.

Realizator: O foarte frumoasă metaforă. Vlad Țurcanu, Marian Voicu, Valentin, Cătălin, aș vrea să vorbim puțin despre pilonii editoriali pe care s-a construit Radio Chișinău, pentru că și aceasta a fost o etapă destul de importantă în care voi, la Chișinău, ați fost mult mai implicați, pentru că noi, de la Radio România, n-am putut decât să facem un transfer de valori și de... cum să spun, de obiective și în ceea ce privește misiunea postului de radio, dar politica editorială s-a construit la Chișinău pentru ascultătorii de la Chișinău, din Republica Moldova. Cine dorește să vorbească primul în ceea ce privește politica editorială? Cătălin, Marian?

Marian Voicu: Păi, am fost cu toții implicați. Eu îmi aduc aminte că atunci când am ajuns în Moldova... Cătălin, era prin ianuarie 2011? Cam așa, probabil...

Cătălin Gomboș: Cam așa.

Marian Voicu: Cătălin era corespondent și tocmai i se inundase apartamentul pe care Radio România i-l punea la dispoziție în Chișinău, era într-o altă locație și am stat serios de vorbă atunci și el, cu instinctul reporterului de război, a spus, de ce nu un nou Afganistan sau un nou Irak? Părea atât de neverosimil proiectul atunci, pentru că nu că nu era nimic oficial, toată lumea avea intenții bune, dar erau un milion de piedici în față. Și ne-am apucat de treabă încet, încet, ... editorială a venit oarecum firesc, pe proiectul sau modelul stațiilor Radio România, cu un mix între grila de știri și grila de programe a unui post cultural, Radio România Cultural, pentru că până la urmă cam pe aici am văzut atunci identitatea Radio România Chișinău și încet, încet ne-am acomodat în diversele discuții pe care le-am avut cu voi la București privind cum ar trebui să arate postul și editorial și ca formulă de organigramă. Toate s-au făcut din mers, toate s-au făcut rapid. Au fost, cred, multe momente în care ne-am gândit cu toții dacă se va mai naște copilul până la urmă sau... Până la urmă, a fost născut la termen și cred că a contat foarte mult entuziasmul și un pic inconștiența fiecăruia, pentru că noi ne-am permis lucrul ăsta, nefiind încărcați foarte mult de o responsabilitate juridică, administrativă, dar sigur că deciziile importante s-au luat la București în Consiliul de Administrație și acolo a trebuit să fie totul cântărit mult mai atent.

Realizator: Cătălin, cum a fost partea editorială, care au fost pilonii editoriali pe care s-a construit Radio Chișinău?

Cătălin Gomboș: Am plecat pe partea de știri, unde m-am ocupat eu mai mult, de la trei idei, să le zicem, și derivate din experiența pe care o avusesem în Republica Moldova, unde deja eram de doi ani, dar și în România, lucrând la Radio România, și prima dintre ele, referitor la piața din Republica Moldova, cu puțin timp înainte presa fusese foarte divizată și pe baricade, era ori presă pro comunistă, ori presă anticomunistă, dar în climatul de atunci din Republica Moldova nu putea să fie complet echidistantă. Erau câteva mici excepții, câteva canale care reușeau acest lucru prin 2010, să spunem, după care au mai apărut și altele, dar niciodată, nici până în ziua de astăzi nu sunt foarte multe în Republica Moldova. După care, cea de-a doua de observație pe care am făcut-o eu ajutat de prietenii din Republica Moldova privea și un gen de atitudine a românilor care se duceau către Chișinău de pe poziții pe care noi le ironizam spunând că sunt pașoptiste. Un pic prea mult patos, 'Hai să facem unirea, Hai că sunteți de-ai noștri, Hai că..',  iar noi ne-am gândit că important este să arătăm că există o calitate, nu o să le spunem noi oamenilor 'trebuie să gândiți așa', ci să-i lăsăm singuri să aleagă, iar aici a intervenit experiența de la Radio România, unde lucram deja destui ani, de echilibru și echidistanță. Și așa am încercat să abordăm de la bun început și acea abordare văd că a rămas..

Realizator: Asta era întrebarea mea pentru Valentin și pentru Corneliu Rusnac, a rămas această abordare? Este în continuare o prioritate a politicii editoriale?

Corneliu Rusnac: Da, da, sigur că a rămas pentru că altfel postul nu ar fi rezistat acești 10 ani de zile și dacă a rezistat a rezistat tocmai datorită acelor principii puse de la bun început la baza acestui post: echidistanța, corectitudinea, toate, toate valorile deontologice jurnalistice, dar și acel ton cald cumva care încă mai face deosebit Radio Chișinău în contextul jurnalistic de aici, în peisajul jurnalistic din Republica Moldova. Datorită acestor principii de bază iată că am reușit în toți acești ani să ne mișcăm înainte și să ajungem astăzi la această cifră rotundă de 10 ani. Altfel nici nu s-ar fi putut pentru că dacă nu ar fi existat aceste principii pur și simplu cred că s-ar fi ruinat tot în foarte scurt timp.

Realizator: Valentin?

Valentin Niculescu: Ascultându-l și pe Marian, ascultându-l și pe Cătălin și pe András mă gândeam la emoțiile încercate în acel moment și peste ce am dat. Vorbea András la un moment dat de inconștiență. Da, a fost foarte mult entuziasm - și mie când mi s-a propus "Uite, e asta, asta, asta, te bagi?" Și am zis "Da". Nimic nu mă pregătea pentru realitățile peste care aveam să dau aici, pentru că, da, a fost o dăruire admirabila a echipei editoriale, cum spuneam, ei au venit să îndeplinească o menire, nu să meargă la un job, dar realitatea poate fi foarte dură și foarte crudă.

Adică, proiectul, în momentul ăla, practic, nu avea finanțare! A fost finanțat printr-un proiect... era o finanțare hibridă. În fine, nu... nu e momentul să insist acuma... dar carențele astea  s-au manifestat din plin; și am avut un an anul care a fost după lansarea Radio Chișinău, absolut cumplit.

Realizator: Pentru că atunci s-au pus la punct mecanismele de finanțare a postului și a trebuit să identificăm cele mai potrivite soluții.

Valentin Niculescu: Sigur că da, dar erau momente când stăteam și mă... Mi-aduc aminte că aveam niște discuții cu... Marian, în primul rând, și cu... pe problemele astea administrative; și chiar cu András, la București /.../, și spuneam: O să mai emitem mâine? E, și, ușor-ușor, acea inconștiență a începutului a fost înlocuită cu încăpățânare. Pentru că trebuia să reușim. Adică, nu aveam alternative. Nu eram trimiși acolo ca să punem o bifă și pe urmă să ne întoarcem cu coada între picioare.

Realizator: Valentin, trebuie, totuși, să menționăm că... nu erați mulți acolo. La momentul începutului a fost vorba de doi oameni, Marian Voicu și Cătălin Gomboș, după aceea, ai fost doar tu. În rest, echipa este formată din jurnaliști de la Radio Chișinău. Doar partea de management, de decizie strategică se află la București; dar tot ceea ce ține de managementul executiv, tot ceea ce ține de politică editorială se face de acolo, de către echipa Radio Chișinău.

Valentin Niculescu: Absolut, și, pe undeva, așa este și normal. Ăsta este un post al românilor, pentru români, și este normal ce echipa editorială să fie alcătuită din Basarabia, care știu realitățile... și mentalitățile, mai ales, foarte bine.  Deci, /.../ totul natural, atâta vreme cât totul - și, din fericire, asta se întâmplă de 10 ani - se respectă standardele deontologice ale Radio România; care, printre altele, prevăd să nu se dea știri de gen: c-a mai deraiat un tramvai în Piața Marii Adunări Naționale. /.../

Realizator: Vlad, m-aș întoarce la tine și sunt curioasă să aflu dacă-ți mai amintești, în acel moment, care erau așteptările publicului, legat de acest nou post de radio.

Vlad Țurcanu: Noi am intervenit în spațiul audiovizual al Republicii Moldova într-un mod nu foarte spectaculos. Adică, n-aș vrea să spun pe nesimțite. Dar, în acea perioadă, din punct de vedere politic, Republica Moldova era într-o fierbere foarte mare, și noi ne-am orientat mai curând către un public pe care îl simțeam noi că este al nostru. Și, la acesta ne-am orientat. Către el am vorbit într-un anumit fel, dar am ținut foarte mult la standarde, și mulți dintre noi deja aveau o experiență destul de solidă în jurnalism... și în radio, în mod special. Corneliu Rusnac, de exemplu, chiar dacă a venit mai târziu, a lucrat foarte mulți ani la BBC. Eu am avut în spate trei ani de Radio Europa Liberă, la Chișinău. Și experiențele acestea ne-au folosit ca să înțelegem că setăm acest post după niște parametri și principii, și nu acceptăm unitățile de măsură. Din acest punct de vedere, eu cred că uneori am fost mai drastic, pentru că acesta este stilul meu de lucru în redacție... Din fericire, a fost... Cătălin și Marian au fost mai delicați uneori, și... au mai temperat entuziasmul care vene din partea mea... A fost, îmi amintesc, de exemplu, ca o chestiune foarte... simplă, la angajare, Cătălin Gomboș a venit cu trei seturi de... de... principii, sau cum să le numesc... aplicabile tuturor angajaților Radio România, și nimeni n-a făcut rabat de la... de la acele examene pe care a trebuit să le susțină. Eu, la rândul meu...

Realizator: Dacă-mi amintesc corect, în acea perioadă, pentru a fi angajat al Radio România, existau trei probe eliminatorii. Prima probă era cunoașterea limbii române - era eliminatorie -, după aceea, era cunoașterea Legii 41, legea în baza căreia funcționăm - era, de asemenea, eliminatorie -, după care mai era proba de dicție; toate trei erau eliminatorii. După ce treceai... Dacă treceai...

Vlad Țurcanu: Celelalte două erau estul la știre și cultură generală.

Realizator: Așa este.

Vlad Țurcanu: Plus... limba română. Eu veneam de la Europa Liberă cu niște reflexe. De exemplu, Natalia poate să confirme acuma, cum mi-a și reproșat în public, pe jumătate în glumă, cred că în primele zile de lucru împreună, când a venit de la un eveniment, i-am spus că are 15 minute ca să-și facă textul pentru relatare, pentru că așa făceam noi la Europa Liberă, nu ne relaxam, făceam repede textul cât impresiile sunt puternice și după aceea ne căutam inserturile și celelalte, adică vocile. Și asta a fost șocant, stresant pentru unii colegi mai tineri, dar foarte repede s-au adaptat și cred că stilul acesta, pe lângă frățietatea care a dominat tot timpul acea redacție, și mulți dintre colegi pot să confirme asta, a existat în același timp și un anumit tip de duritate în ceea ce privește meseria pe care trebuia să ne-o facem. Și noi spuneam - Asta este Radio România, nu putem să acceptăm jumătăți de măsură, Radio România aici trebuie să se prezinte într-un anumit fel care să nu trezească critici, și așa mai departe.

Realizator: Dar sunt curioasă, ce spuneau oamenii? Natalia, Mariana, voi ați vorbit în acea perioadă cu potențialii ascultători ai Radio Chișinău? I-ați întrebat ce așteptări au de la Radio Chișinău? Vă mai amintiți?

Mariana Vasilache Eu pot să vă povestesc un singur caz, care, probabil, va spune totul: S-a oprit un ascultător în fața postului nostru, că avem o clădire micuță pe care scrie foarte mare Radio Chișinău, ne-a văzut unde suntem și a zis să nu ne întrerupeți sportul, după jurnalul de la Radio România. Noi retransmitem principalele jurnale de la Radio România și sportul. Și atunci ne-a spus: Eu îl ascult, sunt un ascultător fidel, vă rog frumos să nu-l întrerupeți! Iată, acesta este un feed-back pe care, probabil, îl așteaptă toți jurnaliștii, ca cineva să-ți aprecieze direct munca. Și, în primul rând, suntem așteptați și căutați, frecvența noastră este căutată pentru Radio România, pentru vocea românească, pentru actualitatea românească, pentru "Teatrul la microfon", care s-a difuzat înainte de "Serviciul de noapte". Și noi suntem fericiți că avem în spatele nostru o emisie a Radio România și pe colegii noștri care ne susțin.

Realizator: Cum este pentru tine atunci când trebuie să transmiți pentru București, pentru Radio România ceva, pentru că se întâmplă să fiți solicitați?

Maria Vasilache: Da, Maria, pe data de 1 decembrie 2011, când am intrat în Radio, mi-am dat seama de un lucru, iată că și tu ai spus că s-a împlinit un vis personal, și eu atunci mi-am dat seama că și mie mi s-a împlinit un vis, pentru că atunci când eram liceană și studentă, ascultam Radio România, ascultam Radio Iași, ascultam și radioul național de la noi, pe Vlad Țurcanu îl ascultam, și atunci mi-am dat seama, da, că mi s-a împlinit un vis, că am lucrat întâi într-o echipă cu Vlad și după aceea la Radio România. A fost un moment revelatoriu pentru mine.

Realizator: Natalia pentru tine cum a fost? Ție ce ți-au spus oamenii? Uite, sunt curioasă familia ce a spus, când a aflat că vei lucra la Radio Chișinău? Dacă îți deschizi microfonul și camera, este perfect, Natalia!

Natalia Zaharescu: Da, vreau să remarc faptul, să confirm ce spunea anterior Vlad Țurcanu, ceea ce pentru noi, ca reporteri și pot să spun eram un tânăr jurnalist atunci, mai puțin acum, era o metodă foarte nouă și dură și nu era suficient doar să vii de la eveniment cu știrea, că trebuia să ai știrea înainte de a pleca la eveniment, trebuia să știi unde te duci și ce vrei să aduci de acolo, foarte exact și în fiecare dimineață trebuia să pui știrea pe masă înainte de a pleca acolo. Într-adevăr, a fost o școală foarte bună, a fost o onoare și o bucurie pentru noi să-i cunoaștem pe jurnaliștii cei mai buni din Moldova și din România și să lucrăm alături de ei.

Îmi amintesc foarte bine acele ședințe de redacție, acele momente când ajungeau relatările noastre în fața redactorilor și editorilor, care erau foarte atenți la fiecare greșeală, la fiecare propoziție scrisă nu atât de corect, poate, și îmi amintesc cu colegii din teren de la alte mass media, care spuneau "eu sunt reporter, scriu o știre și deja treaba redactorului este să-și facă treaba, să scrie frumos, să scrie corect". La noi fiecare reporter trebuie să știe să scrie foarte bine și corect și clar o știre.

Realizator: Asta este foarte important.

Natalia Zaharescu: Desigur că să-l prinzi pe ascultător din prima, nu..

Realizator: Așa este.

Natalia Zaharescu: Am fost foarte riguroși. Inclusiv acel concurs, prin care am trecut cu toții, și tot ce a urmat după ce am fost angajați ca parte a acestei echipe, până la lansare și după lansarea postului de radio.

Realizator: Mulțumesc, Natalia. Avem și mesaje de la ascultători, iată pe SMS. Avem un mesaj de la Maria Faur din Oradea: "La mulți ani, Radio Chișinău! Mult succes în continuare întregii echipe!" - transmite Maria Faur din Oradea. Adrian Monafu: "Noapte bună tuturor! La mulți ani, Andrei! La mulți ani, Andreea! La mulți ani, Radio Chișinău! La mulți ani, România! La mulți ani, români! Felicitări pentru emisiune!" Bogdan Ionuț: "În afară de Ziua României, nu știam eu la facultate, aveam basarabeni, dar noi consideram că sunt români. Așa că "La mulți ani!" Ion Aioanei: "Multe salutări! La mulți ani, Radio Chișinău!" Cristi Horai: "Bună dimineața, Radio România Actualități! Respect pentru emisiunea dumneavoastră! La mulți ani celor sărbătoriți! La mulți ani, Radio Chișinău! Eu oricând și oriunde ascult Radio România Actualități." Mircea D. Mircea ne scrie: "Poveștile sunt frumoase la radio". Alexandru Techiu ne urează, de asemenea... vă urează, de asemenea, la mulți ani. Sunt mulți alți ascultători care ne urmăresc pe Facebook, sunt ascultători care încearcă să intervină în direct. Trebuie acum să ne oprim pentru că se apropie știrile orei 1:00. Am pregătit o surpriză muzicală pentru voi, după care ne reîntâlnim imediat după știrile orei 1:00. Radio România Chișinău - 10 ani de la lansare, sărbătoare Radio România.

Realizator: Continuăm ediția specială dedicată dublei aniversării: Ziua Națională și 10 ani de la lansarea Radio Chișinău. În partea a doua emisiunii aș vrea să discutăm despre provocările prezentului, speranțele viitorului, despre patriotism și valori naționale. Invitații acestei nopți sunt în Natalia Zaharescu, Mariana Vasilache, Corneliu Rusnac, jurnaliști, Valentin Niculescu, coordonator Radio Chișinău, de asemenea jurnaliștii implicați în lansarea proiectului: Marian Voicu de la TVR, Cătălin Gomboș, colegul meu de la camera știrilor în acel an corespondent Radio România la Chișinău, și Vlad Țurcanu, în urmă cu 10 ani primul redactor șef al Radio Chișinău. Împreună cu noi este și cel care a semnat actul de înființare al noului post de radio, Demeter András István, președinte director general al Societății Române de Radiodifuziune în acea perioadă. Domule Demeter, András, cum îmi place să-ți spun, 1 Decembrie este o dublă sărbătoare pentru toți românii, din păcate încă sub semnul restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19. În calitate de secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii, ce mesaj aveți pentru cei care ne ascultă la această oră, în contextul acestei aniversări de 1 Decembrie?

Demeter András István: În primul rând mă bucur că nu ai tăiat sportul, Maria, și că am reușit să ascultăm și această parte a știrilor, și în această seară atât de importantă, zic eu, nu numai pentru noi, ci pentru toată lumea, în al doilea rând, dacă noi, prin voi, ne facem treaba atunci sper ca și ascultătorii să-și facă treaba pe viitor la fel de bine, adică să nu-și reprime interesul înnăscut, primar pentru oferta Radio România și Radio România Chișinău nu doar în zilele de sărbătoare, ci și în fiecare zi a cotidianului. Asta îmi doresc eu ca om temporar de radio, om temporar de televiziune ce m-am aflat și om care m-am reîntors pentru a doua oară în administrația de stat într-o funcție de demnitate publică, la fel de trecătoare ca orice altă provocare. Înainte de a merge mai departe poate sau către viitor, aș vrea sa vă mai spun ceva. În acea zi de 1 Decembrie am mai avut un eveniment, un duplex, dacă vă amintiți, cred că primul din ziua de naștere a Radio România Chișinău și ceea ce constata eu acum, după 10 ani - Mari m-a pus pe gânduri mai înainte, este că, practic, noi am jucat totul în treia acte: pregătirea, momentul nașterii și, un al treilea act, care a durat cam atât cât a durat pregătirea efectiv propriu-zisă, care a însemnat practic așezarea întregului sistem din punct de vedere administrativ, financiar, punctul de vedere a mecanismelor, inclusiv a acelor mici modificări legislative care au fost posibile, deși erau necesare, și ar mai fi necesare și altele dar nu au mai devenit posibile în această materie, deci în tot acest pachet practic foarte puțini au văzut întregul. Toată lumea își vedea de treabă, își făcea treaba pe editorial, pe marketing, pe management, pe toate componentele, pe dialog, pe construcție, pe sărirea obstacolelor, dar foarte puțini au avut posibilitatea de a vedea întregul target și drumul către acesta.

Or, practic, atunci când ne bucuram de acel prim duplex, care pe urmă a devenit o tradiție și sper să se păstreze și acum și sper să fie un fel de punct de întâlnire și al viitorului, pentru că, practic, această complementaritate între două posturi, două discursuri editoriale foarte specifice fiecare, Radio România și, respectiv, Radio Chișinău, au nevoie întotdeauna de aceste întâlniri, indiferent că vorbim de întâlniri pe post, cum sunt duplexurile, sau vorbim de întâlnirile atât de necesare dintre personalul sau dintre jurnaliști, dintre oamenii care fac Radio România. Or, dacă acest lucru rămâne, atunci eu pot să-mi închei speranțele de viitor că nu am trăit degeaba acele perioade tensionate. Mulțumesc.

Realizator: Mulțumesc, András. Pentru că am spus că discutăm un pic și despre Ziua Națională, nu doar despre aniversarea Radio Chișinău, ne este din ce în ce mai greu să vorbim despre patriotism și aș vrea să te întreb, crezi că sentimentele patriotice ar trebui să se regăsească mai mult în actul cultural, în programele educaționale?

András István Demeter: Da și nu, totul depinde de măsură. Uite, îți dau, Maria, un alt exemplu. Foarte multă lume s-ar minuna ce are un ungur cu Republica Moldova, de ce am îmbrățișat această idee, ce caut eu neapărat în această ecuație...

Realizator: Să știi că eu am avut o emoție atunci când ți-am prezentat proiectul, pentru că m-am gândit că s-ar putea să nu se mai împlinească.

András István Demeter: Vezi, pe de o parte, ăsta mi-era jobul, asta era treaba mea, pe de altă parte, dacă se poate, am o înțelegere și mai nuanțată asupra acestei nevoie de pe ambele maluri ale Prutului tocmai pentru că și eu, la rândul meu, sunt o picătură ruptă dintr-o cultură de dincolo și de dincoace de granițele țării noastre. În acest sens, în toată experiența mea de câteva decenii, aproape trei decenii de muncă în zona interferențelor culturale, a mediei ș.a.m.d., mă duce la unul din criteriile de bază, până la urmă, ale esteticii ca materie. Anume, una din aceste criterii de bază se numește măsura. Dacă, practic, ai măsură în toate, atunci din nimic nu vei face prea mult. Și vreau să spun în încheiere că, practic, trăim o perioadă a naționalismului, mai mult sau mai puțin exacerbat. Dar, dacă gândim într-un naționalism cu măsură, atunci acela este un motor al oricărei societăți, a fost și va rămâne asta.

Realizator: Mulțumesc, András. Sunt curioasă cum se simte această perioadă a naționalismului la Chișinău. Vlad Țurcanu?

Vlad Țurcanu: Dacă vorbim de radio, pentru noi era important, aceia care simțim românește, ca acest element cultural să fie prezent în spațiul informațional al Republicii Moldova, pentru că și în această privință și în altele există în anumite medii culturale, între cetățeni să spunem, o anumită frustrare că n-avem ceea ce au românii din România și, din acest punct de vedere, lucrurile s-au rezolvat, deci pot să spun că ne-am liniștit, oricând deschizi difuzorul în mașină și asculți Radio România, ceea ce pentru mine înseamnă ceva. Poate nu pentru toată lumea, cu siguranță nu pentru toată lumea, pentru că știți că la Chișinău lucrurile sunt complicate, sunt perioade în care patriotismul parcă iese la suprafață, după aceea intervin perioade mai puțin faste din punct de vedere politic pentru așa ceva, dar aceia care urmărim modul în care se dezvoltă societatea, care avem o responsabilitate profesională, dacă vreți, nu ar trebui să ne luăm după aceste perioade mai puțin faste. Ceea ce se întâmplă în momentul de față la Chișinău nu este nimic deosebit față de alte perioade.

Pur și simplu s-ar putea ca acum urgențe să fie altele, prioritățile politice să fie altele, legate de exemplu de lupta împotriva corupției și așa mai departe, dar nicăieri nu a dispărut sentimentul românesc pe care îl are o bună parte a populației doar că poate lucrurile sunt înțelese și interpretate diferit. Ce mi-aș dori eu este ca și statul român și statul Republica Moldova să aibă grijă la aceste aspecte și mai ales să funcționeze într-un mod organizat, nu doar cu ocazia unor sărbători sau pentru că se produce exemplu o întâlnire între președinții Republicii Moldova și României, o abordare puțin mai aplicată mi-aș dori, nu știu dacă este posibil. Cu siguranță însă că aceste relații mediatice ele ajută la îndepărtarea unor obstacole și a unor rămășițe din trecutul nostru în care nu am putut comunica poate în aceeași măsură în care putem astăzi.

Realizator: Mulțumesc! Cătălin Gomboș, cred că în ceea ce privește întrebarea inițială și anume: dacă ar trebui ca sentimentele patriotice să se regăsească mai mult în actul cultural, în programele educaționale... Cred că ar fi interesant răspunsul tău, având în vedere experiența ta de corespondent de război.

Cătălin Gomboș: Da. E nuanțat și pentru mine răspunsul aici, pentru că prima mea reacție este una de respingere din cauza exceselor care s-au făcut și se fac în continuare, mai ales în această perioadă, nu doar în România, ci în întreaga lume, pentru că deja naționalismul cam ia fața patriotismului, naționalismul a început să se confunde cu patriotismul și eu cred că cele mai importante sunt valorile universale, cele care stau, de exemplu, la baza Uniunii Europene, și ar trebui să ne ferim de aceste excese și chiar și din punct de vedere al patriotismului, mai întâi cred că ar trebui să trecem printr-un proces de reflecție, ca să ne dăm seama unde suntem și să renunțăm de exemplu la anumite mituri care ne-au fost date cu pipeta, cu manualul din clasa I până în clasa a VIII-a și așa mai departe. Pe de altă, parte, gândindu-mă și la ce a spus Vlad, înțeleg și necesitatea patriotismului și am înțeles-o, în primul rând, la Chișinău, unde chiar am întâlnit oameni... Pentru că aici... Noi luăm în România totul de-a buna, suntem în România, vorbim limba română că asta este și nimeni nu ne contestă, de exemplu, statutul de român sau de cetățeni ai României. A fost mult mai complicat în Republica Moldova. Este un proces care, după părerea mea, nu s-a încheiat, chiar dacă au trecut 30 de ani de la renașterea /.../, este în desfășurare, și sunt oameni acolo, am cunoscuți, sunt chiar și printre cei cu care discutăm acum, dar nu o să nominalizez, oameni pentru care chiar contează foarte mult aceste aspecte, oameni care atunci când zic "Eminescu", de exemplu, simt lucrul pe care manualele ne spun nouă care trebuie să îl simțim, dar prea puțini o mai facem din cauza excesului. Pe partea cealaltă a lipsit acest exces, a lipsit cu totul Eminescu o bună perioadă și atunci este de înțeles. Deci, din nou, exact cum a zis și András, foarte important este echilibrul, foarte importantă este măsura. Trebuie făcut totul cum trebuie. Și o formă de patriotism, de exemplu, din punctul meu de vedere, este să vorbești o română corectă. Nu trebuie să te bați cu pumnul în piept că "țărișoara mea", în stil caragialesc, pur și simplu să folosești, nu știu, prepoziția în acuzativ.

Realizator: Peste doar 24 de ore, de Ziua Națională, Radio România Chișinău sărbătorește 10 ani de existență. Corneliu Rusnac, Valentin Niculescu, am vorbit despre începuturile Radio Chișinău... Care sunt însă provocările prezentului? Cum vedeți voi prezentul Radio Chișinău?

Corneliu Rusnac: Dacă îmi permiteți...

Realizator: Te rog, Corneliu!

Corneliu Rusnac: O să încep eu. Provocările sunt multiple.Cred că Radio Chișinău, în formula în care a fost lansat și-a ajuns nu știu dacă potențialul maxim, pentru că sigur că mai sunt multe lucruri de făcut, mai e teren mult de activitate, dar ar trebui să ne gândim probabil și la viitor sau la lucrurile, la provocările care au apărut între timp. Postul, cum spuneam și în prima parte a emisiunii, a fost gândit ca unul care are principiile sale bine definite încă de la de la început. Pe parcurs, iată, însă, și lumea din jurul nostru s-a modificat: am avut anul 2014, am avut invazia Rusiei în Crimeea, am avut Donbasul, s-a acutizat războiul hibrid din regiunea în care trăim și toate lucrurile astea nu pot fi ignorate, pentru că și noi, mass media, în general, și Radio Chișinău în particular este expusă acestor provocări, acestui război hibrid, întâi de toate, pe care îl avem în regiunea Mării Negre. Suntem poate mai vulnerabili sau am putea fi mai vulnerabili dacă nu vom lua măsurile necesare. Deci suntem ... Și sigur că aceste valori, care au fost puse la baza Radio Chișinău încă de la începuturi, ne fac să rezistăm să facem față acestor provocări care, iată, au apărut între timp. Poate aș vrea să mai spun încă o chestie, poate... sau ar trebui să precizez că Radio Chișinău astăzi nu înseamnă doar emisia on air, doar ceea ce se aude pe FM, mai înseamnă și un site - radiochisinau.md - mai înseamnă și pagina de Facebook, pentru că nu poți ignora aceste aspecte ale presei din prezent, ale oricărei mass media și eu cred că pe viitor va trebui să punem accent tocmai pe dezvoltarea acestor aspecte multimedia, ca să reușim să rezistăm și să facem față provocărilor despre care am vorbit puțin mai înainte.

Realizator: Valentin.

Valentin Niculescu: Aș veni puțin în completarea celor spuse de Cătălin, la care de altfel subscriu cu totul, apropo de patriotism. Da, cum spunea și Cătălin, noi în România luăm, cum se spune, în română de acum "for granted" faptul că suntem români, da, da, da. Păi DOOM-ul cred că următoarea va băga și asta în... se va băga și expresia asta în DOOM, în viitoarea ediție. Deci noi le  considerăm ca fiind de la sine înțelese, nimeni nu ne contestă faptul că suntem români, că vorbim limba română, că... Ei, patriotismul, da, trebuie făcut cu măsură și trebuie identificate anume acele butoane pe care trebuie apăsat ca să se potențeze un patriotism benefic pentru o nație, pentru că în Republica Moldova au fost 200 de ani, mă rog, evident fără perioada interbelică, în care s-au născut niște zombi culturali lingvistici și pe care, dintre care eu cel mai periculos l-aș identificat ca cel de limbă moldovenească și națiune moldovene. Or dacă te vei... când vei alege să te bați cu tot frontul și fac o mică paranteză - la ora actuală, la 30 de ani după câștigarea independenței, vorbim de circa 60 de posturi de radio în Republica Moldova, din care jumătate au emisie în limba rusă, iar cealaltă jumătate emisie mixtă, cu excepția unui singur alt post de radio în afară de noi, dar care dă muzică. Deci asta este realitatea. Iar noi suntem singuri aici și atunci nu putem să ne batem cu toți, dar trebuie, într-adevăr, să ne găsim matca, iar bătălia pe care o desfășurăm în momentul ăsta, și la propriu și la figurat, este pentru limba română, pentru că în momentul în care toată lumea va accepta sau cea mai mare parte va accepta că se vorbește în limba română și valorile ei ne unesc, atunci lupta este câștigată. Putem să spunem că începem să vedem sfârșitul acestei lupte, că începem să îl vedem. Va mai dura, dar pe aicea este problema în momentul ăsta.

Realizator: Marian Voicu, tu cunoști foarte bine ceea ce se întâmplă la Chișinău și ești specializat și în problemele pe care le-a amintit și Cătălin, legate de câmpul informațional și de ceea ce se întâmplă în acea regiune. Cum vezi tu lucrurile?

Marian Voicu: Păi, toată lumea are dreptate. Situația este...

Realizator: Complexă, știm.

Marian Voicu: ...complexă și are multe aspecte. Eu îmi aduc aminte că atunci când dădeam interviurile pentru angajare la Radio Chișinău, Radio România Chișinău, o colegă - mi-a devenit colegă - la finalul interviului mi-a spus: Dar, dumneavoastră știți ce ne-a făcut nouă jandarmul român? Și eu, atunci, am înghețat, pentru că știam toate aceste povești, dar colega noastră chiar era foarte serioasă. Este complicat să vorbești de patriotism la Chișinău sau să te duci acolo fluturând Tricolorul, înseamnă că ești deja din altă epocă. Patriotismul care a care a făcut victime, precum este Iurie Roșca, de exemplu, este greu după Iurie Roșca să vii să mai fluturi Tricolorul pe oricare dintre malurile Prutului. Generația excepțională care i-a avut în frunte pe Vieru, pe Ion Ungureanu, și așa mai departe, din păcate s-a stins. Mai sunt oameni admirabili din acea generație, din păcate însă sunt, în acest moment mesajul lor este inadecvat, pentru că, așa cum spunea și Corneliu Rusnac, bătălia este să dăm cu totul și cu totul alți termeni acum, nu este suficient să fluturi Tricolorul, Radio Chișinău, de exemplu, este o stație care merită, în care merită investit, sunt oameni excepționali acolo, sunt oameni care au o experiență de radio formidabilă și am mai spus asta, jurnalismul radio este cu totul și cu totul special, toată lumea, dacă vrea să facă presă, vrea să lucreze în televiziune, să prezinte știrile, să fie Andreea Esca, puțini sunt cei care își asumă discreția acestei meserii și la Radio România Chișinău sunt oameni excepționali. Cred că este momentul, în acest context complicat geopolitic în care în urmă cu 6-7 ani era cât pe ce să ne învecinăm cu Rusia, ca Radio România să vadă în Radio Chișinău, ca Televiziunea Română să vadă în TVR Moldova niște stații în care chiar merită investit, nu din rațiuni unioniste, și așa mai departe, nu, nici pe departe așa ceva! Este pur și simplu un context în care, pe care și înaintașii noștri l-au gândit, nu întâmplător Radio Basarabia a fost prima stație regională, înființată de Radio România. Cred că dacă ne facem bine treaba și dacă vorbim o limbă română curată - cum spunea Cătălin - și dacă știm cu adevărat cine a fost Eminescu, fără să ne gândim la el doar în anumite zile festive, este minunat! Din punctul ăsta de vedere, prietenii noștri din Basarabia ne dau de multe ori lecții nouă, celor de aici.

Realizator: Mulțumesc, Marian. Ascultați Radio România Actualități, revenim în câteva momente!

Realizator: "Să fii român de 10", o piesă în prima audiție interpretată de copiii din grupul 'Sunetul Muzicii', o piesă compusă de Dani Constantin, este una din cele 10 melodii incluse pe CD-ul de autor care va fi lansat la începutul lunii decembrie, este primul CD din cariera de compozitor a lui Dani Constantin. Ne întoarcem la dialogul nostru. Într-adevăr, să fim cu toții români, să fim cu toții oameni de nota 10 e oarecum o reformulare a proverbului că omul sfințește locul, să facem ceea ce putem și cât putem de bine acolo unde suntem într-un anumit moment și cred că asta am făcut fiecare dintre noi atunci când ne gândim la proiectul Radio România Chișinău. Sunt curioasă care este acum atmosfera la Radio Chișinău și ce surprize are echipa Radio Chișinău pentru publicul care ascultă Radio Chișinău. Valentin, ce ați pregătit pentru ascultători cu prilejul acestei aniversări?

Valentin Niculescu: Cred că aici cel mai bine ar putea să vorbească colegii mei din editorial, nu vreau să mă substitui lor. Sigur că noi ca în fiecare an, deși nu mai este o surpriză, dar eu spun că este o normalitate, vom retransmite cele mai importante momente din România și de peste glob, a manifestărilor care se întâmplă cu ocazia zilei de 1 decembrie și în acest fel, pentru că ăsta este scopul final, românii din Basarabia să fie conectați la realitățile românești, ca să spun așa, din România și de oriunde de pe glob, cum spuneam.

Realizator: Hai să vedem ce au pregătit Mariana, Natalia! Mariana? - dacă ne mai auzi, dacă mai ești pe recepție? Natalia? Dacă nu, Corneliu?

Corneliu Rusnac: Da, o să intervin eu. Păi ce avem, avem un interviu cu - cred că e o chestie tradițională deja, avem un interviu cu Excelenta sa ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță, de fapt în fiecare an de 1 Decembrie difuzăm sau avem o ediție specială cu ambasadorul României aici, în Republica Moldova, în care încercăm să facem niște totaluri ale anului care, iată, se apropie de sfârșit. Sigur, în afară de asta vom vorbi și despre cei 10 ani ai Radio Chișinău, este important, iarăși, să revenim în aceeași măsură astfel încât să nu eclipsăm nici Ziua Națională a României; vom vorbi, seara vom avea o emisiune realizată de colega noastră Maria Mocanu cu invitații ei - Maria Mocanu realizează o emisiune de folclor, de tradiții, se numește "Dor de izvor românesc", și ea va face o emisiune în care va vorbi despre ce a însemnat Radio România în perioada sovietică pentru cei care îl ascultau atunci. Iarăși, vom difuza interviuri, reportaje cu ce înseamnă Radio Chișinău. Cam asta ar fi, cred, mă gândesc, dacă vom reuși să le difuzăm pe toate. Vom avea și un interviu și cu ambasadorul României din 2011 la Chișinău, Excelența Sa Marius Lazurca, care acum este ambasador în Mexic, și care ne va vorbi și el despre impresiile sale de la 1 Decembrie 2011, atunci când a fost lansat Radio Chișinău. Cam astea sunt!

Realizator: Natalia, Mariana, voi aveți ceva pregătit?

Mariana Vasilache: De obicei, toate emisiunile noastre de 1 Decembrie se pliază pe această sărbătoare, care este dublă pentru noi, pentru Radio Chișinău și pentru toți românii de pretutindeni nu doar din Republica Moldova. Dacă acest post de radio, în general, dacă Radioul românesc de la înființarea sa din 1929 a fost un liant pentru toate provinciile românești care s-au unit în 1918,  după ocupația din 1940, cum a spus și colegul meu Corneliu Rusnac, că doamna Mocanu pregătește o emisiune despre ce a însemnat Radio România după '40… pentru păstrarea spiritului românesc în acea RSSM, Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, pentru că, iată, acea sârmă ghimpată era trecută de undele radio și a însemnat foarte mult... De exemplu, ne povesteau compozitorii, cântăreții care nu studiau la Conservator folclorul, nu studiau instrumentele populare, erau cu urechea pe Radio România să asculte cum să facă orchestrația la un cântec sau să învețe versurile, sau să prindă cântecele autentice din folclorul românesc, de aici au învățat, de la Radio România, de la undele care au trecut... Nu mai zic de rostirea românească corectă, chiar regretatul Vlad Pohilă ne povestea cum îi învăța profesoara lor de la școală din sat să recite frumos o poezie, o rusoaică și le spunea, "Ascultați, măi, moment poetic la Radio România", ca să recite frumos. Radio România a însemnat păstrarea spiritului românesc în Basarabia și după ocupația sovietică. Iar acum, noi avem misiunea, pe lângă faptul că trebuie să informăm corect, așa cum este misiunea unui jurnalist, să mai transmitem și valorile europene, pentru că așa este tendința majorității în Republica Moldova, care vor în UE...

Realizator: Acolo vom fi cu toții împreună, nu vom mai fi separați.

Mariana Vasilache: Da, și cetățenia românească pe care au redobândit-o mulți cetățeni ai Republicii Moldova asta înseamnă, să mergem spre Europa. Chiar dacă unele sondaje spun un procent sau altul de unioniști, totuși acest pașaport românesc, acest buletin de identitate românesc pe care l-au luat cetățenii din Republica Moldova vorbește mult, că vor să meargă la studii mai bune în România, în Europa, că vor să beneficieze de un tratament medical sau alte lucruri pe care ni le oferă această cetățenie. Și ziceam de valorile europene pe care, eu așa simt, postul nostru de radio trebuie să le transmită în continuare, și asta facem prin emisiunile de analiză, de informare, de actualitate. Iată, Natalia are o emisiune despre procesele democratice care au loc la noi, în Republica Moldova. Colega mea Cristina are o emisiune despre procesele integraționiste și de apropiere ale Republicii Moldova de UE. Eu așa văd misiunea noastră, a Radio România Chișinău.

Realizator: În prezent. Natalia, cât de mult te simți parte a echipei Radio România, cum colaborezi cu colegii de la București?

Natalia Zaharescu: Mă simt parte a echipei, inclusiv din punctul de vedere al faptului că sunt aici, la Radio Chișinău, chiar de la început. Cu colegii de la București, iată, cu anticipare, vom avea mâine o discuție la Radio Chișinău, în cadrul acelei emisiuni "Nodul gordian" de care vorbea Mariana. Cătălin Gomboș de la București și Vlad Țurcanu de aici, de la Chișinău, vom discuta despre 10 ani de Radio Chișinău, iar în acest context, desigur, vom extinde tema discuției și asupra importanței unei prese corecte, unui jurnalism echidistant pentru democrația unui stat și pentru sănătatea democratică a unei populații, a unei societăți, a unei comunități. Vorbeam despre aceste provocări care stau în fața noastră.

Noi, ca jurnaliști de știri, avem poate, pe de-o parte, privilegiul de a beneficia în această perioadă de foarte multe informații, informațiile vin de peste tot, dar avem și această responsabilitate de a alege foarte atent care informație este într-adevăr valoroasă și cu valoare de știre și care sunt doar niște acuzații între niște actori, care poate vor să distragă atenția de la ceva foarte important. Asta e iarăși o provocare care ne stă în față în fiecare zi, având acele buletine de știri la fiecare oră, iar pe site se plasează și mai des informațiile, astfel încât iarăși revenim la principiul rigurozității pe care vrem să îl aplicăm în activitatea noastră de zi cu zi. Am văzut că, iată, pandemia a scos la iveală o lipsă, totuși, de încredere a societății în stat, dar și în presă, totodată, pentru că presa a transmis informații legate și de acele măsuri de protecție în care multă lume nu crede. Astfel, că noi avem, iată, și misiunea de a recăpăta această încredere, inclusiv prin faptul că explicăm, explicăm oamenilor aceste actualități, aceste realități. Mai vreau doar să spun o idee. Avem, într-adevăr, multă presă aici, la Chișinău, multe posturi de televiziune; în fiecare seară vedem că se înghesuie mulți comentatori, analiști, politicieni să meargă acolo, iar la radio - și am auzit asta de la cineva care ne ascultă - au ocazia să asculte mai pe îndelete, poate mai molcom un pic, dar să înțeleagă atunci când aducem un om, un expert în studio, să înțeleagă mai clar despre ce e vorba și să nu rămână doar cu acele acuzații pe care și le fac unii altora și să rămână doar cu această senzație, dar vrem să credem că lămurim ceva mai clar lucrurile.

Realizator: Mulțumesc, Natalia! Mai avem mesaje de la ascultători. Iată, Marcel ne scrie: "La mulți ani, România! Salutare din Republica Moldova! La mulți ani, Radio Chișinău!", "La mulți ani, Radio România Actualități! La mulți ani, România!", semnează Varvara din Cluj. Nițu Ioța ne scrie: "Bună dimineața! La mulți ani!". Alin Lăcătiș. Asta este bună pentru... Este un mesaj cu o întrebare: "S-a gândit Radio România să deschidă studiouri teritoriale în diaspora, unde există o mare comunitate de români, pentru ca cei stabiliți de acolo sau copiii lor să nu piardă legătura cu țara?". Tot timpul am căutat să găsim soluții pentru a ajunge și în diaspora și sperăm, prin parteneriate cu posturile de radio de acolo, să ajungem la Românii stabiliți peste hotare. Vasile Tărăbuță ne-a mai scris: "Așa-i iubirea, rupe îngrădirea  și tot ce-i sărut nu știe de Prut" - sunt versurile lui Grigore Vieru. Îi mulțumim pentru acest mesaj special. Mă întorc la Valentin Niculescu. Valentin, mai avem câteva minute din această emisiune și, sigur, aș vrea ca fiecare dintre invitați să ne spună, așa, ca o concluzie ce proiecte de viitor au, dar nu înainte de a acorda câteva minute prezentării echipei Radio Chișinău, pentru că așa trebuie să fie la un ceas aniversar, să știe toată lumea din cine este compusă această echipă care are un suflet atât de mare.

Valentin Niculescu: Da, este foarte greu pentru mine să vorbesc despre fiecare, individual, pentru că ei sunt o echipă, sunt o voce unică, practic. Sunt puțini, sunt extrem de puțini, foarte inimoși. Ar trebui să fim mult mai mulți, ca să ne putem face, așa cum s-a dorit la începutul lansării acestui post, misiunea. Sunt oameni care se autodepășesc în fiece moment și oameni cărora nu pot decât să le mulțumesc că există și că am avut ocazia să îi cunosc. Așa, o înșiruire de nume, ar spune mai mult sau mai puțin ascultătorilor. Dar ei sunt Radio Chișinău. Oricine ascultă, ascultă echipa. Îl ascultă pe fiecare în parte.

Realizator: Hai măcar să spunem numărul! Câți oameni formează în acest moment Radio Chișinău, postul?

Valentin Niculescu: Cu totul și cu totul, sunt 28 de angajați, din care hai să spun 60% sunt corpul editorial al acestui post. Dar noi avem niște particularități, adică sunt oameni care nu sunt jurnaliști prin profesie, dar care realizează emisiuni. Poate cel mai bun exemplu este Victor Buruiană, care este inginerul șef al postului, dar care totodată este și cântăreț, și compozitor, și interpret și realizează două din emisiunile muzicale ale postului, deci de divertisment, extrem-extrem de îndrăgite. Deci ăsta este doar un exemplu. Deci oamenii au un soi de multitasking, așa, la noi, creat pe de-o parte prin necesitate, pentru că astea au fost condițiile și resursele pe care le-am avut la dispoziție, dar uite este un caz fericit că se întâmplă așa. Dar aș vrea să vorbesc poate acuma, dacă am depășit puțin treaba cu echipa, despre surprizele pe care avem noi de gând să le facem ascultătorilor și pe care ne dorim să le putem face. Una ar fi oficializarea acestui Radio România Chișinău, despre care... care mă doare de vreo zece ani încoace, faptul că în denumirea postului cu care este înregistrat aici lipsește cuvântul magic: România. Altfel, Radio Chișinău este un post din Chișinău și de foarte multe ori, din păcate, confundat cu un post afiliat Radio Moldova, ceea ce nu e nimic mai fals. No offence, Vlad, în calitatea ta viitoare, dar este o realitate. Postul acesta are o identitate specifică și ea nu trebuie confundată. Una e una, alta e alta. Cele două identități, la un moment dat, dacă există suficientă viziune în sensul ăsta, dar Radio România este Radio România, or el trebuie identificat ca atare. Deci asta este una. Mai avem de gând ca anul următor să întreprindem aceste demersuri pentru oficializarea acestei denumiri și împlinirea, totodată, a unui vis.

Realizator:  La noi, la București, problema este rezolvată încă de atunci, pentru că la noi toate studiourile componente se numesc Radio România Târgu Mureș, Radio România Cluj, radio România Chișinău...

Valentin Niculescu: Da, cunosc care au fost considerentele pentru care s-a luat această decizie la momentul respectiv, /.../ numire Radio Chișinău, dar cum spunea și Cornel, cum spuneau și mai mulți din antevorbitori, lucrurile evoluează. Noi nu trebuie să ne permitem să ratăm ferestre de oportunitate. În momentul acesta, este o fereastră de oportunitate când, sper eu, nu doar aparent, clasa politică locală nu mai este deranjată și nu mai anatemizează atât de mult cuvântul de România sau ideea de România, din contră, ceea ce este un factor pozitiv, și atunci ne putem câștiga acest drept. Nu văd, bunăoară, de ce TVR se poate numi TVR, care până la urmă știe toată lumea ce înseamnă, Televiziunea Română, și noi nu ne putem numi Radio România Chișinău, evident. Nu există niciun motiv. Și atunci se va ști clar: când intră pe frecvența noastră, nu, este Radio România, iar ăsta este un lucru la care personal țin foarte mult și vreau să ofer această satisfacție tuturor colegilor mei.

Realizator: Alte proiecte de viitor.

Valentin Niculescu: Un altul ar fi extinderea adresabilității postului, prin achiziționarea de noi frecvențe. Am mai avut, de-a lungul timpului, câteva oportunități, care din păcate, din motive care, mă rog, nu este momentul să le discutăm aici, dar le-am ratat. Nu este cazul să le mai ratăm în continuare, pentru că părerea mea, cel puțin, și a colegilor, care ne-am înhămat la acest car, este că domnule, dacă am intrat în luptă, intrăm să o câștigăm, nu să facem figurație.

Or, atunci, când te arunci într-o luptă este bine să vii cu ceva mai mult decât cu pietre sau cu vorbe. Să vii măcar cu niște arme la fel de potente ca ale părții adverse. Or, vă spuneam într-o intervenție anterioară care este realitatea: 60 de posturi, cu 50% emisie în limba rusă și din restul de 50% emisie mixtă. Poate facem ceva. Și aici subscriu la ce a spus Marian mai devreme. Și aici nu este vorba ca pentru a promova un naționalism de grotă, este o atitudine pragmatică. Adică, mi se pare uluitor că reprezentanți ai alte țări europene ne caută microfonul și tribuna pentru a explica idei europene, deci prin asta ne confirmă că suntem o voce credibilă și să nu profităm de toată această conjunctură, pentru că, până la urmă, dacă am reușit ceva în acești ani, am reușit să fim credibili.

Realizator: Mulțumesc, Valentin. Pentru că sunt ultimele două-trei minute ale emisiunii, cu scuzele de rigoare pentru ceilalți invitați, aș vrea să închei, așa, rotund, am început cu cel care semna actul de înființare al Radio România Chișinău și l-aș întreba acum pe András Demeter, unde vede Radio Chișinău peste 10 ani, pentru că este, așa, un arc peste timp.

András Demeter: Nu știu cum să răspund să fiu și scurt și concis. Era o chestiune, atunci când am deschis acest post împreună, ne-am propus ca, după un timp, pe care viața ni-l va drămui, practic accentul să intre în cotidianul moldovenesc, păstrându-ne valorile, păstrându-ne credibilitatea, echidistanța și alte asemenea instrumente, dar să mutăm cumva acest accent. Nu știu dacă să mă bucur, sau să fiu trist pentru faptul ce am auzit în această noapte, că, din păcate, din foarte multe puncte de vedere suntem cam acolo de unde am pornit. Așa că îmi doresc ca în următorii 10 ani să facem pasul acela, astfel încât Radio Chișinău, Radio România Chișinău, să nu mai fie o preocupare doar de a exporta valori ale limbii, ale artei, ale culturii, ale tradiției românești, ci, pur și simplu, să fie un instrument prin care Europa și lumea întreagă, dar și cetățenii Republicii Moldova vor afla despre ei înșiși, despre ai noștri, cum spuneam acum 10 ani.

Realizator: Mulțumesc, András. Un minut disponibil, Corneliu Rusnac, tu unde vezi Radio Chișinău peste 10 ani?

Corneliu Rusnac: Eu îl văd tot mai mult pe internet, pentru că acesta este viitorul, sondajele arată că în Republica Moldova cel puțin radioul este ascultat doar de 3 - 4% din respondenți, în timp ce ca prima sursă de informare... în timp ce internetul servește ca prima sursă de informare pentru aproximativ 30% din respondenții sondajelor. Deci acolo, încolo trebuie să ne orientăm. Cum spuneam, multimedia este viitorul acestui post, trebuie să ne extindem, trebuie să ne diversificăm produsul și sigur că trebuie să păstrăm și să avem în continuare un produs de calitate. Asta e.

Realizator: Mulțumesc. Marian Voicu...

Marian Voicu: Da, și eu cred că multimedia este viitorul. Să nu uităm că Radio Europa Liberă avea, în anii 70' - 80' doar 46 de jurnaliști, este adevărat că avea un buget de 150 de milioane de dolari pentru toate secțiile, fac comparația asta, pentru că cele mai importante stații în acest moment - Radio Europa Liberă și Radio Chișinău, și eu mi-aș fi dorit să se numească Radio România Chișinău, asta ne-am dorit cu toții, de la început, n-a fost momentul atunci, din păcate - cred că ar trebui mai mult entuziasm din partea ambelor instituții publice și TVR și Radio România pentru cele două stații, pentru că a durat mai bine de 20 de ani să se înființeze, cu multe-multe emoții, ar fi păcat să nu se profite pentru consolidarea acestor instituții, acum.

Realizator: Mulțumesc, Marian Voicu. Vă mulțumesc tuturor pentru participare și sunt convinsă că vom mai avea ocazia să discutăm despre Radio Chișinău la "Serviciul de noapte". Sunt Maria Țoghină și, în numele tuturor, vă mulțumesc pentru atenție, ne reîntâlnim peste fix o săptămână. Până atunci, să fiți sănătoși! La mulți ani, România! La mulți ani, Radio Chișinău!

Tags

Alte Noutati

LIVE: Lumina cuvântului * Muzică
Meteo Chișinău
-1,86
Cer fragmentat
Umiditate:93 %
Vint:5,81 m/s
Mon
-3
Tue
-4
Wed
-2
Thu
-3
Fri
-1

Curs oficial BNM 29 Noiembrie 2021

MDL RATĂ TREND
EUR 20.0067 0.1206
USD 17.7357 0.0096
RON 4.0421 0.0244
UAH 0.6543 -0.0016
RUB 0.2348 -0.0026
Arhivă Radio Chișinău