Vecinii Chinei se străduiesc să țină pasul, așa că cel de-al treilea mandat de cinci ani al lui Xi, care va fi aprobat în curând de Congresul Partidului Comunist Chinez, are toate șansele să fie însoțit de o cursă a înarmării în regiunea Asia-Pacific, apreciază agenția.

În Coreea de Sud, care își dezvoltă forța maritimă cu rază mare de acțiune sau în Australia, care achiziționează submarine nucleare, a crescut volumul afacerilor cu armament. Conform Institutului Internațional de Studii Strategice din Londra, cheltuielile militare în regiune au depășit anul trecut pragul de un miliard de dolari.

În ultimii zece ani, China, Filipinele și Vietnamul și-au dublat bugetele pentru apărare, iar Coreea de Sud, India și Pakistanul nu sunt departe de ritmul respectiv. Chiar și Japonia a prezentat anul acesta un buget militar record, punând capăt rezervei tradiționale, pe motiv că mediul de securitate este "tot mai violent".

„Toți actorii cheie din regiunea indo-pacifică reacționează cât de rapid pot la modernizarea armatei chineze", arată Malcolm Davis, un fost oficial australian în domeniul apărării, în prezent analist la Institutul de Politici Strategice din Canberra.

Multă vreme, Armata de Eliberare a Poporului (AEP, denumirea oficială a armatei chineze) a fost considerată depășită și ineficientă; un istoric a calificat-o chiar drept "cel mai mare muzeu militar din lume), reamintește AFP. Echipată cu armament vechi produs în Uniunea Sovietică și afectată de corupție, forța militară a Chinei se baza în primul rând pe o infanterie cu rezultate nu prea glorioase în teatrele internaționale.

În timpul războiului din Coreea, când a intervenit de partea Nordului, AEP a avut pierderi de 400.000 de militari potrivit surselor occidentale; Beijingul a recunoscut doar 180.000. În 1979, armata chineză a purtat un război scurt, dar sângeros cu Vietnamul.

În 2013, când Xi Jinping a devenit comandant suprem, reformele erau deja în curs. Procesul începuse anii 1990, sub președinția lui Jiang Zemin - care fusese impresionat de performanțele militare americane în războiul din Golf - când s-a produs cea de-a treia criză în Strâmtoarea Taiwanului. Însă abia după venirea la putere a lui Xi eforturile respective au început cu adevărat să se reflecte în capacități, apreciază consultantul strategic Alexander Neill, citat de AFP.

AEP lansase recent primul său portavion, provenit din Ucraina, și avioanele de vânătoare-bombardament J-15 construite pe baza modelului sovietic Suhoi, transmite Agerpres.

Bugetul militar al Chinei a crescut permanent în ultimii 27 de ani, conform datelor Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI). Beijingul are acum la dispoziție două portavioane active, sute de rachete balistice cu rază lungă și medie de acțiune, mii de avioane de vânătoare și cea mai mare marină militară de pe glob, mai mare chiar decât a Statelor Unite.

„Au o marină militară foarte mare și dacă vor să intimideze și să plaseze nave în jurul Taiwanului pot face asta foarte ușor", a declarat presei americane viceamiralul Karl Thomas, comandantul celei de-a 7-a flote a SUA.

În același timp, arsenalul nuclear al Chinei a crescut exponențial. Potrivit Departamentului Apărării Statelor Unite, bombele atomice chineze pot fi lansate de la sol, de pe mare și din aer. Revista Bulletin of the Atomic Scientists consemnează un inventar de 350 de arme nucleare chineze, dublu față de numărul din timpul războiului rece, iar serviciile de informații americane apreciază că în următorii cinci ani s-ar putea ajunge la 700. În nord-vestul țării se construiesc noi silozuri pentru rachete nucleare.

China este "singurul adversar capabil să combine puterea economică, diplomatică, militară și tehnologică pentru a constitui o provocare pe termen lung pentru un sistem internațional stabil și deschis", aprecia Pentagonul într-un raport din 2021. "Beijingul încearcă să remodeleze ordinea internațională pentru a se alinia mai bine cu sistemul său autoritar și cu interesele sale naționale", arăta același document.

Această perspectivă este îngrijorătoare, iar multe proiecte din regiune au obiectivul clar de a întări capacitatea de descurajare. Coreea de Sud dorește să dezvolte o forță navală care să poată acționa în largul coastelor, iar Australia are în vedere dotarea cu opt sumbarine nucleare, cu ajutorul britanicilor și al americanilor, conform acordului AUKUS între Canberra, Londra și Washington. Australienii discută și achiziționarea de arme hipersonice, de rachete balistice cu rază de acțiune mai mare și de bombardiere "invizibile" care să poată lovi oriunde în lume fără a fi detectate.

Malcolm Davis consideră că astfel de proiecte reflectă conștientizarea faptului că China este tot mai capabilă să modeleze regiunea așa cum dorește. "Epoca în care marina militară americană domina mările în regiunea occidentală a Pacificului se apropie de sfârșit", afirmă analistul. "Nu am fi avut AUKIS dacă Xi Jinping nu ar fi fost acolo. Într-un fel, ne-a făcut o favoare uriașă", conchide el.