„Așa cum eu sunt vechi-vechi chișinăuian, de peste șase decenii, orașul acesta mi-a devenit ca a doua casă, a doua patrie. L-am văzut în primii anii de după război, distrus complet, l-am văzut în anii ulteriori când se construia intens, dar se construia standard niște blocuri cenușii, din panouri… Când am venit în Chișinău, anii 50 student, era rusificat tot. Universitatea rusificată, nu erau decât două-trei obiecte și acelea în surdină… dar cu timpul s-a schimbat situația”, povestește Vladimir Beșleagă.

„Am asistat la o ceremonie la Primărie, unde era domnul primar Chirtoacă și consilierii. Acolo mi-a acordat titlul de cetățean de onoare - mie, regretatului Ion Ungureanu și lui Vladimir Curbet. S-ar părea că în asemenea condiții, în asemenea circumstanțe, oamenii să fie cât de cât politicoși, atenți, să respecte anumite reguli. Am auzit țipete, urlete, parcă era la casa de nebuni. Țipau, strigau la domnul primar, abia reușea să-i stăpânească. Am văzut cât de răbduliu trebuie să fii, să domini o ceată de țipălăi. Urarea mea ar fi: să dea domnul să ajungem și noi o țară în rând cu lumea și Chișinăul să devină o capitală a culturii europene”.