”Startul fals al partidelor pro-europene”, își întitulează un editorial pentru publicația Podul.ro, analistul politic, Vlad Țurcanu. ”După cum se manifestă unii lideri politici din Republica Moldova, partidele cu pretenții pro-europene au intrat în febra electorală, făcându-și planuri și anunțându-și revendicările, înainte să fie stabilite alegerile parlamentare anticipate, care nici măcar nu sunt sigure”, scrie autorul, care observă că socialiștii, ”de ochii lumii, susțin că-și doresc dizolvarea Parlamentului și convocarea unor noi alegeri, dar se va vedea la timpul cuvenit că nu se vor feri să recurgă la diverse tertipuri pentru a le amâna spre o perioadă în care vor considera că s-au întărit destul din punct de vedere politic ca să meargă la urne”. Analistul subliniază că partidele pro-europene de opoziție ”nu și-au regândit tacticile după masterclass-ul pe care l-a dat tuturor, prin victoria pe care a obținut-o, Maia Sandu. O logică simplă ar sugera că strategia câștigătoare nu trebuie schimbată, câtă vreme adversarul încă nu este înfrânt, iar perioada de grație de care beneficiază forțele pro-europene nu va dura la nesfârșit. Modelul este simplu: toți în jurul Maiei Sandu, singura dintre liderii politici pro-europeni din Republica Moldova care deține o funcție importantă în stat (cea mai importantă, în anumite condiții) și singura care se bucură de o recunoaștere largă acasă și o încredere fără precedent în cancelariile occidentale. Aceasta este o realitate politică, indiferent de atitudinile față de noul președinte”.

Portalul Sic.md publică o analiză semnată de Andrei Lutenco, în care încearcă să răspundă la întrebarea: ”Poate Parlamentul moldovenesc să se autodizolve?”. Potrivit autorului, ”Argumentul „Constituția nu interzice autodizolvarea Parlamentului” și de aceea Legislativul, ca organ suprem reprezentativ al poporului, poate s-o facă, nu ține. În primul rînd, însuși faptul că în Constituție există un articol care spune concret cînd poate fi dizolvat Parlamentul prin definiție exclude celelalte opțiuni. Adică nu vorbim de un „vid legal” care trebuie umplut cu vreo interpretare CC. Dimpotrivă, Legea Supremă stipulează direct condițiile și mecanismul dizolvării. (…) Chiar și așa, de ce totuși Parlamentul, care cu ⅔ din deputați poate modifica Constituția, nu ar putea cu aceeași majoritate decide propria dizolvare? Mai ales atunci cînd atît forțele politice din Parlament, cît și Președintele spun că vor anticipate. Răspunsul este că decizia despre cine și în ce condiții dizolvă Legislativul afectează interacțiunea și raportul dintre puterile în stat, dar și dintre diferite forțe politice. De aceea acordarea acestei prerogative unui nou actor, chiar dacă acesta este însuși Parlamentul, trebuie să fie o decizie asumată și consacrată în textul constituțional și nicidecum citită printre rînduri”, subliniază autorul.

„Eventualul eșec privind provocarea alegerilor anticipate riscă să transforme fotoliul prezidențial al Maiei Sandu într-o taburetkă extrem de incomodă pe care va lâncezi cel puțin aproximativ doi ani de zile, până la eventualele alegeri parlamentare ordinare din anul 2023...”, scrie Victor Pelin într-un material de analiză pentru IPN. Totuși, autorul remarcă ”duplicitatea atitudinii lui Igor Dodon și a PSRM față de problema ieșirii din criza guvernamentală”. ”Opinia publică s-a convins că, timp de doar o săptămână, Igor Dodon a oscilat cu fermitate între opțiunea votării unui guvern de tranziție, care ulterior să provoace o altă criză guvernamentală, urmată de alegeri anticipate, și o altă opțiune, la fel de fermă – declanșarea urgentă a alegerilor anticipate”, notează Victor Pelin.

Nicolae Negru revine în editorialul său pentru Ziarul Național la declarațiile procurorului general, Alexandr Stoianoglo, și ale președintei Consiliului Superior al Procurorilor, Angela Motuzoc, ce au acuzat presiuni politice asupra procuraturii. ”Declarației pline de emoții a celor mai importanți procurori ai Republicii Moldova îi lipsesc completamente referințele concrete. Primul semn de întrebare e cum se poate submina ceea ce nu există? În al șaptelea an de când s-a furat un miliard din buzunarul public, fără ca justiția noastră să fi recuparat măcar un dolar sau euro, fără să fi pedepsit pe cineva, ba, dimpotrivă, eliberându-i pe cei trimiși la închisoare până acum, în al treilea sau al patrulea an de amânare a ședințelor în dosarul lui Șor, mai cred, Stoianoglo și Motuzoc, că cineva mai poate submina încrederea publică în puterea judecătorească mai mult decât au subminat-o procurorii și judecătorii înșiși?”, se întreabă editorialistul.

În Ziarul de Gardă, Aneta Grosu scrie despre ”Cum arată sistemul nostru de sănătate, dezgolit de COVID”. Ea subliniază că ”pandemia a dezgolit și fațete nevăzute până acum din viața noastră, iar în R. Moldova o descoperire șocantă o constituie cea legată de starea instituțiilor medicale, în special a celor raionale”. După ce a discutat cu unii șefi de spitale raionale, ziarista relatează că unii dintre ei ”au recunoscut că spitalele pe care le gestionează au intrat în pandemie cu echipamente din alt secol, cu saloane nereparate, neîncălzite corespunzător, cu lifturi defectate, fără aparate de ventilare artificială a plămânilor, fără oxigenatoare, dar și fără aparate mobile de radiografie, singurele care pot fi utilizate în cazul pacienților intubați sau a celor imobilizați în sălile de Terapie Intensivă. Ce se întâmplă cu un bolnav grav, dacă ajunge într-o astfel de instituție? Dacă nu e transferat la timp în vreun spital din Chișinău, acest pacient decedează, iar noi, cei rămași în viață, deocamdată, ne vom întreba, la analiza statisticilor privind persoanele decedate, făcute publice a doua zi, de ce atât de mulți pacienți mor în spitalele raionale”, conchide autoarea.