„Cinci luni fără Plahotniuc. Începe autopurificarea sistemului de justiție, scrie Vitalie Călugăreanu într-un articol pentru DW despre tentativa eșuată de organizare a adunării generale a judecătorilor de către grupul de magistrați care, la adunarea fără cvorum din 27 septembrie, a decis revocarea mandatelor membrilor CSM. Autorul amintește că revolta în rândul judecătorilor moldoveni a început la scurt timp după ce CSM i-a ridicat prima dată imunitatea lui Ion Druță (la 24 septembrie 2019), pentru a fi cercetat într-un dosar de îmbogățire ilicită. Mai mulți observatori independenți au lansat atunci supoziția că oamenii din sistemul judiciar, care au acoperit abuzurile fostei guvernări, ar încerca acum „să se conserveze” în interiorul sistemului, conștientizând că, după reforma demarată de Guvern, vor trebui să dea socoteală pentru averile nejustificate pe care le dețin”.

„Ambasadorul rus sugerează acumiștilor că a sosit timpul scadenței, scrie Petru Bogatu într-un editorial pe Deschide.md, referindu-se la îndemnul lui Oleg Vasnețov către autoritățile moldovenești să respecte drepturile vorbitorilor de limbă rusă. Și a lămurit pe îndelete cum trebuie să facă asta nu s-a ascuns după deget. Nu s-a mai jucat de-a diplomația.  A cerut pe șleau Chișinăului să întărească prin lege statutul limbii ruse ca instrument de comunicare interetnică. A comis un amestec brutal în afacerile interne ale Republicii Moldova, atenționează publicistul.  Oleg Vasnețov le amintește acumiștilor că a venit timpul scadențelor. V-am ajutat să ajungeți la guvernare, parcă le-ar spune el, acum fiți buni de plată. Întoarceți datoria. Statut oficial pentru limba rusă. „Statut special” pentru Transnistria. Iată câteva dintre modestele doleanțe ale Moscovei care cere să i se returneze creditul politic oferit anterior. În caz contrar, Dodon poate guverna singur. Fără Maia Sandu și Andrei Năstase. Fără coaliții și jocuri democratice numite lupta cu oligarhia. Are toate pârghiile necesare unui dictator: Justiție aservită, Armata, Securitatea, Forțele Speciale și, mai nou, o poziție temeinică în administrația locală. Verticala puterii proruse e ca și constituită. Rămâne doar să fie pusă în mișcare”, scrie Petru Bogatu.

Ziarul de Gardă publică o analiză despre „cum ar trebui stabilit costul pentru un bilet de călătorie în transportul public din Chișinău. Majorarea tarifului pentru călătoria în transportul public nu va rezolva criza financiară și starea neadecvată a transportului public din capitală, atât timp cât această măsură nu este corelată cu eficientizarea costurilor și implementarea noilor tehnologii, susțin experții Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE). „Unica justificarea a tarifului majorat a fost argumentul profitabilității. Recuperarea integrală a costurilor prin vânzarea biletelor de călătorie desigur că este un lucru bun, dar având în vedere faptul că prestarea acestui serviciu contribuie la realizarea și altor obiective cum ar îmbunătățirea mediului, reducerea numărului de mașini și reducerea congestiei, tariful unui bilet poate fi mai mic decât costul real al călătoriei, fapt demonstrat și de practica celor mai multe orașe din lume”, consideră Stanislav Ghilețchi, autorul analizei. Potrivi acestuia, autoritatea locală trebuie să găsească un echilibru între accesibilitate, disponibilitate și echitate. De exemplu, una dintre principalele condiții pentru revizuirea tarifului ar trebui să fie corelarea cu fi indicele inflației. Astfel, odată ce inflația cumulativă justifică creșterea tarifului cu o unitate (ex. de la 2 la 3 lei), autoritățile locale ar trebui să inițieze procedura de revizuire a tarifului. Dacă se aplica logica respectivă, costul de călătorie cu troleibuzul urma să fie crescut la 3 lei în anul 2016. Iar următoarea ajustare a tarifului la 4 lei, conform țintei inflației, ar trebui să aibă loc abia în 2022. Aceste cifre sunt departe de cele vehiculate acum în spațiul public”, consideră expertul.