Irina, inginer proiectant: "Aveam o viață frumoasă, foarte frumoasă! Pensii grozave, copiii aveau locuri minunate de muncă. Amândoi ginerii mei au lucrat în "Illicha" (n.r: Uzina Metalurgică Mariupol). Acum nu avem nimic, nimic. Am rămas fără adăpost. Au distrus totul. Nu avem unde să mergem", scrie digi24.ro.

Peste tot unde privești vezi aceleași imagini dezolante - blocuri distruse, ferestre sparte, străzi acoperite de moloz și carcase de mașini carbonizate. 90% din oraș este doar ruină.

Vladimir, pensionar: "Nu a mai rămas nimic. Vă spun că locuiesc într-o baie. Am o baie mică și o sobă. Și atât. Nu există acoperiș, nu există nimic. Am lucrat ca cizmar. 37 de ani am lucrat cu mândrie ca cizmar și am rămas fără nimic, fără atelier, fără muncă. Cumva trebuie să rezist. Ce să fac altceva? Trebuie!"

După o lună și mai bine de asediu crunt, cu proiectile lansate de ruși la câtea minute distanță unele de altele, în Mariupol au mai rămas mai puțin de un sfert de locuitori.

Ascunși în subsoluri, fără apă potabilă, căldură și alimente, oamenii trăiesc de pe zi pe alta fără să știe când se va sfârși calvarul.  

Irina, inginer proiectant: "Uitați-vă la rezerva noastră de hrană. Suntem opt oameni. Avem două găleți de cartofi, o găleată de ceapă. Întâmplător, chiar întâmplător, soțul meu a prins ceva, nu ajutor umanitar. Cineva tocmai a deschis un depozit cu peștele congelat. A primit opt pești. Da, șapte pești și un capelin mic. Vom găti supă patru zile din ei. Patru zile pentru opt persoane. Pentru că nu este deloc mâncare".