Virgiliu Pâslariuc, la RFI, despre 9 mai în Republica Moldova: „Se produce, treptat, o regândire a semnificației acestei date”. Istoricul și deputatul PAS, Virgiliu Pâslariuc, a declarat, într-un interviu acordat RFI Moldova, că amploarea manifestărilor dedicate zilei de 9 mai în registru sovietic și imperial scade de la an la an, pe măsură ce tot mai mulți oameni înțeleg că „proiectul european oferă o perspectivă de viitor, în timp ce Rusia propune doar o întoarcere spre trecut”. El afirmă că societatea moldovenească începe treptat să privească diferit această dată, mai ales după războiul declanșat de Rusia în Ucraina. „Oamenii încep să înțeleagă că ceea ce propune astăzi Rusia nu mai este un proiect pentru viitor, ci unul îndreptat exclusiv spre trecut”. În același interviu, deputatul PAS susține că proiectul european poate deveni „elementul de reconciliere” al societății moldovenești, prin valorile de pace, prosperitate și democrație pe care le promovează.

Războiul care ne-a luat rădăcina. Într-un editorial din Ziarul de Gardă, autoarea Alina Vlas subliniază că Al Doilea Război Mondial a lăsat în urmă milioane de morți, orașe distruse și familii despărțite pentru totdeauna. Sâmbătă, pe 9 mai, în capitală (și nu doar) puteai vedea sute de oameni sărbătorind Ziua Victoriei cu secera și ciocanul în mâini, fără să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă această victorie și cât sânge a costat-o. Mulți au uitat că în spatele fiecărei medalii, fiecărui marș și fiecărei lozinci stau milioane de destine frânte, familii distruse și oameni care nu s-au întors niciodată acasă.

Victoria confiscată: de la memoria războiului la fascismul putinist – un editorial semnat de Alexandru Tănase este publicat pe Cotidianul.md. Autorul scrie că în regimurile autoritare, memoria războiului, în loc să funcționeze ca avertisment privind propriul potențial de autodistrugere, este transformată în instrument de legitimare politică și în sursă pentru construirea unor mituri reacționare, militariste și revanșarde. Trauma colectivă este reinterpretată nu pentru a preveni repetarea tragediei, ci pentru a justifica cultul forței și mobilizarea permanentă împotriva unui „dușman” care trebuie învins. Autorul subliniază că participarea la victoria împotriva Germaniei naziste nu vaccinează automat o societate împotriva tentației autoritarismului, a expansionismului sau a delirului imperial. Când un stat își educă cetățenii să urască, să adore forța și să accepte războiul ca normalitate, nu mai vorbim despre simple deviații autoritare. Vorbim despre reactivarea unei forme istorice de fascism – adaptată secolului XXI, dar păstrând aceeași structură morală a violenței și dominației. Asemănările dintre Germania hitleristă și Rusia putinistă devin, pe zi ce trece, tot mai greu de ignorat: Rusia repetă astăzi traseul istoric al unui stat care își construiește legitimitatea prin ură, xenofobie, expansionism și violență. Iar primul obstacol în înțelegerea acestui fenomen este o prejudecată falsă: ideea că o țară care a învins cândva fascismul nu poate deveni ea însăși fascistă. Istoria demonstrează exact contrariul. Cine dorește să comemoreze victoria împotriva nazismului are tot dreptul să o facă – alături de întreaga lume civilizată, la 8 mai. Dar manifestațiile neo-imperiale și neofasciste ale propagandei ruse de pe 9 mai, construite în jurul simbolurilor agresiunii și militarismului putinist, nu au nimic în comun cu memoria victimelor celui de-al Doilea Război Mondial și trebuie interzise prin lege, scrie Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale. Republica Moldova va trebui, mai devreme sau mai târziu, să aleagă clar între memoria libertății și memoria imperiului. Iar această alegere nu mai este doar una geopolitică. Este una morală și existențială.