Tatăl său a fost arestat și închis în temnițele siberiene din care nu s-a mai întors pentru că a fost un gospodar de frunte al satului. Mai târziu și mama sa a fost judecată și închisă de puterea sovietică, iar copilul de 10 ani, lăsat singur pe drumuri de către statul „grijuliu”, se întorcea pe furiș în propria casă, la căderea întunericului. Despre aceste momente Victor Ghilaș a povestit în una din emisiunile de la Radio Chișinău cu genericul „Ridicații. Mărturii din Siberia”.

La  71 de ani de la deportările organizate de regimul bolșevic în noaptea din 5 spre 6 iulie 1949, Victor Chilaș a ținut să ne împărtășească câteva din versurile sale din volumul „Povara de-a rămâne om”. Aceste versuri sunt niște veritabile lecții de memorie, demnitate și adevăr:

Subjugare

Plânge neamul, plânge țara, plâng și pietrele din sat -

Au venit barbarii roșii, pe deplin ne-au subjugat...

Au distrus în noi credința și iubirea dintre frați,

Să uităm de țara-mamă și să fim asediați!

Ne-au schimbat și alfabetul, ce-l aveam din străbunici

Înjurându-ne obraznic, chiar dacă eram voinici.

Ne-au impus să știm ruseasca, tot fiind brutalizați,

În prezent ne scuipă-n față, prefăcându-ne –n argați!

Hai să ne trezim odată din profunda hibernare

Și unindu-ne cu țara să scăpăm de subjugare!

Speranța

Ai cui și cine suntem? – întreabă poporul,

Bezmetică-i turma, lipsește păstorul.

Se hârâie lupii, dar haita rămâne,

Mai speră mioara în ziua de mâine.

Dulăii localnici se lasă flatați

De colții fățarnici al lupilor frați -

Ei sfâșie turma, o rup, o destramă,

Se uită de rude, se uită de mamă...

Cârlanii din țarcuri așteaptă salvare

Dorind să se nască un Ștefan cel Mare -

S-adune cohorte flăcăii,

S-alunge din țară mișeii!