Artistul plastic, Vadim Crețu, s-a născut la 9 martie în 1970, la Bălți. La vârsta de 14 ani a simțit că darul său pe acest pământ este să cuprindă în culori emoția pe care o văd și transmit ochii săi, a povestit pictorul într-un interviu pentru Radio Chișinău.

Și-a înștiințat părinții că pleacă la școala de arte din Chișinău, fapt ce i-a mirat, văzându-l prea plăpând ca să-l lase în lumea mare. La insistențele sale, tata nu a avut încotro l-a însoțit spre capitală. A susținut examenul la Școala de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală, închegând, astfel, Crezul său de artist –  a crea este un dar divin fără de care nu ar exista.

Din același ideal, Vadim Crețu pleacă la București, după Podul de Flori, în 1990. În 1996 este absolvent al Academiei de Arte Plastice din București, la clasa maestrului Ștefan Câlția, care mai târziu îi devine prieten și mentor. Crezul lui Vadim Crețu este cel al unui artist solitar, un tradiționalist, dorindu-și să nu fie înregimentat în șabloane stilistice. Are convingerea că există mai multe uși prin care se poate pătrunde în esența lucrurilor aparent banale din cotidian. Oferă privitorului cheia doar către una dintre ele, iar mulțumirea sa este nemărginită dacă picturile sale reușesc să schimbe starea sufletească în bine, să le aducă spectatorilor zâmbete și dorința de a trăi frumosul, după cum ne spune artistul în acest interviu:

Hortus Conclusus, ca o expoziție închegată, singulară, dar ulterior mi-am dat seama că merită făcut un itinerariu, în mai multe locuri. Și așa s-a născut expoziția la muzeul din Constanța, apoi a urmat Muzeul Național Brukenthal de la Sibiu, Muzeul de Artă de la Brașov, și acum e la Muzeul Național de Artă al Moldovei. Acesta a fost gândul meu inițial și m-am realizat. Și mă bucur pentru acest lucru

Cum vă vedeți Dvs în arta contemporană?

Mă bucur că am avut ocazia să o cunosc pe Dna Iulia Mesea la Sibiu, care mi-a făcut o descriere atât de plastică a lucrărilor mele, și atât de precisă. Mi-a descris cu exactitate starea mea sufletească și toată pictura și arta pe care o fac.

Pot să vă întreb de ce ați ales denumirea expoziției Grădini misterioase?

 Misterul vine din interiorul nostru. Misterul este al nostru, al fiecăruia dintre noi. Și grădina putem să o numim când ne gândim chiar și la noi înșine, pentru că noi înșine suntem o grădină. De aici m-am gândit că o grădină de fapt nu este altceva decât un microcosmos, microcosmos fiind și noi înșine, și în același timp poți să îi spui și macrocosmos. Aceasta este grădina mea.

Când ne uităm la tablouri, avem impresia că sunt niște ferestre care duc, cum ați spus, spre alt univers

Pentru că suntem limitați și nu putem să cuprindem tot universul, și atunci mergem spre bucățica noastră de univers, în cazul de față…un artist, de fapt este sufletul meu.

Transmiteți privitorului o grădină paradisiacă, o grădină neatinsă de mâna omenească, e ceva firesc naturii…în mersul naturii

Grădina sălbatică, grădina creată de Dumnezeu, și nu cea aranjată de mâna umană cumva în fața unei case. Grădina dumnezeiască de fapt este cea mai profundă. Asta înseamnă Hortus Conclusus, Grădina Misterului.

Ce ați vrea să lăsați privitorului de la Chișinău?

O parte din sufletul meu. Și este un schimb al sentimentelor, al stărilor între oameni. Aceasta nu poate decât să mă bucure. Ceva extraordinar. Reacția oamenilor, de cele mai multe ori pozitivă, nu poate decât să mă bucure.

Dvs sunteți printre primii studenți care ați plecat la București..

..Da, am fost primii în 90. Am plecat cu Primul tren. Așa și s-a numit Primul Tren. Eram cu toții entuziasmați, bucuroși. Plecam într-o lume necunoscută, iar în același timp vroiam să cunoaștem, și știam unde plecam. Știam că plecăm în România, în țara de baștină, cum se spune: în Țara noastră, cu aceeași oameni, cu aceeași limbă. Am făcut școala acolo, la clasa Dnului Ștefan Câlția de unde am învățat foarte multe lucruri. Am învățat semnul expresiei plastice, puterea unei lucrări, ce înseamnă puterea unei lucrări care să-ți transmită o anumită stare. Asta am învățat-o acolo. Noi am făcut aici o școală orientată cumva mai mult spre academia rusească, iar dincolo, când am trecut, am cunoscut arta europeană. Și a fost un fel de culminație între arta europeană și arta rusească. Arta rusească ne-a ajutat foarte mult, aici am învățat rigoarea desenului academic - și asta ne-a ajutat. Însă acolo a trebuit să învățăm ceea ce înseamnă puterea expresiei plastice. A fost o experiență extraordinară.

Doctor în istoria artei, Iulia Mesea, a spus despre expoziția lui Vadim Crețu că transmite expresia picturală a bucuriei de a trăi și de a înțelege rostul frumuseții. Înconjurată de o delicatețe, expoziția Hortus Conclusus este învăluită într-o atmosferă pregnantă a misterului naturii și al vieții, pe care artistul îl identifică în fiecare segment al realității din jurul său, recreând cu mijloace specifice sintaxei picturale personale, cu înțelepciunea de a nu-i îndepărta vălul de mister, a menționat criticul de artă de la Sibiu.