Cutremurul s-a produs la ora locală 11:25, la o adâncime de 20,7 kilometri, având epicentrul la aproximativ 126 km de Petropavlovsk-Kamceațki, capitala regiunii, potrivit News.ro.

În câteva minute, rețelele mondiale de monitorizare seismică au confirmat amploarea fenomenului. Într-o regiune puțin populată, dar supravegheată îndeaproape de seismologi, acest cutremur, de o amploare fără precedent din 1952 în aceste locuri, a introdus Kamceatka în cercul restrâns al zonelor care au cunoscut cele mai violente cutremure din istorie. Magnitudinea de 8,8 plasează seismul din Kamceatka la același nivel cu cutremure istorice, precum cel din Esmeraldas, Ecuador, din 1906, și cel din Biobío, Chile, din 2010, care au atins, de asemenea, aceeași magnitudine.

Cutremurul din 30 iulie este cel mai puternic observat de la seismul din Tohoku, Japonia, în 2011, care s-a produs în largul coastei japoneze având o magnitudine de 9,1 și provocând un tsunami devastator și un accident nuclear la centrala de la Fukushima.

Peninsula Kamceatka, o fâșie de pământ lungă de 1.250 de kilometri, este situată la intersecția plăcilor tectonice ale Pacificului și Americii de Nord. Este o intersecție instabilă, care o face unul dintre cele mai active și supravegheate teritorii de pe planetă din punct de vedere seismic și vulcanic.

La nivel mondial, doar cinci cutremure înregistrate în ultimul secol au depășit magnitudinea celui din această noapte:

1. Chile – 1960, Biobío (magnitudine 9,5)

La 22 mai 1960, sudul statului Chile a fost lovit de cel mai violent cutremur înregistrat vreodată. Tsunamiul generat a traversat întregul Pacific, ajungând până în Hawaii și Japonia. Bilanțul: peste 2.000 de morți, două milioane de persoane fără adăpost. În Valdivia, unele zone s-au scufundat cu mai mulți metri.

2. Alaska – 1964, Prince William Sound (magnitudine 9,2)

Pe 27 martie 1964, Alaska s-a cutremurat timp de peste patru minute. Relieful a fost distrus, unele zone s-au ridicat, altele s-au prăbușit. Cutremurul, deși nu a provocat multe victime (131 morți), modifică definitiv topografia regiunii.

3. Japonia – 2011, Tōhoku (magnitudine 9,1)

La 11 martie 2011, nord-estul Japoniei este devastat de un cutremur urmat de un tsunami devastator. Peste 18.000 de morți și dispăruți, centrala nucleară de la Fukushima este inundată, trauma este internațională.

4. Indonezia – 2004, Sumatra (magnitudine 9,1)

Pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, un cutremur în largul coastelor Sumatrei provoacă un tsunami care lovește cu putere 14 țări riverane Oceanului Indian. S-au înregistrat aproximativ 230.000 de morți. Evenimentul declanșează o revoluție în sistemele de alertă în caz de tsunami.

5. Rusia – 1952, Kamceatka (magnitudine 9,0)

Deja în 1952, aceeași peninsulă rusă a fost zguduită de un cutremur major. Mai puțin mortal datorită izolării geografice, acesta a provocat totuși un tsunami care a ajuns până la coastele Hawaiiului. Istoria pare să se repete, șaptezeci de ani mai târziu.

Autoritățile au avertizat că în mai multe țări, în special în Japonia și Statele Unite (Hawaii, Alaska), sunt posibile valuri de unu până la trei metri.

Tsunamiurile - valuri provocate de seisme - precum cele care au început să lovească miercuri coastele Pacificului din Rusia, Japonia și Hawaii, declanșând alerte în zeci de țări, sunt provocate de cutremure submarine.

O undă de tsunami, generată de un șoc seismic, câștigă energie de fiecare dată când lovește fundul mării, generând valuri mici ce cresc în intensitate, putând atinge înălțimi de până la 20 de metri.

La punctul de plecare, un tsunami generează doar valuri mici și foarte distanțate, deoarece masele enorme de apă deplasate de cutremur se scurg în adâncime de-a lungul deformărilor fundului marin, spre deosebire de valurile obișnuite, care afectează doar suprafața apei. Dar pe măsură ce aceste valuri avansează spre țărm, cu o viteză de aproximativ 800 km/h, fundul oceanului se ridică, concentrând energia transportată de tsunami. Valurile încetinesc, se apropie și înălțimea lor crește puternic, putând ajunge la peste 20 de metri.

La fel ca în timpul propagării în mare, o undă pierde foarte puțin din energia sa, putând parcurge distanțe considerabile pentru a lovi coastele situate la mii de kilometri de locul de origine. Astfel, în 1960, cutremurul cu magnitudinea de 9,5 din Chile a declanșat un tsunami devastator care a ajuns pe coastele Japoniei.

Principalele țări riverane Pacificului își coordonează observațiile pentru a preveni pericolele reprezentate de aceste valuri oceanice.

Deși majoritatea tsunamiurilor se produc după un cutremur, există și alte origini posibile: avalanșele submarine, uneori declanșate de cutremure, cum a fost cazul în Papua Noua Guinee în 1998 (peste 2.000 de morți), explozia unui vulcan, cum a fost cazul Krakatoa, o mică insulă situată între Java și Sumatra (36.400 de morți în august 1883), și căderea unui asteroid în apă.

Mici valuri de tip tsunami pot fi provocate și de fenomene meteorologice, în special de schimbări termice violente care provoacă depresiuni ce generează vânturi puternice.

La 26 decembrie 2004, coastele a zece țări din Asia de Sud-Est au fost devastate de un tsunami care a provocat 220.000 de morți. Puterea cutremurului care l-a provocat a fost echivalentă cu aproximativ 23.000 de bombe atomice ca cea de la Hiroshima, potrivit USGS.

În martie 2011, Japonia a fost victima unui cutremur de magnitudine 9,0, urmat de un tsunami gigant pe coastele de nord-est ale țării, o catastrofă care a făcut aproximativ 20.000 de morți și dispăruți.