Istoricul Igor Șarov, rector al Universității de Stat din Moldova, califică Unirea din 1859 drept evenimentul care a avut un impact major asupra conștiinței naționale a basarabenilor, „aflați sub jug țarist, după anexarea din 1812”.

„Am avut o elită foarte curajoasă, care s-a jertfit și care a știut să exploateze la maximum momentul internațional favorabil. Și aici aș face o paralelă între situația din Basarabia și situația de după războiului Crimeii din 1853-1856. Rusia, după anexarea Basarabiei, în 1814-1815 era jandarmul Europei și înăbușea orice mișcare națională, cu atât mai mult de pe teritoriul Basarabiei, pe care îl anexase la 1812. Aici am avut, treptat, un regim de deznaționalizare, scoatere a limbii române din biserici, școli. Din aceste considerente, nu puteam să vorbim în prima jumătate a secolului 19 despre o amplă mișcare națională în Basarabia, ci despre anumite manifestări de păstrare a limbii, culturii. Evenimentele din Principatele Române în perioada 1853-1858 au dus la apariția acestor tendințe și în Basarabia”, a precizat Igor Șarov cadrul emisiunii.

Politicieni români ai vremii au profitat de transformările Europei generate de revoluțiile din 1848 și au schimbat soarta tuturor românilor. Unirea din 1853 a pus bazele statului român de astăzi.

„Intelectualii români, politicienii care au fost în fruntea mișcării naționale, Kogălniceanu, Brătianu, Cuza, sunt părinții fondatori ai statului român modern. Ei au conștientizat importanța momentului, și-au dat seama că Europa este în schimbare și a venit momentul pentru români. Poate că ar fi cazul și acum să conștientizeze politicienii, că acum e momentul pentru români. Atunci am avut lideri politici în ambele principate, Moldova și Țara Românească, care au conștientizat că este momentul propice să pună în aplicare acel plan politic, de unire într-un singur stat”, a subliniat istoricul din România, Marius Diaconescu.

Potrivit istoricului, „marile puteri au fost de multe ori împotrivă, dar acești politicieni au fost suficient de abili, încât să accepte de formă pașii propuși de către marile puteri pentru că, abia când a fost moment momentul propice, să schimbe cursul în sensul dorit de români”.

La 5 ianuarie 1859, în Moldova, adunarea electivă formată din 48 de deputați l-a ales în unanimitate ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, liderul unioniștilor Moldoveni. În Țara Românească, alegerea domnitorului au avut loc 24 ianuarie. Astfel, Alexandru Ioan Cuza a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.

Aniversarea actului Unirii Principatelor de la 1859 coincide în acest an cu împlinirea a 160 de ani de la formarea primului Guvern și Adunări Legislative ale României unite (24 ianuarie 1862).