Conform proiectului de lege asupra căruia au convenit majoritatea de dreapta și opoziția social-democrată și care va fi votat de parlamentul de la Copenhaga pe 26 ianuarie, migranții vor putea să-și aducă familiile în Danemarca abia după trei ani de la primirea dreptului de azil. De asemenea, acordarea dreptului de azil va fi condiționată de 'potențialul de integrare' al fiecărui migrant în parte. Proiectul mai prevede că migranții pot fi închiși în 'circumstanțe excepționale'.

Propunerea care nemulțumește cel mai mult Consiliul Europei este cea care prevede confiscarea bunurilor de valoare ale migranților și a sumelor de bani mai mari de echivalentul în coroane daneze a 1.340 de euro, pentru ca aceștia să contribuie astfel la plata cheltuielilor pe care statul danez le suportă cu întreținerea lor.

Într-o scrisoare transmisă ministrului danez pentru imigrație, Inger Stojberg, Muiznieks se declară 'consternat' de inițiativa confiscării bunurilor de valoare ale migranților, pe care el o consideră o 'atingere adusă demnității umane' și o 'încălcare a dreptului de proprietate', apreciind în consecință că astfel s-ar putea încălca și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cât despre posibilitatea reținerii migranților, mai ales în cazul unei sosiri masive a acestora, Muiznieks menționează în respectiva scrisoare că 'solicitanții de azil și imigranții nu trebuie considerați drept infractori (...) și toate politicile privind imigrația trebuie să reflecte această abordare'.

Autoritățile daneze au primit anul trecut circa 21.000 de cereri de azil din partea migranților veniți din țări arabe, africane și asiatice. 'Nu mai vrem să vedem din nou refugiați și migranți pe autostrăzile noastre. Vrem să asigurăm liniștea și ordinea', a afirmat în mesajul său de Anul Nou premierul Lars Lokke Rasmussen. El a dispus, începând de luni, reintroducerea controalelor la frontiera cu Germania pentru a împiedica migranții fără acte valabile să intre în Danemarca.

Urmând exemplul Danemarcei, Elveția a decis la rândul ei să confiște migranților bunurile de valoare pentru ca ei să suporte ceva din cheltuielile cu întreținerea lor.