Kenneth Libbrecht, fizician la Institutul Tehnologic din California, vrea să obțină în laborator cel mai mare fulg de nea și să-i împingă simetria cât mai aproape de perfecțiune. Prin controlul atent al condițiilor de formare a fulgilor de zăpadă, el a reușit să obțină fulgi cu diametrul de 1,2 centimetri cu o simetrie impecabilă.

Acest lucru nu este însă suficient pentru Libbrecht care vrea să obțină cristale de zăpadă simetrice de peste 2,5 centimetri. Nu există legi ale fizicii care să împiedice formarea unor fulgi mari de zăpadă, susține el. Însă atunci când vrei fulgi cât mai mari, "este ușor să obții cristale de zăpadă urâte. Cu cât un fulg de nea este mai mare, cu atât mai multe lucruri pot merge prost", a adăugat el.

În anul 2006 cercetători ai NASA au evaluat fulgii de nea care au căzut în Ontario, Canada, și au ajuns la concluzia că fulgii cu diametre de 1,5 centimetri nu sunt cu totul neobișnuiți și nu toți sunt urâți (asimetrici).

În natură, zăpada se formează la altitudini ridicate în atmosferă, când în jurul unor particule de praf se formează cristale. Pe măsură ce cristalele nou formate cad spre pământ, întâlnesc diferite condiții de presiune, umiditate, temperatură, dinamică atmosferică etc care îi conferă fiecărui fulg de nea unicitatea, conform cercetătorilor.

Sursa: Agerpres