Agresiunea rusă împotriva Ucrainei a fost deja etichetată drept cel mai grav război din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. Zeci de mii de morți, răniți și oameni fără adăpost sunt doar consecințele care se văd la suprafață. Aproape jumătate din populația Ucrainei este fie refugiată în Europa, fie strămutată în alte regiuni de pe teritoriul Ucrainei. Unele zone direct afectate de război sunt complet distruse și nu este clar cât va dura până când acestea vor putea fi reconstruite.

Natura războiului s-a schimbat în ultima lună. Dacă înainte zonele Ucrainei care nu au fost afectate direct de război erau considerate un loc relativ sigur, acum situația este diferită. Atacurile rusești asupra infrastructurii critice din Ucraina, combinate cu retragerea Kremlinului din acordul privind exportul de cereale, extind războiul asupra întregului teritoriu ucrainean și nu numai. Strategia rusă de „foamete și frig” (golod i holod), bine-cunoscută pentru istoria sa, este acum aplicată pentru a aduce Ucraina la masa negocierilor, ceea ce ar permite Rusiei să „stabilizeze” zonele ocupate și să se pregătească pentru o nouă fază de război.

Energia, alături de armată, este acum probabil cea mai puternică armă a Rusiei. Armata sa, în pofida faptului că are mai multă resurse umane și arme, nu a reușit să obțină victorii semnificative în ultimele două luni. Dimpotrivă, armata ucraineană a eliberat părți semnificative din teritoriul său, la est de Harkov și la sud spre Herson. Tocmai de aceea, energia, cea mai importantă sursă de venit pentru Rusia, este sacrificată și folosită exclusiv ca armă în război.

Infrastructura critică a Ucrainei este puternic afectată de atacurile ruse. Acestea sunt menite să redirecționeze atenția Ucrainei către protejarea resurselor de electricitate, apă și încălzire și, de asemenea, să provoace proteste în Ucraina, care ar duce în cele din urmă la cereri pentru un acord de pace cu agresorul. Cu toate acestea, rușii sunt ghidați prea mult de dorința de a-l menține pe Putin și regimul său la putere, mai degrabă decât de a studia impactul loviturilor lor asupra războiului. Ei tot ignoră faptul că ucrainenii luptă atât de bine nu pentru că urăsc ceea ce au în față, ci pentru că iubesc ceea ce este în spatele lor. Prin urmare, atacurile rusești asupra infrastructurii critice, în ciuda scăderii nivelului de trai, mobilizează și mai mult societatea ucraineană. Același lucru se întâmplă și cu comunitatea internațională care sprijină și mai mult Ucraina. Sistemele moderne de apărare aeriană au fost deja livrate de Germania și Statele Unite, în timp ce alte state precum Spania, Italia și Franța fac același lucru. Concluzia este simplă: sprijinul occidental devine mai consistent pe măsură ce Rusia își intensifică atacurile în Ucraina.

Rusia a vizat sistemul energetic al Europei prin reducerea livrărilor, în ciuda angajamentelor. Acțiunile Kremlinului vizează slăbirea guvernelor țărilor UE, provocând proteste și nemulțumiri care să ducă în cele din urmă la solicitările populației de a reduce sprijinul pentru Ucraina, dar și de a reduce sancțiunile împotriva Rusiei. Deși unele dintre statele UE au pierdut mult timp în ultimii ani, bazându-se în mare măsură pe Rusia, se pare că aceste state sunt din ce în ce mai conștiente și devin mai agile în a lupta împotriva războiului hibrid rusesc din Europa. Pe scurt, Kremlinul și-a dat seama că nu este capabil să câștige războiul din Ucraina și de aceea vrea să câștige războiul din Europa. A câștiga războiul în Europa înseamnă și a câștiga războiul în Ucraina, deoarece partenerii europeni nu ar putea continua să furnizeze Ucrainei asistență militară. Perspectiva de a câștiga împotriva Ucrainei printr-o victorie în Europa nu dă roade. Deși statele UE se luptă cu creșterea prețurilor și a inflației din cauza resurselor energetice expansive, angajamentul de a sprijini Ucraina este ferm și în creștere. Acest lucru înseamnă că energia rusă ca armă ar putea crea unele daune, dar nu este decisivă în luarea deciziilor pentru guvernele din Europa. Prin urmare, ideea lui Putin că Europa nu poate trece iarna fără energia rusă este de departe o supraestimare.

Totuși, țara care este cea mai vulnerabilă la capcana energetică a Rusiei, este Republica Moldova. Chișinăul a pierdut mulți ani în analiza opțiunilor pentru diversificarea resurselor energetice, realizând puțin pentru a reduce dependența totală de aprovizionarea Rusiei, atât în ceea ce privește gazul, petrolul, cât și electricitatea. Iarna precedentă a arătat deja destul de clar că Rusia își va folosi monopolul energetic pentru a slăbi guvernul pro-reformă de la Chișinău. Anul acesta se pare că iarna va fi și mai dificilă, cu Rusia reducând abuziv volumele de gaze la care s-a angajat. În consecință, producătorul de energie electrică controlat de Rusia pe teritoriul ocupat al Transnistriei, MGRES, a redus semnificativ și aprovizionarea cu energie electrică a malului drept. Acest lucru, la rândul său, va cauza o problemă serioasă pentru regiunea separatistă, a cărei mare parte a veniturilor este obținută din vânzarea de energie electrică către malul drept al Nistrului.

Între timp, autoritățile și-au învățat lecția și, în ciuda multor ani pierduți, conducerea Republicii Moldova „dezarmează” energia rusă pe teritoriul țării. Mai presus de toate, Republica Moldova a devenit parte, împreună cu Ucraina și chiar înainte de război, a Rețelei Europene a Operatorilor de Sisteme de Transport a Energiei Electrice (ENTSO-E), care asigură securitatea sistemelor de energie interconectate la nivel european. În acest mod, Republica Moldova importă energie electrică din România, pentru a evita întreruperile de curent. Un lucru important pe care Republica Moldova l-a realizat, cu un credit de la BERD, este depozitarea unei rezerve de gaze depuse în România și Ucraina, care astăzi este deja de 100 mln. m3, care practic i-ar oferi Republicii Moldova câteva săptămâni pentru a-și planifica sursele de aprovizionare alternativă în cazul opririi în totalitatea a importurilor de gaz din Rusia. În același timp, autoritățile și populația Republicii Moldova și-au redus consumul de energie electrică și gaze naturale în urma apelului venit de la conducerea Republicii Moldova.

Partidele de opoziție, manevrate de către Rusia, în frunte cu fugarul Ilan Șor, au încercat să amplifice protestele și să creeze tulburări sociale, folosind pretextul prețurilor mari la gaze și electricitate. Cu toate acestea, compensațiile oferite de guvern, combinate cu informațiile despre motivul pentru care Republica Moldova suferă de deficit de energie, au transformat protestele în unele nepopulare. Majoritatea protestatarilor, dacă nu toți, primesc bani pentru participarea lor la aceste acțiuni și nu sunt ghidați de o dorință sinceră de a răsturna guvernul. Mai mult decât atât, recenta desemnare a lui Ilan Șor de către Statele Unite ca fiind responsabil pentru acțiunile deschise și ascunse de readucere a Republicii Moldova sub influența Rusiei, arată cum este folosit la Chișinău manualul tipic rusesc de imixtiune rusă.

Asistăm la un proces în care energia rusă, ca armă de război, a atins probabil apogeul. Ucraina duce greul celui mai brutal război de apărare împotriva Rusiei, greu de imaginat în Europa secolului XXI. Dar victoria împotriva războiului hibrid, ce ține de energia rusă, este, de asemenea, foarte importantă. Capacitatea Europei de a funcționa fără a se baza pe sursele de energie rusești face parte din victoria împotriva Kremlinului.

Iarna care vine ar putea fi foarte complicată din cauza atacurilor asupra infrastructurii critice ucrainene, instabilității privind aprovizionarea cu energie în Europa și tensiunilor sociale în creștere, legate de inflația ridicată și creșterea prețurilor. Iarna curentă este, probabil, cea mai grea iarnă pentru Ucraina, Republica Moldova și UE – din diferite perspective. Totuși, această iarnă este cea mai importantă pentru independența Europei față de Rusia și începutul sfârșitului șantajului energetic ale Rusiei.

Leo Litra este cercetător senior la Centrul Noua Europă (Kiev).

Sursa IPN.