1895 - 1909

Își începe cariera politică în Partidul Național Liberal, fiind ales deputat de Gorj, pentru ca apoi să fie numit ministru în mai multe guverne. În anul 1908 devine pentru prima dată prim-ministru al României, iar din 1909 președinte al Partidului Național Liberal, funcție pe care o va păstra până la sfârșitul vieții sale, potrivit TVR Moldova.

1914

În 1914, Ionel Brătianu, așa cum obișnuiau să-l numească apropiații, se afla în fruntea Guvernului României. La Consiliul de Coroană din data de 21 iulie 1914 de la Castelul Peleș din Sinaia, se va situa în tabăra ce susținea neutralitatea României, fiind printre cei care s-au opus dorinței Regelui Carol I de a intra în Război de partea Puterilor Centrale.

Liberalul Ion Gheorghe Duca scria:

”Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obișnuința de a nu pune niciodată piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat și de a cunoaște bine soliditatea lui. Dar, odată gestațiunea terminată, odată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viața și în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale”.

I. G. Duca, Portrete și amintiri, București, Editura Cartea Românească, 1932

1916

Desfășurarea fronturilor Primului Război Mondial a făcut ca presiunea din ambele tabere să fie foarte mare în favoarea intrării României în război. Astfel, prim-ministrul Ionel Brătianu a purtat negocieri secrete cu statele membre ale Antantei, ajungând la un acord în data de 16 august 1916, când au fost semnate, în casa fratelui său, Vintilă Brătianu, două convenții. După aprobarea obținută în Consiliul de Coroană, pe data de 27 august 1916, România declara război Austro-Ungariei.

1916 - 1919

În urma victoriei taberei Antantei, Ionel Brătianu a condus delegația română la Conferința de Pace de la Paris, unde a intrat în conflict cu reprezentanții Marilor Puteri, care considerau România o “țară cu interese limitate”.

În unul dintre discursurile sale din Parlamentul României, Ionel Brătianu spunea:

“Sunteți, domnilor, reprezentanții unui popor care este mândru și poate fi mândru de trecutul său, și care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeți rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiți cât de modești pentru persoana dvs., nu fiți modești pentru poporul pe care îl reprezentați”.

I. G. Duca, Portrete și amintiri, București, Editura Cartea Românească, 1932

1922 - 1927

Guvernul condus de către Ionel Brătianu a adoptat o serie de legi, care au stat la baza realizării unificării teritorial - administrative a țării, cea mai importantă fiind Constituția din 29 martie 1923.

24 noiembrie 1927

La numai 63 de ani, Ion I.C. Brătianu se stinge din viață. A fost înmormântat în biserica - mausoleu din vecinătatea reședinței familiei Brătianu din județul Argeș, odihnindu-se pentru vecie alături de părintele său, renumitul om politic Ion Constantin Brătianu, și de cei mai importanți membri ai familiei.