1897 - 1902

Ion I. Nistor a făcut studii universitare la Cernăuți, scrie TVR Moldova. Era interesat de istoria românilor și pasionat de bijuteriile arhitectonice ale acestui popor, ca Mănăstirea Putna, pe care o numea o „Mecca a românilor”.
 
1904 - 1912

Desfășoară o intensă activitate culturală, participând la publicarea la Cernăuți a revistei Junimea Literară. Este ales membru corespondent al Academiei Române.
 
1914 - 1918

La câteva luni de la începerea Primului Război Mondial, se refugiază în România și înființează Comitetul refugiaților bucovineni. Odată cu înfrângerile Armatei Române, Ion I. Nistor și familia sa iau calea pribegiei în Moldova, apoi Odesa și Chișinău. Participă în calitate de invitat la unele dintre ședințele Sfatului Țării, inclusiv la cea din 27 martie 1918, care hotărăște unirea Basarabiei cu România.
 
Noiembrie 1918

În toamna anului 1918, Ion Nistor este împuternicit al Guvernului condus de Ion I.C. Brătianu pentru relația cu Bucovina. Se reîntoarce pe pământurile natale și are misiunea să redacteze Moțiunea de Unire a Bucovinei cu România. Votează la Congresul general din 28 noiembrie 1918 unirea necondiționată a Bucovinei cu România și contribuie decisiv la realizarea Marii Uniri.
 
Ion Nistor scria:
 
„Actul Unirii de la Cernăuți, cu pecetea zilei de 28 noiembrie 1918, stâlpuiește pentru toate timpurile granița între robirea și dezrobirea Bucovinei, grădina Moldovei și diamantul cel mai scump din diadema voievodală de la Putna. Reîntoarcerea Bucovinei la sânul Patriei-Mame, prin hotărârea liberă și necondiționată a plăieșilor ei, înseamnă biruința conștiinței naționale asupra încercărilor viclene de a o înăbuși în sufletele celor ce o cultivă cu dragoste și încredere în viitor”.

Ion Nistor, Zece ani de la Unirea Bucovinei..., Academia Română, 1929 în Aminitiri bucovinene din vremea Unirii, Iași, Editura ALFA, 2000 [1938] 
 
1920 - 1940

După Marea Unire, are o activitate intensă în domeniul culturii și educației, devenind în 1920 primul rector român al Universității din Cernăuți. În perioada interbelică este ministru și profesor universitar.
 
Nicolae Iorga despre Ion Nistor în noiembrie 1918:

„Cu duioase sentimente mă gândesc la legăturile noastre, domnule Nistor. Om format, istoric de chemare, scriitor cunoscut, ai venit la înalta școală românească de aici. Mi-ai fost elev. Uneori elevii își aduc aminte de profesorii lor – sunt cazuri; și dumneata ești unul din ele. Dar și profesorii trebuie să fie recunoscători elevilor când le aduc un suflet ca al dumitale”.

„Aminitiri bucovinene din vremea Unirii”, Iași, Editura ALFA, 2000 [1938]
 
1948 - 1955

După al Doilea Război Mondial, pentru activitatea sa națională, anti-sovietică, cât și din cauza funcțiilor ministeriale este scos din Academia Română, arestat în 1950, la 73 de ani, și închis la Sighetul Marmației.
 
11 noiembrie 1962

Ion I. Nistor se stinge din viață la 11 noiembrie 1962, la București, și este înmormântat la Cimitirul Bellu.