Subiectele discutate s-au axat pe accidentul major care a avut loc cu 37 de ani în urmă, la centrala nucleară de la Cernobîl, Ucraina, pe 26 aprilie, 1986. Tudor Căpățină, fost inginer electronist, inginer-șef la Institutul Politehnic din Chișinău, a explicat că cele mai importante cauze ale accidentului au fost provocate de factorul uman și nerespectarea regulilor la construcția reactorului în perioada comunistă. Tudor Căpățină:

„În ziua de 25 aprilie 1986, urma să fie oprit la reparație reactorul 4 al blocului 4. Trebuia să fie făcut lucrul acesta ziua. Cei de la asociația “Kiev Energo” în ultimul moment au decis să-l oprească noaptea, zicând nu le va ajunge energie. Dar pentru acest scop au fost din timp  instruiți angajații care fusese deserviciu ziua. După ora 6 aceștia au plecat acasă, iar cei care au venit în schimbul de noapte nu aveau habar ce trebuiau să facă în asemenea circumstanțe. Știau că trebuie de oprit generatorul, dar cine și ce trebuia să facă nu știau. Nu știau că după deconectarea energiei turbogeneratorul mai lucrează un timp din inerție și cum trebuie să procedeze. Ei au deconectat toate sistemele de control și reactorul a rămas în voia sorții. Și în același timp erau două echipe, care mai mult se încurcau una pe alta. Deci aceasta a dus la faptul că reactorul a rămas, din cele 32 de țevi de grafit, care regulează procesul în reactor, doar cu 6 țevi - ceea ce constituie o încălcare gravă. S-au produs 2 explozii. Prima explozie a ridicat capacul de beton al reactorului - cu greutate de 12 tone. Imediat după aceasta a avut loc a doua explozie, care a distrus de tot reactorul al 4-lea și mii de tone de încărcătură radioactivă a nimerit în mediul înconjurător - în aer, pământ, peste tot.

Altă cauză a urmărilor grave au fost și abaterile de la proiect în procesul de construcție a termocentralei, în perioada sovietică -  în loc de beton armat special a fost folosit unul simplu, care nu avea capacitatea de a rezista la presiune mare”, relatează Tudor Căpățină.

Participanții la eveniment au aflat despre eroismul persoanelor angajate la lichidarea consecințelor catastrofei de la Cernobâl. Mulți dintre cei care au lucrat în primele clipe la stingerea incendiului au fost afectați grav și au decedat în scurt timp, primind o doză mare de radiație. Locuitorii orășelului Pripeati, care n-au fost anunțați imediat despre riscuri, s-au mai expus un timp radiației, apoi au fost evacuați din zona de circa doi kilometri din apropierea reactorului. Au urmat o jumătate de an de muncă  eroică, în cadrul cărora reactorul a fost izolat. A fost înlăturat riscul de a se produce a treia explozie, care ar fi fi produs o catastrofă globală:

 „În momentul când a avut loc explozia, în aer au fost aruncate substanțe precum iod 132, stronțiu 90 și cesiu 90. Cel mai periculos element care a fost eliminat din acel reactor și s-a așezat peste tot - este plutoniu 239, perioada de descompunere a căruia este circa 24 mii de ani. Acest element a fost găsit ulterior în jumătate din Europă - a fost descoperit și prin Suedia, chiar și în America.

În seara când a avut loc accidentul au fost chemați pompierii, care au stins incendiul - dar nimeni la acel moment nu știa ce se întâmplă și ce fel de incendiu este. Se vedea o flacără violetă care ieșea din reactor - aceasta era culoarea radiației. A doua zi, când a devenit clar ce se întâmplase, au fost trimiși la Moscova la tratament, dar acești pompieri, săracii, au decedat ulterior toți, chiar și medicii, surorile medicale, care au avut grijă de ei. Angajații și lucrătorii care munceau la alte două blocuri care se construiau, au fost contaminați. În orășelul Pripeati, care se afla în raza de 1-2 kilometri, nivelul de radiație era de câteva sute de mii de ori mai mare decât norma, dar nimeni nu anunța nimic - asta era situația în timpul puterii sovietice - nimeni nu știa nimic. Abia peste 30 și ceva de ore de la producerea accidentului au fost aduse câteva sute de autocare și au fost evacuați încărcat toți locuitorii . Zona a fost înconjurată cu ostași care făceau serviciul în armată. Paralel cu aceasta au fost mobilizați prin comisariatele militare mai multe persoane, printre care am fost și eu și trimiși la lichidarea consecințelor. Cu munca acestor persoane, care și-au jertfit sănătatea și viața, lucrând la lichidarea consecințelor catastrofei a fost oprită cea de-a treia explozie, așa numită explozie în lanț, care putea să fie de 200 ori mai mare decât ambele explozii din Hiroșima și Nagasaki. Această ar fi șters de pe pământ jumătate de Europă”, a menționat Tudor Căpățină.

Președintele Asociației “Uniunea Cernobîl din Moldova” a mai menționat că lichidarea consecințelor catastrofei de la Cernobîl a avut loc datorită eroismului și jertfirii de sine a acelor persoane care au activat în zona radioactivă. Astfel, în primii 2 ani de zile, 1986-87, numiți “cei mai murdari ani”, de pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice au fost mobilizați la lichidarea consecințelor catastrofei 550 mii de oameni.  În total, la aceste lucrări au participat 850 mii de oameni. La moment, oficial se spune că au decedat 80 de mii, dar cifrele reale sunt mult mai mari, în realitate au decedat peste 420 de mii de oameni, afirmă Tudor Căpățină. La moment sunt contaminați circa 3 milioane de persoane din Ucraina, Belarus și întreaga Europă .

De pe teritoriul republicii noastre au fost mobilizați la lichidarea consecințelor tragediei de la Cernobîl circa 3550 persoane. În prezent mai sunt în viață 840 dintre ei, majoritatea fiind țintuiți la pat, bolnavi de boli cronice, grave, canceroase, susține președintele Asociației.

În prezent, la apariția unor fisuri în sarcofagul construit cu 37 de ani în urmă, cu ajutorul Uniunii Europene, a fost acoperită cu o nouă construcție izolatoare, pentru care s-au investit  circa 3 miliarde de euro:

“Peste jumătate de an, la 14 octombrie a aceluiași an, reactorul acesta distrus a fost acoperit  cu așa-numitul sarcofag . Dar și până în ziua de azi mai sunt 180 de tone de plutoniu radioactiv, care este foarte radioactiv. La 37 de ani, acest sarcofag a început să dea fisuri. Și astăzi, cu ajutorul Uniunii Europene a fost construit alt sarcofag, în formă de arc - o construcție pe șine, care la nevoie este dat la o parte, apoi se reașază la loc, costul căreia este de circa 3 miliarde euro. În interiorul acestui nou sarcofag se află o nouă tehnică, aparate moderne , care controlează toți parametrii. Cu încetul trebuie să elimine de acolo toate elementele nocive, dar aceasta va dura desigur încă mulți ani de zile”, a menționat Tudor Căpățână.