Trepte care duc către… „Luceafăr”
-
15 Ianuarie 2017 11:33
Eminescu a fost și este susceptibil de a fi privit din foarte multe puncte de observație… Astăzi, unii merg cu demitizarea lui până acolo încât identifică tot felul de puncte mai puțin seducătoare din viață și comportament, conturându-i un portret care nu seamănă cu fotografia din tinerețe. Pentru ceilalți, Eminescu a rămas omul „pământului nostru”, al esențelor elementare, cufundat într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se în cosmos, în natură și într-o istorie impermeabilă la modernitate. Oricum/oricare ar fi percepțiile, integrala operei lui Eminescu și-a găsit împlinirea după 100 de ani de la moartea poetului. Niciun popor nu și-a permis să aștepte atât de mult cu o valoare națională, fapt care îl determinase pe Constantin Noica să afirme: „Românii au două păcate: primul este că nu-l cunoaștem noi înșine pe Eminescu; al doilea, că nu-l facem cunoscut lumii așa cum se cuvine.”
La 15 ianuarie 1850 (există și argumente în favoarea afirmației potrivit căreia trebuie invocată data de 20 decembrie 1849), s-a născut, în Botoșani, al șaptelea copil din familia Eminovici…
Se pare că Mihai și-a petrecut primii ani din viață la Botoșani… Copilăria a fost plină de farmecul Ipoteștilor… Începând cu anul 2000, finisajul exterior și interior al casei, mobilierul expus – parte original, parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – reînvie atmosfera celor treizeci de ani (1848-1878) în care familia poetului a locuit la Ipotești, în casa construită de căminar odată cu mutarea definitivă la moșia din sat.
Eminescu nu înseamnă doar Ipotești… În centrul istoric, lângă Biserica Uspenia, locul unde a fost botezat poetul, a existat o casă – cea în care a fost adus pe lume copilul Mihai/astăzi, un imobil degradat… Actuala Primărie adăpostea (pe la 1860-1865) Tribunalul districtului Botoșani; Eminescu a fost copist, câteva luni ale anului 1864. O casă retrocedată… doar atât? În 1868, într-o sală amenajată pentru spectacole de teatru, am fi găsit trupa condusă de Mihail Pascaly, avându-l ca sufleur pe Mihai Eminescu… Locuind, doar un an, în casa surorii sale Harieta (două camere de pe strada Pușkin), Eminescu a fost îngrijit în ultima parte a vieți. Ce amintește de acest loc? Plăcuța atârnată…
A frecventat școala primară greco-orientală din Cernăuți și gimnaziul din localitate, dar și-a întrerupt studiile (1863), inclusiv pentru a deveni copist (1865) în administrația din Botoșani /… mai târziu, sufleor și traducător în trupa lui Mihai Pascaly…
A continuat studiile la Cernăuți, având grijă de biblioteca profesorului său, Aron Pumnul…
Tot în 1866 începe colaborarea la revista „Familia” din Budapesta… Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu…
A absolvit numeroase cursuri (1872), la Viena (peste doi ani, la Berlin), întorcându-se în Botoșani… Începuse colaborarea la revista ieșeană „Convorbiri literare”. Stabilindu-se în Iași, Maiorescu l-a numit director al „Bibliotecii Centrale” și revizor școlar pentru Iași, pentru Vaslui, deopotrivă cu faptul că a publicat în ziarul conservator „Timpul”…
