Trump a discutat miercuri cu Vladimir Putin, punând în mișcare mecanismele pentru negocierile de pace, în timp șeful Pentagonului le explica aliaților săi europeni că vor trebui să suporte cea mai mare parte a poverii pentru orice înțelegere. Bloomberg Economics calculează că protejarea Ucrainei și extinderea armatelor țărilor UE ar putea costa marile puteri ale continentului încă 3,1 trilioane de dolari în următorii 10 ani, scrie G4media.

Un astfel de angajament ar scoate la iveală fracturi pe care UE le-a trecut cu vederea de ani de zile. Dar cu un petro-stat autoritar care amenință frontierele sale estice și cu o conștientizare tot mai mare a faptului că nu se pot baza pe Casa Albă, costul inacțiunii ar putea fi mult mai mare. Unii lideri și mulți oficiali din domeniul securității avertizează că, dacă europenii nu reușesc să creeze o forță de descurajare convingătoare, atunci Putin nu va face decât să își intensifice încercările de a slăbi și, în cele din urmă, chiar de a destrăma atât UE, cât și alianța NATO.

„Președinte după președinte a știut că securitatea transatlantică este benefică atât pentru SUA, cât și pentru Europa”, a declarat Ben Wallace, fost ministru britanic al apărării, pentru Bloomberg.

„Se pare că Trump crede că știe mai bine. Istoria va fi judecătorul acestei decizii”.

Oficialii europeni au fost uimiți de convorbirea lui Trump cu Putin, o mișcare diplomatică majoră despre care aliații cheie nu au fost anunțați, au declarat doi oficiali. Un alt susținător european al Ucrainei a numit-o o cedare, afirmând că SUA cedează cererilor-cheie ale lui Putin chiar înainte de începerea discuțiilor.

Evoluții dramatice

Evoluțiile dramatice au scos la iveală amploarea provocării cu care se confruntă europenii și pentru care, în prezent, aceștia sunt în mare măsură nepregătiți.

Rusia are un avantaj semnificativ în ceea ce privește forța militară față de Europa, iar economia sa de război poate produce obuze și alte echipamente militare într-un ritm care depășește nevoile armatei pentru linia frontului din Ucraina, potrivit unui înalt oficial european.

Între timp, membrii UE se întreabă dacă ar trebui să limiteze achizițiile la furnizorii europeni – care nu vor fi pregătiți să livreze unele dintre armele de care au nevoie decât peste ani – în loc să lucreze cu britanicii sau să cumpere de la americani. Alții au indicat că blocul ar trebui să investească mai degrabă în drumuri decât în artilerie.

Deși administrația americană a declarat că dorește o soluționare durabilă, europenii au fost îngrijorați de faptul că Trump ar putea încheia o înțelegere cu Putin înainte ca ei să aibă șansa de a-i influența în mod corespunzător gândirea. Pentru mulți, apelul de miercuri a subliniat aceste temeri.

Trump a declarat că a fost de acord să viziteze Rusia și să-l găzduiască pe Putin în SUA și abia mai târziu a vorbit cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski pentru a-l pune la curent cu conversația. Cei doi lideri se vor întâlni probabil în curând în Arabia Saudită, a declarat el ulterior reporterilor în Biroul Oval.

În perioada în care Trump și Putin vorbeau, secretarul apărării, Pete Hegseth, expunea punctul de vedere al SUA în cadrul unei reuniuni cu omologii săi din NATO la Bruxelles. Hegseth a declarat că nu este realist să se gândească la aderarea Ucrainei la alianța occidentală sau la recucerirea tuturor teritoriilor pierdute din 2014 și că SUA nu vor furniza trupe pentru nicio forță de menținere a păcii.

Hegseth a adăugat că este convins că NATO va prospera, atât timp cât membrii săi europeni își vor juca rolul.

„Acest lucru nu se va întâmpla pur și simplu”, a spus el. „Va fi nevoie ca aliații noștri europeni să intre în arenă și să-și asume responsabilitatea securității convenționale pe continent”.

Lipsa de experiență în negocierile cu rușii

Dar europenii sunt îngrijorați de faptul că nimeni din echipa lui Trump nu are o experiență reală de negociere cu rușii, a declarat un oficial. Majoritatea membrilor echipei lui Putin au zeci de ani de experiență în relațiile cu SUA și Ucraina și și-au învățat meseria în cadrul serviciilor secrete rusești.

„Vor avea nevoie de cineva care știe cum să negocieze cu Kremlinul”, a declarat Charles Kupchan, senior fellow la Council on Foreign Relations, care a lucrat la implementarea acordurilor anterioare cu Rusia în cadrul Casei Albe sub președinția lui Obama.

Pentru a înrăutăți situația europenilor, cea mai mare parte a comunicațiilor lor de zi cu zi cu administrația americană a fost întreruptă de când Trump a preluat funcția pentru a doua oară luna trecută, potrivit a doi oficiali, lăsându-i dependenți de apelurile telefonice oficiale, de întâlnirile programate și de declarațiile publice.

Costul reconstrucției Ucrainei

Bloomberg Economics a analizat costul sprijinirii Ucrainei prin negocieri prospective, al reconstrucției țării distruse de război și al apărării sale, precum și al mobilizării de către Europa a unui factor de descurajare militară credibil în fața agresiunii viitoare a Rusiei.

Reconstrucția militară a Ucrainei ar putea costa aproximativ 175 de miliarde de dolari pe o perioadă de 10 ani, în funcție de starea forțelor sale în momentul în care se va ajunge la o înțelegere și de cât teritoriu vor trebui să apere. O forță de menținere a păcii de 40.000 de oameni ar costa aproximativ 30 de miliarde de dolari în același interval de timp.

Cea mai mare parte a banilor ar urma să fie alocată consolidării armatelor statelor membre ale UE și să împingă bugetul agregat al apărării spre aproximativ 3,5% din PIB, în conformitate cu ultimele discuții de la sediul NATO din Bruxelles. Finanțarea suplimentară ar urma să finanțeze stocurile de artilerie, apărarea aeriană și sistemele de rachete. Aceasta ar consolida frontierele estice ale UE, ar pregăti armatele UE pentru o desfășurare rapidă și ar impulsiona o creștere masivă a industriei europene de apărare.

Dacă ar fi finanțată prin îndatorare, aceasta ar adăuga încă 2.700 de miliarde de dolari la nevoile de împrumut ale celor mai mari cinci membri europeni ai NATO în următorul deceniu, potrivit Bloomberg Economics.

Perspectiva tarifelor vamale

UE se confruntă cu o situație fără precedent, încercând să salveze un parteneriat cu Trump pe tema Ucrainei și pregătindu-se, în același timp, să riposteze la tarifele vamale impuse de SUA exportatorilor europeni. Dependența continuă a UE de SUA pentru securitatea sa îi oferă lui Trump un avantaj în încercarea sa de a utiliza puterea economică a Washingtonului pentru a reseta relația comercială transatlantică.

De asemenea, Trump a fost optimist cu privire la faptul că europenii au mult mai multe interese în Ucraina decât el. Dacă discuțiile cu Putin eșuează, președintele american ar suferi o lovitură la imaginea sa de negociator. Europa s-ar confrunta cu o armată rusă care i-ar amenința frontiera estică.

Pentru a mobiliza resurse la scara necesară, guvernele europene ar trebui să regândească radical modul în care își structurează bugetele, să colaboreze cu directorii executivi pentru a-și reorganiza industriile de apărare și, aproape sigur, să fie de acord cu emiterea de datorii comune. Acest lucru va necesita un nivel de voință politică, gândire prevăzătoare și sacrificii pe care mulți membri ai UE nu le-au demonstrat până acum, în special în Europa de Vest, unde unii încă văd războiul ca pe o problemă îndepărtată. Berlinul, Roma și Parisul au rezistat, de asemenea, eforturilor de a confisca aproximativ 300 de miliarde de dolari din activele înghețate ale băncii centrale ruse și de a utiliza acești bani pentru a ajuta Ucraina.

UE va trebui să facă alegeri dificile cu privire la cheltuielile pentru sănătate, educație și asistență socială. Iar aceste decizii vor fi luate pe fondul tulburărilor populare care au fost alimentate, cel puțin la limită, de Kremlin.

Rezultatul alegerilor din această lună din Germania va fi crucial, conservatorul Friedrich Merz fiind pe cale să îl înlocuiască pe cancelarul social-democrat Olaf Scholz. De-a lungul războiului, Scholz s-a concentrat asupra riscurilor de provocare a Rusiei, în timp ce Merz este în favoarea intensificării apărării europene, a continuării ajutorului pentru Ucraina și chiar a trimiterii de rachete cu rază lungă de acțiune, deși și el s-ar putea confrunta cu opoziția partidului său dacă intenționează să își reconsidere opoziția față de împrumuturile comune ale UE.

„Uniunea Europeană și aliații săi au puterea și mijloacele de a depăși cheltuielile și producția Rusiei”, a declarat Martin Selmayr, fost secretar general al Comisiei Europene și actual ambasador al UE la ONU la Roma, într-un răspuns trimis prin e-mail la întrebări. „Ceea ce ne trebuie este mai multă voință politică”.

Cele trei scenarii

Cu toată încrederea lui Trump, calea către un acord rămâne extrem de incertă, Putin nearătând niciun semn că ar dori să facă un compromis în ceea ce privește cererile sale de lungă durată, iar obiectivul său de a coloniza Ucraina pare neschimbat. Cu toate acestea, contururile generale ale unei înțelegeri sunt în curs de definire.

• Scenariul de bază, cel mai probabil

Scenariul cel mai probabil ar prevedea ca teritoriile ocupate să rămână în suspensie în viitorul previzibil și sub controlul de facto al Rusiei. Ar putea exista unele schimburi de terenuri care implică teritoriul rusesc din regiunea Kursk care a fost capturat de Kiev.

Ucraina ar primi un fel de garanții de securitate. Iar o mare parte a negocierilor s-ar concentra pe cât de puternice ar fi acestea. Având în vedere că, pentru moment, securitatea de fier a aderării la NATO este probabil exclusă, orice promisiune făcută astăzi ar depinde în cele din urmă de angajamentul viitorilor lideri politici.

Dacă europenii pot stabili o bună linie de comunicare cu Casa Albă, ei vor încerca să îl convingă pe Trump să mențină sprijinul SUA pentru Kiev suficient de mult timp pentru ca țările UE să își consolideze rapid propriile capacități.

• Cel mai bun scenariu

Scenariul ideal pentru Kiev ar fi ca SUA și europenii să se angajeze bilateral să intervină în cazul în care Rusia renunță la un acord. Însă riscul unui conflict direct cu Rusia îi face pe unii dintre cei mai înfocați susținători ai Ucrainei să fie rezervați.

În schimb, partenerii Kievului s-ar putea angaja să sporească sprijinul militar acordat Ucrainei și să reimpună sau să intensifice sancțiunile împotriva Rusiei. Aceștia ar putea, de asemenea, să ajute Ucraina să își dezvolte propria industrie de apărare și să își reconstruiască forțele pentru a servi drept principalul factor de descurajare împotriva Rusiei.

Dacă UE poate oferi toate acestea, ar putea deschide calea pentru aderarea Ucrainei la bloc, poate în următorul deceniu, consolidând flancul său estic și demonstrând capacitatea reînnoită a blocului de a influența țările din jurul său.

• Cel mai rău scenariu

În scenariul de coșmar pentru Kiev, Trump și-ar putea pierde interesul pentru viitorul Ucrainei înainte de a se ajunge la o înțelegere, oprind ajutorul militar și financiar și lăsându-i pe europeni să se ocupe de problemă.

Chiar dacă angajamentul lui Trump față de Putin duce la un acord de pace care să reziste inițial, acesta ar putea doar să întârzie următoarea fază a ceea ce Putin a descris ca fiind un război între NATO și Rusia.

Un acord ar păstra suveranitatea Ucrainei și ar permite țării să înceapă reconstrucția. Dar ar putea, de asemenea, să consolideze câștiguri semnificative pentru Putin, cu controlul asupra unei mari părți a teritoriului ucrainean și, eventual, cu blocarea aderării Kievului la NATO.

Țările baltice, pe care Putin le consideră parte a imperiului rus pe care dorește să îl reconstruiască, ar fi cea mai probabilă țintă.

Potrivit lui Andres Kasekamp, profesor la Munk School of Global Affairs din cadrul Universității din Toronto, Putin nici măcar nu trebuie să lanseze un atac la scară largă pentru a-și atinge obiectivele reale. O operațiune hibridă de stârnire a tulburărilor locale ar putea oferi Kremlinului un pretext pentru o incursiune limitată, aparent pentru a proteja comunitățile vorbitoare de limbă rusă. Putin a folosit tactici similare în estul Ucrainei în 2014.

Dacă Washingtonul ar refuza să se alăture unei forțe NATO pentru a contracara un astfel de atac, atunci Putin ar fi reușit să creeze o ruptură între SUA și aliații săi din UE, care a fost un obiectiv de lungă durată.

„Dacă NATO nu răspunde, atunci NATO este defunctă”, a declarat Kasekamp. „Acesta ar putea fi premiul”.

O modalitate prin care Zelenski și europenii pot încerca să mențină Washingtonul implicat este promisiunea unor afaceri potențial profitabile pentru firmele de apărare americane acum și pentru alte companii după încheierea războiului. Într-adevăr, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, s-a aflat miercuri la Kiev pentru discuții cu Zelenski. Oficialii americani au indicat, de asemenea, că doresc ca țările europene să cumpere și mai multe sisteme militare americane, ca parte a planurilor blocului de a crește cheltuielile pentru apărare, au declarat doi oficiali.

Bloomberg Economics estimează că Ucraina va trebui să cheltuiască aproximativ 230 de miliarde de dolari pentru reconstrucția clădirilor și a infrastructurii deteriorate în timpul războiului. În cazul în care primește finanțare pentru acest lucru și se conturează o soluție durabilă, este probabil ca industriile energetică, manufacturieră și de construcții ale Ucrainei să crească. Acest lucru ar reduce în timp povara asupra membrilor UE. Kievul a reușit, de asemenea, să stârnească interesul lui Trump pentru rezervele sale de materiale esențiale, precum uraniu, litiu și grafit.

Cu toate acestea, există în prezent un deficit de 130 de miliarde de dolari între nevoile de reconstrucție ale Ucrainei și finanțarea care a fost promisă, potrivit Bloomberg Economics. Acest lucru pune în pericol orice redresare economică și ar putea compromite reziliența Ucrainei pe termen lung.