Întâmplător sau nu, cele mai multe dintre ele se studiază în școală.

10 cele mai bune cărți românești, conform GoodReads

1. Maitreyi, de Mircea Eliade

Maitreyi e, probabil, prima carte de Mircea Eliade de care ai auzit, pentru că se studiază și în școală. E o carte-confesiune, despre care Eliade spune ulterior, în Memoriile lui, că a scris-o pentru a se elibera de perioada aceea din tinerețea sa, ca să se poată despărți de o iubire care nu a fost să fie.

În 1930, englezul Allan lucrează ca inginer la firma lui Narendra Sen, un important om de afaceri din Calcutta. Când se îmbolnăvește, Narendra îl invită să stea în casa lui, ca să se refacă. Acolo, Allan o cunoaște pe Maitreyi, fiica de 16 ani a lui Narendra, o femeie în devenire. La început, Allan simte repulsie pentru Maitreyi, dar, pe măsură ce petrece timp în casa prietenului său, se îndrăgostește iremediabil de fată. Maitreyi îi impărtășește sentimentele, dar nu îi mărturisește dragostea, diferențele culturale dintre cei doi fiind evidente.

Eliade introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, cu obiceiurile și tradițiile ei orientale.

2. Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda

După ce a studiat filosofia, Victor Petrini, aflat la începutul unei cariere universitare care se anunța strălucitoare, ajunge deținut politic. Regimul comunist nu acceptă alte explicații decât cele pe care își dorește să le audă, așa că nimic nu poate împiedica închiderea lui Petrini, care ajunge să cunoască adevărata umilință. Doar capacitatea lui de a se adapta îl ajută să supraviețuiască, chiar dacă ajunge să cunoască oameni și medii de cea mai joasă speță.

Dar viața lui Petrini nu e mai ușoară nici după ce iese din închisoare. Afară, nu-l mai așteaptă nimeni și nimic. Toți fug de el, inclusiv soția și părinții. Singurul om de care se mai poate agăța, emoțional, este fiica lui.

Romanul lui Marin Preda are o bogată încărcătură filosofică legată de orice înseamnă viață, iubire și moarte. E o carte copleșitoare scrisă sub forma unei confesiuni la persoana întâi.

3. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu

„O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei”, spune Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

O carte care surprinde drama lui Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filosofie care moștenește o sumă de bani care îi schimbă viața femeii pe care o iubește. E, de fapt, drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dar care e dominat de incertitudini. Paradoxal, salvarea lui vine din conștientizarea unei drame mai puternice: absurditatea războiului.

4. Enigma Otiliei, de George Călinescu

George Călinescu a construit o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX, un roman dens în personaje și descrieri. Dacă nu l-ai citit în liceu, ar putea fi o provocare să-l citești acum.

Felix Sima are 18 ani și vine în București la unchiul lui, Costache Giurgiuveanu, pentru a urma facultatea de medicină. Cea care îl întâmpină este Otilia, fata vitregă a bătrânului. În casa lui Costache Giurgiuveanu, Felix dă peste o pleiadă de personaje, care mai de care mai colorate.

5. Invitația la vals, de Mihail Drumeș

În Invitația la vals, Mihail Drumeș aduce un elogiu iubirii. Tudor, personajul lui masculin, e din copilărie un băiat căruia nu i s-a refuzat nimic. El singur își refuză iubirea, când alege să cucerească fată după fată, fără să se implice în vreo relație. Când o cunoaște pe Micaela, noua lui vecină de mansardă pune în aplicare același plan. Doar că nu-i iese așa ușor, iar acest lucru îi stârnește interesul. Micaela nu se aseamănă cu niciuna din fetele întâlnite de el până atunci.

„Bărbatul, datorită eului său așa-zis superior, se dă dragostei cu prudență, păstrând rezerve pentru sine, de aceea își păstrează măcar parțial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în așa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost”.

6. Moromeții – volumul I, de Marin Preda

Marin Preda redă o mică parte din complexitatea vieții rurale din România în perioada interbelică și postbelică. Pe parcursul a 20 de ani, observăm schimbările care se petrec în viața la sat prin intermediul familiei lui Ilie Moromete, prototipul țăranului inteligent, lider apreciat de săteni, dar părinte de temut pentru fiii săi.

Romanul este, totodată, și despre criza familială și chiar despre inadaptabilitate și rezistența în fața schimbării. Un roman savuros, plin de umor, pilde și emoție: „-Salcâmul ăsta? De ce să-l tăiem? Cum o să-l tăiem? De ce?!  -Într-adins, răspunse Moromete. Într-adins, Nilă, îl tăiem, înțelegi? Așa, ca să se mire proștii! Pune mâna, nu te mai uita, că se face ziuă”.

7. Patul lui Procust, de Camil Petrescu

Patul lui Procust, de Camil Petrescu, este o carte mai degrabă despre ideea de iubire, decât despre relațiile de iubire. Unii cititori o consideră savuroasă – poate de aceea au votat-o pentru a fi printre cele mai bune cărți românești –, dar alții sunt de părere că nu e ușor de citit, pentru că unele pasaje sunt încâlcite și necesită o concentrare sporită.

E romanul unor orgolii rănite, o analiză a sentimentelor personajelor. În timp ce doamna T. se confesează prin intermediul unor scrisori, Fred Vasilescu vorbește, printr-un jurnal, despre o altă poveste de dragoste încâlcită: aceea dintre Ladima și Emilia.

8. Romanul adolescentului miop, de Mircea Eliade

Dacă, la Maitryi, autenticitatea celor scrise de Eliade a fost pusă la îndoială și chiar negată de Maitreyi Devi, în cazul Romanului adolescentului miop vorbim, fără îndoială, de un roman-jurnal.

Un roman în care vedem un Mircea sentimental, nemulțumit, neliniștit, trist, ironic, dar capabil de o voință uluitoare. El se luptă cu mediocritatea și încearcă permanent să își învingă slăbiciunile.

Adolescentul Mircea e, evident, miop. Introvertit, se izolează în mansarda sa, unde își construiește o lume a cărților, în care fetele nu prea au ce căuta. Mircea rămâne  deseori corigent la diferite materii, dar asta nu îl împiedică să se gândească non-stop la romanul său: „Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare dupa-amiază. Nu am nevoie de inspirație; trebuie să scriu, doar, viața mea, iar viața mi-o cunosc, și la roman ma gândesc de mult”.

9. Adam și Eva, de Liviu Rebreanu

Pornind de la ideea de reîncarnare, Liviu Rebreanu a construit acest roman în care personajul principal, Toma Novac, trece prin șapte vieți, doar ca să-și găsească sufletul pereche: păstor în India, guvernator în Egipt, scrib în Babilon, cavaler roman în Roma în epoca domniei împăratului Tiberiu, călugăr în Germania medievală, medic în Franța revoluției franceze și, în final, profesor universitar la București.

Romanul este structurat pe șapte capitole, denumite după numele celor șapte personaje feminine care îl marchează în fiecare viață: Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne și Ileana.

„Bărbatul și femeia se caută în vălmășagul imens al vieții omenești. Un bărbat din milioanele de bărbați dorește pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur și una singură! Adam și Eva! Căutarea reciprocă, inconștientă și irezistibilă, e însuși rostul vieții omului”.

10. Pânza de păianjen, de Cella Serghi

Pânza de păianjen a Cellei Serghi este o poveste de dragoste cu accente autobiografice, plină de descrieri ale locurilor și ale emoțiilor. Romanul începe cu legătura dintre Ilinca Dima și Diana Slavu, amândouă aflate la vârsta de 22 de ani. Ilinca e fascinată de farmecul Dianei, al cărei comportament atrage deopotrivă admirație și critică. Dar pe Diana o vei cunoaște, de fapt, din jurnalele pe care i le lasă Ilincăi. Pentru că Diana nu e așa plină de strălucire și încredere precum pare, ci e o fată care a încercat să-și ascundă nefericirea și neîncrederea de ochii celorlalți.

La 16 ani, aflată la mare, la Mangalia, Diana se îndrăgostește de pictorul Petre Barbu, un bărbat cu ochi triști și misterioși, față de care dragostea rămâne nemărturisită. Patru ani mai târziu, Diana ajunge la Balcic, tot pe malul mării, într-un context diferit, unde îl întânește pe Alex Dobrescu, fost student la medicină. Și lui, Diana îi atribuie tot felul de fantezii.