THE WASHINGTON POST (SUA), 9 iulie 2014 - Au trecut mai mult de trei luni de la discursul triumfalist ținut de Vladimir Putin în Parlamentul rus. În cursul acestuia, el a jubilat cu privire la anexarea sa militară a Crimeii, dând frâu liber totodată unei orgii de sentimente șovine. Putin s-a bucurat în mod clar de acest moment de entuziasm și, aparent, nu s-a gândit prea mult la consecințele mai mari, strategice, pe termen lung, ale lucrului pe care îl dezlănțuise.

Trei luni mai târziu, pe fondul menținerii incertitudinii cu privire la viitorul relațiilor ruso-ucrainene, precum și în contextul creșterii costurilor pe care Rusia trebuie să le suporte la nivel internațional, Putin are în față trei opțiuni fundamentale:

1. El poate căuta o acomodare cu Ucraina, punând capăt asaltului asupra suveranității ei și a bunăstării ei economice. Acest lucru ar necesita înțelepciune și răbdare, atât din partea Rusiei, cât și a Ucrainei și a Occidentului. O asemenea acomodare ar trebui să implice stoparea eforturilor rusești de a destabiliza Ucraina din interior, eliminarea oricărei amenințări cu o invazie de amploare și o formulă sau alta de înțelegere Est-Vest, care să cuprindă și acceptarea tacită de către Rusia a lungii călătorii pe care a început-o Ucraina cu destinația Uniunea Europeană. În același timp, ar trebui clarificat că Ucraina nu urmărește - și Vestul nu ia în calcul posibilitatea - să devină membru al NATO. Este un lucru rezonabil ca Rusia să nu se simtă liniștită în legătură cu o asemenea perspectivă.

În plus, ar trebui clarificat la fel de bine că Rusia nu se mai așteaptă ca Ucraina să devină parte a "Uniunii Eurasiatice", care nu este altceva decât un paravan mult prea străveziu după care se încearcă reconstituirea într-o formă aproximativă a fostei Uniuni Sovietice sau a Imperiului Țarist. Acest lucru nu ar trebui însă să excludă posibilitatea încheierii unui acord comercial între Rusia și Ucraina, din moment ce ambele țări pot profita de pe urma unei creșteri a cooperării comerciale, cât și de pe urma relațiilor financiare.

Comunitatea internațională își poate reitera susținerea pentru un astfel de deznodământ și pentru reluarea unor relații mai normale cu Rusia, inclusiv prin ridicarea sancțiunilor.

2. Putin poate continua să sponsorizeze intervenția militară nu prea bine disimulată al cărei scop este să perturbe viața de zi cu zi în anumite zone ale Ucrainei. Dacă Rusia va continua pe această cale, este evident că Occidentul va trebui să recurgă la o aplicare îndelungată și cu adevărat punitivă a sancțiunilor gândite pentru a-i arăta Rusiei consecințele dureroase pe care le are violarea de către ea a suveranității Ucrainei. Un asemenea deznodământ nefericit ar duce la apariția a două state eșuate în Europa de Est: Ucraina, din cauza acțiunilor distructive rusești, și Rusia însăși.

3. Putin ar putea invada Ucraina, profitând de potențialul militar cu mult superior al Rusiei. Cu toate acestea, o astfel de acțiune nu va atrage după sine doar represalii prompte din partea Vestului, ci va provoca și apariția unei rezistențe ucrainene. Dacă o asemenea rezistență se va dovedi durabilă și intensă, atunci va exista o presiune din ce în ce mai mare pe statele membre NATO pentru a-i sprijini sub diverse forme pe ucrainieni, ceea ce ar face conflictul mult mai costisitor pentru agresor.

Pentru Kremlin, consecințele acestei a treia variante nu ar fi numai o populație ucraineană de peste 40 de milioane permanent ostilă, ci și o Rusie izolată politic și economic și confruntându-se cu perspectiva din ce în ce mai probabilă a unor revolte interne.

Opțiunea evident corectă este găsirea unei formule de acomodare, care trebuie să presupună renunțarea la folosirea forței de către Rusia împotriva Ucrainei. Chestiunea Crimeii va rămâne pe moment nerezolvată, însă va servi drept pildă de neuitat pentru ideea că fanatismul șovin nu poate constitui un bun punct de pornire pentru rezolvarea unor probleme complexe. Acesta este motivul pentru care acțiunile lui Putin constituie o amenințare nu numai pentru Occident, ci și pentru Rusia însăși. 

Traducere: Andrei Suba