Statele occidentale au fost criticate în ultimul timp pentru că au ales să ignore renașterea activităților clandestine ale Rusiei din cauză că se concentrau în mod excesiv pe terorismul intern ori se bazau prea mult pe interceptări, potrivit sursei citate.

Fostul șef al serviciilor de informații britanice MI6 a spus anul trecut că Occidentul ar intercepta doar 10% din spionajul rusesc.

Numărul mare al diplomaților acuzați că spionează pentru Rusia, care au fost expulzați în ceea ce fostul diplomat francez François Heisbourg a descris ca fiind cel mai mare exod de acest gen din istoria spionajului, ridică multe întrebări despre reticența națiunilor occidentale de a adresa problema atâtor „diplomați” ruși care lucrau în Europa.

Până vineri, dintre toate statele membre UE, doar Malta, Cipru și Ungaria nu expulzaseră niciun diplomat rus.

Oficialii ambasadelor Rusiei în Europa: diplomați sau spioni

Heisbourg a insistat că există o diferență clară între un diplomat adevărat și un spion, iar persoanele care au fost expulzate din Europa nu au fost alese la întâmplare, ci pe baza dovezilor care arată că rușii au încălcat Convenția de la Viena în care au fost adoptate normele diplomației legitime.

În afară de spionaj, Rusia a încălcat normele în privința dezinformării de pe rețelele sociale. „Dacă stai pe Twitter și trimiți mesaje prin care insulți guvernul țării gazdă, dacă urmezi diplomația agresivă a Chinei, asta este definiția a ceea ce te poate face persona non grata”, a explicat Heisbourg.

Este o artă în spatele expulzărilor, a specificat Heisbourg. „Evident că este mai ușor să monitorizezi spionul pe care îl cunoști decât pe cel pe care nu îl cunoști. Odată ce știi că există, ei devin [instrumente] utile de contraspionaj. Dacă nu știi cine sunt, atunci ai o problemă.”

În timpul așa-numitei afaceri Farewell din anii '80, dezertorul kaghebist Vladimir Vetrov a oferit 4.000 de documente secrete serviciilor de informații din Franța, prin care a expus operațiunile Rusiei prin care fura tehnologie din occident. Vetrov a pus la dispoziția francezilor o listă cu 250 de ofițeri KGB care lucrau în diverse ambasade din întreaga lume.

Doar după ce Rusia l-a arestat pe Vetrov la Moscova, Franța a expulzat 40 de diplomați, doi jurnaliști și cinci funcționari comerciali. Heisbourg a jucat un rol în gestionarea cazului și și-a amintit: „Chiar și atunci, a fost util să păstrăm niște nume secrete, așa că am făcut o listă principală și una secundară pentru a avea o rezervă în cazul în care rușii aveau de gând să ia măsuri asemănătoare. Le-am arătat rușilor că dacă se vor răzbuna, îi vom lovi din nou și mult mai rău.”

Chiar din anii '80, Heisbourg a spus că știa că numărul de spioni care lucrau în cadrul misiunilor diplomatice ale rușilor era mult mai mare decât în cazul celor mai multe state.

Valul de expulzări și câteva cazuri care fac notă discordantă 

Această informație ridică alte întrebări, ca de exemplu, de ce 290 de diplomați ruși vor continua să lucreze în Austria, țară neutră, chiar și după ce Ministerul de Externe a expulzat patru diplomați după mai multe zile de ezitare.

În comparație, Austria are doar 30 de diplomați la Moscova. Este adevărat totuși că țările mai mari au ambasade mai mari, un exemplu foarte bun fiind ambasada SUA de la Bagdad care în 2012 avea 16.000 de angajați și contractori, potrivit The New York Times, iar unii dintre diplomații ruși de la Viena sunt atașați instituțiilor ONU care își au sediul în Austria.

Cu toate acestea, diferența de interes pe care cele două țări îl prezintă una față de cealaltă este, în cel mai bun caz, surprinzătoare. Ministrul de externe al Austriei, Alexander Schallenberg, a spus la începutul săptămâni trecute că se opune expulzării și a insistat pe faptul că Austria are nevoie de „ochii și urechile sale”. 

La rândul ei, Polonia ar putea să se întrebe de ce a oferit statut diplomatic unui număr atât de mare de ruși, după ce pe 23 martie au expulzat 45 de diplomați.

Purtătorul de cuvânt al ministrului pentru coodonarea serviciilor speciale, Stanislav Zarin, a justificat expulzarea spunând că „neutralizăm rețeaua serviciilor speciale rusești din țara noastră”, adăugând că jumătate dintre diplomații expulzați erau angajați direcți ai serviciilor secrete din Rusia și jumătate din ei erau implicați în operațiuni ostile de influențare.

Polonia consideră expulzările și o măsură de prevenire. Riscul de spionaj s-a mărit odată cu influxul brusc de ucraineni care s-au fugit din calea războiului în țara vecină, care a devenit acum un teritoriu fertil pentru operațiunile rusești de diversiune, de recrutare și de spionaj. Moscova intenționează să „creeze ostilitate în Polonia la adresa refugiaților ucraineni care fug de Rusia”, potrivit lui Zarin.

Alte două țări care fac eforturi să aprovizioneze Ucraina cu arme, Slovacia și Cehia, au fost și ele pe frontul spionajului Moscovei.

Persoane care spionează pentru Moscova și explozii misterioase în inima Europei

Bratislava a deportat la finalul lunii martie 35 de diplomați ruși. Cu două săptămâni înainte, autoritățile slovace au reținut patru persoane suspectate că au spionat pentru Moscova și a expulzat alți trei diplomați ruși.

Rusia i-a plătit pe suspecți cu „zeci de mii de euro” pentru informații sensibile sau secrete. Calitatea informațiilor este disputată, dar unul dintre cei doi bărbați învinuiți era prorector și șeful departamentului de securitate și apărare al Academiei Forțelor Armate din orașul Liptovski Mikulas.

Într-un videoclip filmat de serviciile de informații din Slovacia, un spion GRU vorbea cu un potențial informator slovac și îi spunea că „Moscova a decis că tu vei 'vâna' două tipuri de oameni: cei care iubesc Rusia și ar vrea să coopereze, vor bani și au informații confidențiale. Al doilea grup sunt cunoștințele tale care s-ar putea gândi să lucreze pentru Rusia. Am nevoie de informații politice și comunicații între state din NATO și UE.” Cehii au și alte motive pentru a se îndoi de intențiile diplomaților ruși. În 2014, o explozie misterioasă, dar masivă a avut loc într-un depozit de muniții dintr-o zonă izolată din Cehia, la granița cu Slovacia, care a provocat moartea a două persoane.

La acea vreme, Ucraina căuta să își procure arme pentru a lupta în Donbas împotriva separatiștilor susținuți de Rusia. Nu este clar dacă explozia a fost un act de sabotaj sau un caz de incompetență.

Mai târziu, investigația poliției britanice și a celor de la Bellingcat au făcut publică indentitatea a două persoane suspectate că ar fi agenți GRU. Cei doi erau Ruslan Boșirov (nume real: Anatoli Cepiga) și Alexander Petrov (Alexander Mișkin).

Armamentul care a fost ținta exploziei aparținea unui dealer de arme din Bulgaria care a fost otrăvit într-un restaurant în aprilie 2015, la doar câteva luni de la explozia din Cehia.

Acțiunile secrete ale ofițerilor GRU în Europa

Un alt ofițer GRU, Denis Sergheev, era și el în Bulgaria când a avut loc otrăvirea bulgarului; tot Sergheev era în Marea Britanie în perioada în care a avut loc otrăvirea lui Serghei și Iulia Skripal în Salisbury.

Nicinua dintre acțiunile acestea, potrivit cehilor, nu ar fi avut loc fără știința Moscovei. Anul trecut în aprilie prim-ministrul ceh de la acea vreme, Andrej Babis, a expulzat 18 diplomați ruși, spunând că Unitatea 29155 a GRU este responsabilă pentru distrugerea armelor.

Rusia s-a răzbunat și a expulzat 20 de cehi, care la rândul lor ridicat numărul diplomaților ruși care au trebuit să se întoarcă acasă la 60, așa încât oficialii misiunilor diplomatice ale celor două țări să fie egal.

Doar Ronald Reagan a expulzat mai mulți diplomați ruși dintrodată, iar asta se întâmpla în 1986 când Occidentul și Uniunea Sovietică erau în plin război rece.

Crimele din Bucha și expulzări în masă ale diplomaților ruși

Când crimele din Bucha au ieșit la lumină, imediat după ce rușii s-au retras din nordul Ucrainei, Germania a expulzat 40 de diplomați ruși, Franța 35, Spania 25, Slovenia 33 și Italia, care dăduse deja afară doi diplomați în 2021, a mai trimis acasă 30.

Din motive necunoscute, Franța a extins lista diplomaților ruși expulzați cu încă 6 persoane. Lituania a decis să îl expulzeze chiar pe ambasadorul rus Alexei Isakov. Drept „cadou de adio”, un grup de protestatari a colorat lacul din fața ambasadei Rusiei în culoarea roșie.

Olanda și Belgia au luat măsuri similare chiar înainte de a apărea știrile din Bucha, iar Luxemburgul a expulzat și el un diplomat rus, dar având în vedere că în total erau doar 3 diplomați ruși în țară, măsura a fost mai mult decât simbolică.

În multe cazuri, diplomații expulzați nu erau acuzați de spionaj atât de mult cât erau acuzați de răspândirea dezinformării și a discordiei. Germania și-a motivat decizia de a expulza 40 de ruși de la ambasadă pentru că „lucrau împotriva libertății noastre, a coeziunii societății, zi de zi”.

„Cazurile curioase” ale Austriei și Suediei

Au fost și câteva cazuri curioase. Ministrul de externe al Austriei, Alexander Schallenberg, a spus la începutul săptămâni trecute că se opune expulzării și a insistat pe faptul că Austria are nevoie de „ochii și urechile sale”. Până joi, cancelarul austriac a schimbat macazul și a expulzat patru din cei aproape 300 de diplomați ruși care lucrează în țară.

În Suedia, serviciile de securitate au informat anul trecut Ministerul de Externe că unul din trei oficiali ruși de la ambasada din Suedia sunt spioni, adică 11 sau 12 din cei 35. În ciuda acestor informații, doar trei au fost expulzați.

Ministerele de Externe sunt reticente să expulzeze diplomați dacă dovezile nu sunt clare. Diplomații au mare încredere în profesia lor și văd ca foarte important contactul direct între oficiali pentru ca informația să fie transmisă cât mai corect către țara pe care o reprezintă, ceea ce reduce și riscul apariției unor neînțelegeri, scrie The Guardian.

În privința Rusiei, însă, această viziune idealizată a diplomației devine tot mai rară. Până și în Islanda cea neutră, opinia despre cei 31 de diplomați ruși care lucrează în țară s-a schimbat.

„Spionii nu activează întotdeauna în țara în care sunt trimiși oficial. Cândva, ei lucrau într-o bază din Chamonix, de exemplu, și exista riscul clar ca Irlanda să devină sediul spionajului pentru operațiunile din Europa”, a explicat Keri Giles, consultant la Chatham House.

Citiți continuarea pe DIGI24.ro