Scris cu un an înainte de moarte, testamentul trasează valorile care ar fi trebuit să definească politica românească după 1995 și arată speranțele pe care le-a avut Corneliu Coposu în generația politicienilor tineri (la acea vreme) din România. Prezentăm fragmente din acest testament:

Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare a intereselor proprii

În momentele de răscruce care învederează scadențele inevitabile și rigoarea fără excepții a legilor firii, oamenii au deprinderea de a schița intenții sau dorințe care să supraviețuiască disparției lor. S-ar putea ca intervenția chirurgicală să îmi fie fatală. Câteva concluzii finale:

Cred că mi-am făcut datoria față de țară, față de conștiința mea. Nu cred că am să îmi reproșez vinovății majore. Am căutat să îmi respect principiile, angajamentul ideologic și toate acțiunile născute din dragoste de patrie și de neamul românesc. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș proceda la fel, chiar ținând seama de perspectiva anilor de pușcărie, de suferințele îndurate. Sunt convins că politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate.

Am prețuit întotdeauna oamenii cinștiți și leali. Am avut strângere de inimă atunci când, prin forța împrejurărilor, am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor și a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esența obiectivelor pentru care militez. Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare a intereselor proprii, serviciile pe care le aduce dezinteresat trebuie să servească poporul, comunitatea, interesele generale.

Nu știu în câtă vreme vom recupera stagnarea malefică pe care ne-a impus-o comunismul

 Părinții m-au învățat să deosebesc binele de rău, să fiu cinstit, să urăsc minciuna și fățărnicia, să lupt cu onestitate pentru idealul ce mi-am propus, să înfrunt toate vicisitudinile pentru idealul pe care-l servesc. Am cunoscut și detestat din prima tinerețe materialismul istoric și dialectic, concepțiile marxiste, tezele lui Engels, isprăvile lui Lenin. Cred că era comunistă, impusă țării noastre după al Doilea Război Mondial, a fost cea mai mare catastrofă din istoria românească. Nu știu în câtă vreme vom recupera stagnarea malefică pe care ne-a impus-o. Dacă aș fi întrebat în Ziua Judecății despre urmele pe care le lasă străduințele mele de-o viață, aș răspunde fără ezitare că mă socot cel puțin co-ostenitor la supraviețuirea Partidului Național Țărănesc peste cele aproape cinci decenii de teroare, că mă felicit pentru integrarea, cu câte riscuri, a partidului în Internaționala Creștin-Democrată, în 1987, într-o epocă de cumplită persecuție și supraveghere polițienească. În noaptea Revoluției din decembrie, am relegalizat partidul, scriptic desființat în iulie 1947, în realitate funcționând clandestin, chiar și în pușcărie. Am redeschis cu dificultate, ajutat de un mănunchi de oameni vredici, pe care suferințele nu i-au descurajat, drumul lui Maniu și Mihalache peste un hău de 45 de ani, plini cu osemintele martirilor care au înfruntat cumplita viitură ruso-comunistă.

În toate acțiunile întreprinse, am militat nu numai pentru interesele subiective ale partidului pe care îl reprezentam, ci pentru prestigiul și interesele țării.

Partidul Național Țărănesc, cu definiția pe care i-am adăugat-o, Creștin-Democrat, a fost înscris primul, cu numărul 1, la Tribunalul București, în registrul formațiunilor politice. Prin eforturi susținute și osteneli necântărite, prin deplasări obositoare și demersuri repetate, am reușit să integrez acest partid în conclavul formațiunilor politice respectate și respectabile ale Occidentului, marcând o prezență europeană cu doi ani înaintea încercărilor oficiale de adeziune la civilizația continentală. Am stabilit legături de colaborare cu cele mai importane personalități de decizie din Apus și am obținut prețuirea și ajutorul moral și material al acestora. Partidul nostru este, în prezent, factor important în Uniunea Europeană Creștin-Democrată, în Internaționala Creștin-Democrată, în Uniunea Partidelor Populare, iar Organizațiile noastre speciale de Tineret, Muncitori, Femei, fac parte din organismele internaționale ale categoriilor respective.

Am avut satisfacția de a fi invitat în capitalele occidentale, de a lega dialoguri cu șefii de stat și prim-miniștrii statelor occidentale, cu șefi electivi și exponenți de căpetenii ai țărilor democrate din Europa și Statele Unite ale Americii. În toate acțiunile întreprinse, am militat nu numai pentru interesele subiective ale partidului pe care îl reprezentam, ci pentru prestigiul și interesele țării.

Nu mi-am etalat, dintr-o decență explicabilă, patriotismul, nici nu am făcut paradă demagogică de naționalism

Am fost întotdeauna mândru de calitatea mea de român, cu toate că nu mi-am etalat, dintr-o decență explicabilă, patriotismul, nici nu am făcut paradă demagogică de naționalism. Am avut satisfacții și decepții. Îmi pare bine că decepțiile cauzate de lichelism, lipsa de loialitate și incorectitudinea unor oameni apropiați nu m-au demoralizat. Permanentele agresiuni fizice și morale ale căror țintă am fost vreme de o jumătate de secol probabil că mi-au consolidat rezistența și facultatea de a trece cu o oarecare înțelepciune peste dovezile de ingratitudine și lucrăturile clandestine încropite cu vicleșug împotriva mea. Cred că am fost cel mai calomniat om politic din zilele postrevoluționare. Intransigența mea, refuzul compromisurilor antimorale și fermitatea unor atitudini devotate intereselor țării nu au făcut casă bună cu practica aproape generalizată a poltromiei, a complexului relei credințe, a corupției și a politicianismului asiatico-oriental. De aceea am fost identificat ca inamic de căpetenie al încercărilor de "restaurarea nostalgică a epocii dinainte de evenimente".

Nu cred că acțiunea viguroasă de demonetizare întreprinsă pe toate planurile împotriva mea a dat sau va da rezultate. De altfel, ce le-aș putea reproșa celor pe care însăși existența mea îi proiectează spre băncile acuzării, reproș îndreptățit aș putea avea doar celor racolați pentru această murdară deprindere, din rândul prietenilor proprii.

Oamenii și suboamenii ce s-au pretat la acțiuni degradante în perioada comunistă au suflete corupte și nu mai pot fi recuperați de societatea onestă a României viitoare

Dacă până cândva se va face procesul comunismului, înțeleg prin aceasta procesul celor care au contribuit în concret la dezastrul țării, rândurile de față ar putea servi ca argument în instanță în favorul celor incriminați, anume: oamenii sau suboamenii care s-au pretat la acțiunile degradante ce ni se vor pune în sarcină, teroare, asasinate, torționări, persecuții criminale, nu trebuie să fie pedepsiți, ci internați în ospicii. Din parte-mi, i-am iertat pe toți, inclusiv pe cei care m-au chinuit prin toate metodele asiatice de teroare fizică și morală, i-am iertat de toate crimele și păcatele pe care le-au făcut, i-am iertat și pe cei care s-au întrecut într-o condamnabilă competiție a calomniei și defăimării. Sunt oameni cu suflete corupte care nu mai pot fi recuperați de societatea onestă a României viitoare. Ispășirea acțiunilor mercenare se va solda cândva prin remușcări tardive.

Cred că restaurarea monarhiei este salvarea noastră

Cred că am făcut tot ce mi-a stat omenește în putere să îndeplinesc legatul testamentar primit în celula nr. 2 de la Malmaison în octombrie 1947 de la Iuliu Maniu. Cu sentimentul că am căutat să duc la îndeplinire acest legat, chiar și în condiții deosebit de dificile, îl trec în sarcina generației tinere a PNȚCD. Am încredere în viitorul României. Cred că restaurarea monarhiei este salvarea noastră. Cu credința în Dumnezeu și în viitorul neamului românesc, înainte!

Corneliu Coposu, Hemer, noaptea de 24/25 iulie 1994

Sursa: RRA