Mitingul de duminică încă are răsunet în presa de astăzi. Sub titlul „Tăcerea noastră, mai tare decât țipătul lor”, jurnalista Sorina Ștefârță își exprimă bucuria, în Ziarul Național, că în această țară nu au rămas doar câteva sute de țipălăi care, într-o pretinsă „revoluție de catifea”, mărșăluiesc cu toba prin centrul Chișinăului. Autoarea scrie că duminică a văzut o Moldovă ce-și recăpătase speranța, cu oameni normali. Putem fi mulți și uniți, dacă vrem, și nu suntem niște marginali. Câinii latră, caravana merge la Vilnius, conchide ziarista.

Cei de la guvernare ar trebui să depună eforturi considerabile ca să familiarizeze moldovenii cu avantajele integrării europene, comentează Victor Ciobanu ultimul sondaj publicat recent la Chișinău, care arată că 46% dintre respondenți susțin ideea europeană.

Guvernanții muncesc, se ceartă, tratează cu europenii și cu FMI-ul, își bat capul cu pensiile și salariile, discută cu investitorii străini, negociază din greu cu rușii ca să avem gaze la iarnă… privatizează spitale, aeroporturi și bănci, culeg laudele Bruxelles-ului, încearcă să înțeleagă poliloghia bolnavă a lui Onișcenko, etc. Comuniștii, în schimb, nefăcând nimic, rămân pe primul loc în preferințele celor chestionați, comentează și Adevărul ultimul sondaj. Nu că ar sta cu mâinile încrucișate, de fapt mint, înjură, amenință, sabotează, clocesc conspirații și „marșuri spre Chișinău“ încurajează embargourile rușilor împotriva producătorilor autohtoni, profanează victimele foametei și ale deportărilor organizate de sovietici etc., și ca premiu pentru toate aceste isprăvi, neîndoielnic patriotice, se plasează pe treapta de sus în sondaje, scrie Adevărul.

În contextul în care la 28 noiembrie se fac trei ani de la alegerile parlamentare anticipate din R. Moldova, TIMPUL face o incursiune a evenimentelor de anvergură de pe scena politică a țării noastre. Evenimente care, mai mult sau mai puțin, au adus țara într-o criză politică de câteva luni sau care au determinat cursul nostru european.

Chiar suntem gata de Europa?, se întreabă Timpul, referindu-se la tagma demnitarilor, judecătorilor și a politicienilor.