Potrivit cercetătorilor, proporția mamelor din familiile cu venit mediu care recunosc că își lovesc copii a scăzut de la 46% la 21% în perioada de 23 de ani acoperită de studiu.

Totuși, asta nu îmseamnă că și fenomenul în sine s-a redus ca amploare, spre deosebire de procentul părinților care îl recunosc, a declarat Christopher Ferguson, profesor de psihologie la Universitatea Stetson din DeLand, Florida, care nu a fost implicat în studiu. Este posibil ca unii părinți să fie timizi sau stânjeniți să recunoască faptul că își lovesc copiii și de aceea ei decid să nu dezvăluie această informație când sunt realizate studii de acest tip, a declarat el pentru Live Science.

În studiu, cercetătorii de la Universitatea Georgetown din Washington DC, au analizat datele provenite din patru studii naționale reprezentative care au încercat să stabilească cât de mare era procentul mamelor care își loveau copiii de vârstă preșcolară între 1988 și 2011. Autorii acelor studii au stabilit statutul socio-economic al femeilor și le-au întrebat cum își disciplinează copiii.

Cercetătorii au stabilit că, în toate categoriile socio-economice, procentul mamelor care au recunoscut că își lovesc copii a scăzut pe durata realizării studiului, în timp ce acela al mamelor care se declarau favorabile utilizării unor pedepse care nu impuneau un contact fizic a crescut.

De exemplu, procentul mamelor care utilizau așa-numitul 'time-out'—metodă de a disciplina copiii care implică separarea lor de mediile în care s-au angajat într-un comportament inacceptabil — a crescut de 41% în 1988 la 81% în 2011, potrivit studiului publicat luni în revista Pediatrics.

Cu toate acestea, unii părinți continuă să recunoască că își lovesc copiii, au spus cercetătorii. De exemplu, o treime din mamele cu cele mai mici venituri susțin că își lovesc copiii, iar un sfert dintre ele au recunoscut că au făcut acest lucru în ultima săptămână, susțin cercetătorii.

Mamele din aceste familii aveau, de obicei, un nivel scăzut al educației. Concluziile studiului sugerează că sunt necesare mai multe eforturi pentru a educa părinții să nu recurgă la gesturi de acest tip ca o formă de pedeapsă, susțin cercetătorii.

Totuși, studiul a avut o serie de limitări, apreciază Christopher Ferguson. Întrucât lovirea copiilor a fost stigmatizată ca inacceptabilă din punct de vedere social, unii părinți ar putea spune că nu fac acest lucru, deși în realitate o fac. În unele cazuri, 'ce spun oamenii că fac și ceea ce fac în realitate sunt două lucruri diferite', a spus el.