Un studiu recent, la care face referire studiul, sugerează că până la 13% dintre persoanele diagnosticate cu demență în Statele Unite ar putea fi, de fapt, diagnosticate greșit, fiind lăsate să se lupte cu o afecțiune care poate fi tratată.

O cercetare condusă de facultatea de medicină a Universității Virginia Commonwealth (VCU) și Centrul Medical Richmond VA analizează în detaliu legătura dintre demență și sănătatea ficatului.

Encefalopatia hepatică este o tulburare neurologică (a sistemului nervos) și poate fi cauzată de o afecțiune hepatică severă, pentru ca în asemenea cazuri ficatul nu reușeste să filtreze toxinele din sânge, iar acestea pot ajunge la creier, provocând tulburari cognitive.

„Furnizorii de asistență medicală [trebuie] să fie conștienți de această potențială suprapunere între demență și encefalopatia hepatică, care este tratabilă”, afirmă hepatologul dr. Jasmohan Bajaj, într-un comunicat al universității VCU.

Encefalopatia hepatică – afectarea cognitivă cauzată de insuficiența hepatică – afectează peste 40 % dintre pacienții cu afecțiuni hepatice avansate (ciroză). Deficiențele cerebrale pe care le provoacă sunt greu de distins de demență.

Ficatul nostru reglează nivelurile majorității substanțelor chimice din organism, de la filtrarea acestora din sânge până la digestie.

În afară de efectele nocive bine cunoscute ale alcoolului asupra ficatului, alte riscuri pentru ficat includ virusul hepatitei, colesterolul ridicat, obezitatea și diabetul, stresul și îmbătrânirea. Dar dacă sunt depistate suficient de devreme și cu tratamentul potrivit, daunele aduse ficatului nostru pot fi inversate.

O mare parte din acestea pot fi atenuate prin modificări ale dietei și comportamentului și există și alte potențiale tratamente medicamentoase la orizont.

De fapt, tratamentul encefalopatiei hepatice a rezolvat deficiențele cognitive la cel puțin doi pacienți care fuseseră diagnosticați cu demență.

„Este o persoană diferită!” indică soția unuia dintre pacienți, după ce pierderile de memorie, căzăturile, tremurăturile și halucinațiile acestuia au fost toate rezolvate.

Un studiu recent pe șoareci sugerează că până și efectele îmbătrânirii asupra ficatului pot fi reversibile dacă sunt depistate suficient de devreme.

„Am arătat că îmbătrânirea exacerbează boala hepatică non-alcoolică și prin reducerea acestui impact, putem inversa daunele”, explică Anna Mae, hepatolog la Universitatea Duke. „Nu ești niciodată prea bătrân pentru a te face bine”.

Astfel, la începutul acestui an, laboratorul VCU a analizat dosarele medicale ale 177 422 de veterani americani diagnosticați cu demență între 2009 și 2019.

Niciunul dintre aceștia nu fusese diagnosticat cu boli hepatice, dar echipa a constatat că peste 10% aveau scoruri ridicate de fibroză 4 (FIB-4), un indice de măsurare a cicatricilor/leziunilor hepatice, ceea ce înseamnă că era foarte probabil ca aceștia să aibă ciroză.

În noul lor studiu, biostatisticianul Scott Silvey, Bajaj și colegii lor de la VCU au repetat această analiză cu 68 807 fișe medicale ale pacienților dintr-o bază de date națională care nu sunt veterani, pentru a vedea dacă rezultatele lor anterioare reflectă populația generală a Statelor Unite.

Spre surprinderea lor, chiar mai mulți pacienți cu scoruri FIB-4 ridicate au fost identificați în această populație – aproape 13%.

„Prevalențele și factorii determinanți ai unui FIB-4 ridicat sunt izbitoare, inclusiv o proporție mai mare de pacienți care nu erau albi în grupul FIB-4 ridicat”, explică autorii.

„Deși nu am studiat factorii specifici din spatele acestor disparități, o lipsă de acces la terapie sau îngrijire medicală atât în îngrijirea demenței, cât și în îngrijirea comorbidității ar putea contribui”, spun ei.

Odată ce ficatul nostru începe să funcționeze defectuos, acesta stresează alte țesuturi din corp, inclusiv rinichii, pancreasul, inima, precum și creierul. Specialiștii recomandă să acordăm prioritate sănătății ficatului nostru.

„Această legătură importantă între demență și sănătatea ficatului subliniază importanța screening-ului pacienților pentru contribuțiile potențial tratabile la declinul cognitiv”, concluzionează cercetătorii americani de la VCU, care și-au publicat constatările în revista The American Journal of Medicine.