„În acest studiu, infecțiile „invizibile” în rândul copiilor au putut fi asociate cu transmiterea silențioasă a COVID-19 în comunitate”, potrivit autorilor studiului.

„Acest studiu este în linie cu datele despre adulți, în care până la 40% pot rămâne asimptomatici în fața infecției”, au scris dr. Roberta DeBiasi și Dr. Meghan Delaney, de la Spitalul Național pentru Copii din Washington, DC, într-un editorial care însoțește studiul.

„În acest studiu, autorii estimează că 85 de copii infectați (93% dintre cei încluși în cercetare) nu au fost diagnosticați, pentru că strategia de testare a fost axată doar pe pacienții simptomatici”, au scris ele.

Studiul, publicat vineri în revista JAMA Pediatrics, a inclus date despre 91 de copii atât asimptomatici, cât și presimptomatici și simptomatici diagnosticați cu COVID-19 în perioada 18 februarie - 31 martie în 22 de centre din Coreea de Sud.

Printre acești pacienți, 20 dintre ei - sau 22% - nu au prezentat niciun simptom evident și au rămas asimptomatici pe parcursul studiului.

Alți 18 copii - sau 20% - erau presimptomatici, ceea ce înseamnă că nu arătau sau nu se simțeau bolnavi la momentul respectiv, dar au avut simptome mai târziu.

În total, mai mult de trei sferturi dintre copii - 71 de copii sau 78% - au prezentat simptome, care au inclus febră, tuse, diaree, dureri abdominale și pierderea mirosului sau a gustului, printre altele simptome. Durata simptomelor pare să varieze de la una la 36 de zile.

„Acest lucru sugerează că și copiii ușor sau moderat afectați rămân simptomatici pentru perioade lungi de timp”, au scris DeBiasi și Delaney în editorial.

Studiul a descoperit că materialul genetic provenit de la virus a fost detectabil la copii pentru o medie de 17,6 zile. Chiar și la copiii care nu aveau simptome, virusul a fost detectabil în medie 14 zile. De asemenea, este posibil ca virusul să rămână la copii chiar mai mult, a spus studiul, deoarece nu se știe exact când au fost infectați.

Totuși, acest lucru nu înseamnă neapărat că acești copiii răspândeau virusul, spun specialiștii.

Prezența materialului genetic al virusului „nu este același lucru cu transmiterea, în special la persoanele care nu au simptome ca tuse și strănut”, a spus Calum Semple, profesor la Universitatea din Liverpool, care nu a fost implicat în studiu.

În plus, „metodele de detectare moleculară sensibile pot detecta virusuri infectante viabile, dar și nonviabile sau fragmente de ARN fără capacitate de transmitere”, au scris de asemenea DeBiasi și Delaney.

Totuși, noul studiu oferă informații care pot fi utilizate de către oficialii din domeniul sănătății publice atunci când iau în considerare răspândirea virusului în școli, spun DeBiasi și Delaney.

„O strategie de supraveghere în care sunt testați doar copiii simptomatici nu va reuși să identifice copiii care au virusul fără să știe și care se deplasează în comunitate și școli. În regiunile în care utilizarea măștilor de față nu este acceptată pe scară largă sau utilizată de publicul larg, purtătorii asimptomatici pot fi un rezervor important care poate facilita răspândirea tăcută în comunitate”, au scris ele.

Sursa:Digi24.ro