Modelele actuale subestimează urmările uraganelor și taifunurilor asupra comunităților de recife de corali, potrivit studiului publicat miercuri în jurnalul științific Global Change Biology.

Până în prezent, modelele convenționale utilizate pentru predicția modului în care un ciclon, uragan sau taifun ar putea afecta coralii asumau că daunele cele mai grave se produceau la circa 100 de kilometri distanță de traiectoria fenomenului meteorologic.

Cercetătorii au studiat impactul ciclonului Lua (cu deplasare lentă) din 2012 asupra Recifului Scott, un atol din largul coastelor nord-vestice ale statului Australia de Vest. Zona ciclonului care a produs cele mai intense vânturi nu s-a apropiat la mai puțin de 500 de kilometri de recif. Însă, ciclonul a produs în zona recifului valuri cu înălțimi între 4 și 20 de metri, timp de trei zile și jumătate, se arată în studiu.

Cercetătorii au descoperit că, în zonele sale cele mai expuse, Reciful Scott a pierdut 50% din coralii Porites, o specie uriașă și robustă, precum și toți coralii Acropora, mai fragili. Daune similare au fost identificate și pe un alt recif, aflat la aproximativ 300 de kilometri distanță.

Cercetătorii au descoperit că valurile dăunătoare ar putea fi resimțite până la 1.000 de kilometri distanță.

''Acest exemplu demonstrează că, dacă presupunem că daunele în urma tuturor cicloanelor survin pe o rază de 100 de kilometri de traiectoria unui ciclon, vom subestima de până la zece ori amploarea spațială a cicloanelor mari și puternice'', a subliniat autoarea principală a studiului, Marji Puotinen, de la Institutul Australian pentru Științe Marine (AIMS). ''Acest lucru ar putea conduce la luarea de decizii nefericite atunci când se încearcă prioritizarea obiectivelor de conservare'', a adăugat ea.

Recifele de corali au evoluat de-a lungul mileniilor în prezența cicloanelor, însă procesele de recuperare sunt întrerupte și compromise din ce în ce mai mult de presiuni suplimentare, cum ar fi stresul termic, poluarea, bolile și prădătorii.

Cercetătorii au indicat că este ''esențial să înțelegem modul în care cicloanele interacționează cu alte presiuni'' care amenință recifele de corali pentru a putea prioritiza intervențiile de conservare.

Cicloanele tropicale generează valuri extreme, ce pot deteriora comunitățile de recife de corali.

''Recuperarea după un asalt mare este un proces lent, care poate dura un deceniu sau mai mult", a precizat Puotinen. ''Aceasta înseamnă că numeroase recife de corali din întreaga lume nu vor avea timp să se recupereze pe deplin înainte ca următorul ciclon să lovească'', a adăugat ea.

Totodată, modelarea în funcție de impactul schimbărilor climatice prezintă o imagine complexă în ceea ce privește cicloanele.

Deși numărul total al cicloanelor care apar în orice perioadă poate să nu crească, aceasta nu este neapărat o veste bună pentru recifele vulnerabile, au atras atenția cercetătorii.

"Schimbările la nivelul atmosferei vor îngreuna formarea cicloanelor, însă apa mai caldă a oceanului, care le alimentează puterea, va favoriza creșterea în intensitate a acestora'', a declarat Puotinen, adăugând că astfel de cercetări ''ar trebui să le faciliteze managerilor de recif alegerea între recifele candidate''.

De exemplu, a explicat ea, atunci când se decide locul din Marea Barieră de Corali în care să se investească milioane de dolari pentru repararea sau îmbunătățirea coralilor,
''nu este de dorit să fie aleasă o locație care poate fi afectată în mod regulat de valuri ciclonice''.

''Comunitățile de recife de corali din întreaga lume sunt în pericol din cauza unor factori de stres și trebuie să înțelegem care părți ale recifului ar trebui să fie punctul central al eforturilor de conservare'', a declarat la rândul său James Gilmour, coautor al cercetării. ''Combinația dintre cicloane și expunerea la creșterea temperaturii apei este cea mai semnificativă amenințare emergentă asupra recifelor la nivel mondial'', a subliniat omul de știință.